Editorial: Guvernarea bambilici şi preşedinţia mână-moartă

Domnul prim-ministru al României face istorie. Schemele sale de joc politic, fentele anti-DNA, şpagatele perfecte între minciuni sfruntate şi impotenţă administrativă de nivel înalt vor rămâne cu siguranţă consemnate într-un compendiu al nefericirilor neamului. Sunt aproape sigur că ştiu motivul pentru care domnul Victor Ponta a şters-o tocmai la Stambul să-şi oblojească genunchiul. E acelaşi motiv care-l face mereu să facă piruete ridicole la orice provocare îi scoate în faţă viaţa.
Domnul prim-ministru nu este pregătit. Nu este în măsură să facă faţă unor interogatorii la DNA şi nu are o strategie de apărare beton care să-l scape de acuzaţii. Atâta lucru mai ştie domnul Ponta că în faţa procurorilor nu te scoţi cu glumiţe de doi bani şi poveşti nemuritoare. Şi atunci, cu sceptrul sănătăţii domniei sale în faţă, a luat distanţă ca să câştige timp. Magistrală mutare pentru orice farsor care face politică în ţara asta. O lună bună de zile şi nopţi, dacă vrea pe malul Bosforului, domnul Victor Ponta îşi poate face socotelile pe persoană fizică. Pentru că ăsta este şeful PSD şi al Guvernului României: nu dă onorul decât propriului său interes. Târziu, dar a înţeles asta şi PSD-ul. Partidul umilit acum la guvernare de un general dubios, care le explică miniştrilor social-democraţi cum stă treaba cu salutul fără caşchetă.
Consemnând echilibristica de bambilici prestată de domnul Ponta ca să rămână în cărţi, nu poţi să nu constaţi marele ghinion avut de neamţul de la Cotroceni să fie contemporan pe funcţie cu un astfel de premier. Îl ştiţi pe Joachim Gauck? Nu? E preşedintele Germaniei. Ţara aia în care lucrul bine făcut îl face primul lor mi­nistru, cancelarul Angela Merkel. Poate asta este paradigma care-l inspiră pe Klaus Johannis în exercitarea mandatului său. Ea este corectă, atâta doar că România nu e Germania, iar Ponta nu e Merkel.
Dacă eşti preşedintele „cel bun”, contextul politic din România anului 2015 te obligă la confruntare. Lucrurile nu sunt deloc bine aşezate şi nu e timp de tihnă prezidenţială înainte de a nu fi făcut nimic. Sedentarismul prezidenţial anulează pur şi simplu înfrângerea lui Victor Ponta la alegeri, pericolul restauraţiei riscând să-l prindă cu paltonul aruncat pe vreo limuzină pe însuşi şeful statului. Pentru că, sub preşedinţia lui Klaus Iohannis, senatorii dau din nou peste mână Justiţiei, sub Iohannis Parlamentul schimbă Codul Penal şi cel de Procedură Penală ca să readucă DNA-ul la ordin, cu Iohannis la Cotroceni, premierul Victor Ponta se ridică din nou cu aroganţe la adresa judecătorilor şi DNA, în fine, sub preşedintele neamţ al românilor, toţi politicienii din cloaca corupţiei româneşti se regrupează şi se opintesc ca să întoarcă iarăşi roata.
Şi acum marele flit cu Istanbulul. Deşi s-a operat la genunchi, pe premier îl doare-n în cot de criticile pertinente, dar platonice ale lui Klaus Iohannis. Până face neamţul o dată „No, hai!”, sistemul lui Ponta dă trei ture prin corupţie şi miştocăreală.
Situaţia creată developează cât de slabe sunt legile democraţiei dacă, de exemplu, primul-ministru al ţării joacă golăneşte în dispreţ total faţă de instituţiile statului, a propriului partid şi chiar a ţării. Nicio lege, nicio pârghie nu e la-nde­mâna preşedintelui să cauterizeze derapajele periculoase ale premierului Ponta. Nicio lege, nicio pârghie nu e mai persuasivă decât ciolanul ca să mobilizeze PSD-ul să-şi facă curăţenie în casă. Iar ciolanul este astăzi moneda de schimb din buzunarul lui Victor Ponta.