Sănătate: Socul şi proprietăţile lui terapeutice

Socul (Samabucusnigra), este un arbust de dimensiuni medii cu o tulpină răsfirată în medie de până la cinci metri, înfloreşte din luna mai până în luna iunie. coarţa şi frunzele sale au un miros neplăcut care îi face pe cei care se apropie să nu îl agreeze, însă florile au o aromă deosebită, proaspătă şi răcoritoare.

In România, socul are o extindere foarte mare, din zona de câmpie, alături de crângurile de salcâm, până în partea inferioară a munţilor, mai ales pe văile râurilor şi pâraielor, unde razele soarelui pătrund mai greu. În zona colinară sau pe dealurile înalte, socul caută lumina şi iese de sub umbra arborilor mai viguroşi cu care se asociază. În schimb, în regiunile de câmpie, evită uscăciunile şi accept umbrirea parţială în a doua parte a zilei. Datorită acestor condiţii ecologice, tufele de soc sunt frecvente în luminişurile şi marginile de păduri, mărăcinişuri, pe lângă drumurile forestiere şi rurale, în preajma locuinţelor săteşti de la câmpie şi deal. Este o specie foarte bine apreciată pentru calităţile de acoperire a solului şi de reţinere a terenurilor în pantă.

Datorita calităţilor sale terapeutice floarea de soc este recunoscută ca plantă de leac. Florile de soc trebuie culese în zilele fără umezeala şi ţinute la soare să se usuce cât mai răsfirate. Florile sunt utilizate ca pulbere (mărunţirea lor fină), ca tinctură (cu alcool alimentar), ca infuzie fierbinte, ca ulei de soc( macerate cu ulei de floarea soarelui sau de măsline), sub formă de ceai şi mai ales ca băutură răcoritoare, numită socată.

Extractele din aceste flori sunt utilizate pentru obţinerea medicamentelor în tratarea unor boli renale, vezicale şi genitale, pentru cazuri de răceală, guturai, crize de astm bronsic, stări febrile şi guturai. Florile foarte bine deschise se folosesc la obţinerea parfumurilor, a şampoanelor şi a odorizantelor. De la soc sunt folosite atât florile, cât şi scoarţa şi rădăcina pentru că au un conţinut ridicat de taninuri şi acid valerianic. Socul este detinătorul a numeroase proprietăţi terapeutice, care influenţează, în mod favorabil, metabolismul general uman:

– efecte diuretice şi depurative;
– efecte puternic sudorifice şi diaforetice;
– efecte emoliente, laxative, purgative;
– efecte antiseptic şi cicatrizante;
– efecte galactogoge, antinevralgice şi antialergice.

În uz intern, florile de soc au efecte remarcabile într-un mare număr de boli:

– eliminarea toxinelor din organism, atât prin urină, cât şi prin transpiraţie, mărind activitatea secretorie a glandelor sudorifice;
– vindecarea unor afecţiuni renale, vezicale şi genitale, acţionând asupra epiteliului renal, cu stimularea activităţii rinichilor, dizolvarea nisipului şi a calculilor renali şi mărirea cantităţii de urină eliminată în timpul zilei;
– în afecţiunile căilor respiratorii, florile de soc sunt eficiente în gripă, guturai, răceală, răguşeală, tuse, crize severe de astm bronşic, bronşită, tuberculoză, febre eruptive (rujeolă, scarlatină), favorizând erupţia, combate infecţiile la nivelul plămânilor şi ale căilor respiratorii superioare. Ceaiul din flori este eficace în crize de dispnee şi tuse, însoţite de cianozări, care trezesc bolnavul din somn, înainte de miezul nopţii, cu transpiraţie abundentă la trezire, agitaţie, anxietate şi extremităţi reci şi cianozate;
– calmarea durerilor reumatice, artroze, artrite, sciatică, nevralgii de trigemen şi intercostale, gută;
– intervine în curele de slăbire, cu efecte immediate în obezitate, celulită şi constipaţii cornice sau de natură nervoasă, datorită proprietăţilor diuretice şi laxative.

În uz extern, ceaiul de soc se foloseşte în furuncule, abcese, eczeme, degerături, arsuri, umflături, urticarie şi pentru comprese în conjunctivită, blefarită, eczeme ale pleoapelor şi orgelet, având rol de a reduce inflamaţiile şi de a fluidifica infecţiile.
Preparatele din fructe, immature sau mature, sunt capabile să neutralizeze cei mai periculoşi microbi şi să mărească extraordinar capacitatea de apărare a organismului şi de stimulare a sistemului imunitar.

Fructele imature sunt printre cele mai puternice dezinfectante cunoscute în fitoterapie, mobilizând toxinele din corp şi favorizând eliminarea lor prin transpiraţie, urină şi fecale. Extractele din fructe de soc sunt un concurent redutabil al vaccinurilor antigripale şi al medicamentelor antivirale de ultimă generaţie. Pot ajuta la ameliorarea majorităţii bolilor degenerative, la prevenirea bolilor canceroase şi în combaterea tumorilor benigne. De asemenea, este un bun remediu în curele de slăbire, de dezintoxicare rapidă, precum şi în prelungirea tinereţii biologice. În tratamentele externe, prezintă proprietăţi antiseptice, cicatrizante şi antiinflamatoare, cu efecte directe în unele boli de piele şi psoriazis.

În concluzie, nu ezitaţi să culegeţi şi să folosiţi socul, cu atât mai mult cu cât este anotimpul de înflorire.