În Egipt, cu câteva sute de euro! Aşa călătoreşte un devean care, de 10 ani, îşi petrece vacanţele în tot felul de locuri exotice. A vizitat 35 de ţări, dar locul preferat a rămas Egiptul, mai ales iarna, când românii tremură de frig. Nu merge în resorturi, ci îşi alege singur hotelurile şi restaurantele, aşa că o lună la Marea Roşie îl costă mai puţin decât o săptămână la Marea Neagră. În această vară, şi-a luat cu el şi prietena, care s-a îndrăgostit şi ea de Egiptul văzut la preţ redus.
Marian a rezistat doar două zile într-un resort de cinci stele din Egipt, după care a plecat să descopere ţara pe cont propriu şi se-ntoarce aici aproape-n fiecare an
Marian Marcel are 38 de ani, este pilot de drift şi îi place aventura. Este sigur: „Nu mă las până nu văd toată lumea!”. Acum zece ani era însă director şi mare coorporatist atunci când a ajuns prima dată într-un resort all inclusive, din Egipt. Nu a rezistat prea mult în hotelul din Hurghada: “Prima experienţă în Egipt a fost ca turist clasic. A fost o excursie normală la un hotel de lux – m-am dus ca orice turist şi am rezistat în hotel două zile, după care mi-am închiriat o maşină şi am plecat de capul meu. Toată lumea mi-a zis că sunt nebun când le-am spus că mă îndrept către Cairo. Am trăit un amestec de stări şi nu pot să zic că nu mi-a fost şi frică. La început, asta am trăit, după care am văzut oamenii, am cunoscut localnicii, am mers prin diferite locuri şi am văzut că nu am nici cel mai mic motiv de teamă. Ba, dimpotrivă, toţi m-au ajutat. Atunci m-am relaxat şi am văzut viaţa adevărată, de zi cu zi şi mi-am dat seama că e o cultură şi o ţară unde am foarte, foarte multe de văzut, de descoperit”, spune Marcel Marian. Prima dată a plecat să vadă piramidele şi a văzut o parte adevărată din Egiptul de care a devenit dependent: “A fost o experienţă, ce să zic. Nu m-am ferit de localnici, ba chiar luam în maşină tot ce găseam la ocazie, am luat un bărbat chiar şi cu puşcă”. Incursiunea l-a costat vreo 50 de euro, cu tot cu costul închirierii maşinii, în timp ce pe turiştii de agenţie îi costă excursia de o oră la piramide cu autobuzul 100 de euro.
Confort de două stele
În anul următorul a renunţat şi la taxiuri, imediat ce a descoperit transportul în comun: “Eu cred că egiptenii au cel mai tare sistem de transport în comun din lume. Faci un semn simplu şi microbuzul opreşte, dacă are loc liber. Nu se merge în picioare, dar au de două ori mai multe locuri de stat decât cele autohtone. Urci unde vrei, cobori unde te taie. Nimeni nu-ţi dă bilet, Egiptul nu are bonuri, acte, prostii… În al doilea an, mi-am cumpărat doar biletul de avion şi am mers din hotel în hotel până am găsit ceva curat şi decent. Erau unele ieftine, cu cinci lei pe noapte, era mizerabil totul, nu aveau uşi. Puţea! Eu am găsit în schimb replica lui “Four Seasons”. În Egipt, toate sunt replici, cum China a contrafăcut totul. Scrie Lidl pe orice dugheană”, râde Marcel, tânărul care, de când şi-a dat demisia din sistemul coorporatist, a mai purtat costum doar de pilot şi a învăţat de la un poliţist rus cum e treaba cu Egiptul: “Era din Sankt Petersburg şi iarna, când ai lui crăpau de frig, el venea o lună şi jumătate în Egipt la lowcost. De atunci, am făcut şi eu ca el! În al treilea an, am stat în Egipt o lună şi jumătate”. Îl costă cazarea sub 20 de lei pe noapte într-o cameră cu pat imens, în care încap lejer două persoane, un loc curat cu baie, duş şi aer condiţionat. Nu că i-ar trebui: “Confortul termic acolo e mai ridicat, chiar dacă termometrele arată peste 40 de grade, căldura e mai suportabilă decât la noi, mai ales că au şi briza”. Şi-a învăţat paşii: cum ajunge îşi cumpără o cartelă de telefon: cu echivalentul a 30 de lei are net cât vrea pentru o lună. Deja, când îl vede, proprietarul hotelului exclamă: “Marşel. My friend!”.
Haosul organizat al Egiptului
Marele şoc pentru el a fost traficul – un haos fără reguli, unde egiptenii se descurcă de minune, dar europenii sunt daţi peste cap: “A fost şocant: inclusiv pe drumul de la Hurghada la Cairo, nu se respecta nimic – acolo, nimeni nu semnalizează o depăşire, se intră haotic! Odată ajuns în Cairo, am trăit cea mai cruntă experienţă a mea ca şi conducător auto, care a condus chiar şi în Istanbul: nu există niciun fel de regulă de circulaţie, nu există termenul de prioritate, de semnalizare, în plus, ai de-a face cu un volum enorm de maşini, dar cumva, tot traficul decurge normal. E un flux continuu în care nu se întâmplă accidente, eu nu am văzut nicio atingere, chiar şi minoră. După câteva minute în trafic, am început să învăţ, să deprind stilul lor de conducere şi nu am mai avut chiar aşa mari probleme. Acolo totul este pe bază de claxon. Semnalizarea dreapta înseamnă claxon, la stânga e tot claxon, vreau să intru în intersecţie dau
claxon, dacă nu ai claxon, e nasol”, râde Marcel. Cea mai “cruntă” experienţă a avut-o în Aswan: “Mă plimbam prin bazar şi cineva a încercat să-mi fure portofelul. Nu am făcut altceva decât să strig – parcă pentru o secundă totul a încremenit în jur, apoi a sărit tot bazarul să mă ajute. Cred că l-au şi omorât pe hoţ. Au un simţ civic extraordinar. Toată lumea este de partea dreptăţii. Acolo nu poţi lovi pe stradă un copil şi să pleci nevătămat”, explică Marcel Marian. Anul acesta a prins o super ofertă – primul zbor – Budapesta – Hurghada, a plătit 500 de lei şi a primit un loc gratis, aşa că şi-a dus cu el prietena, Ramona Copoceanu, şi ea pilot de raliu: “Egiptul e fascinant, am tot văzut fotografii şi filmări la prietenul meu, dar e altceva să experimentezi tu ce e acolo. E o altă lume, care merită descoperită, chiar dacă, ca femeie, eşti un pic mai îngrădită referitor la vestimentaţie. Nu trebuie să fii indecent dezgolit – porţi o rochiţă, o fustă lungă şi e în regulă”.
100 % natural
Au stat între 30 mai şi 6 iunie, iar Ramona este pur şi simplu cucerită de ţara Nilului: “Ca să mă descurc în trafic, cam două zile mi-a spus cam cum să trec strada: nu fug, nu dau înapoi. Mergi frumos înainte şi soferii îţi fac loc. Nu întâlneşti semafoare şi treceri de pietoni decât foarte rar şi, dacă întâlneşti, nu se respectă. E un haos organizat şi fluid”. Marele avantaj al turistului liber este faptul că vede cu adevărat ce înseamnă Egiptul şi cultura unei ţări vestite pentru civilizaţia străveche. Cei doi tineri spun că tot aşa devii dependent de mâncarea din Egipt – munţi de fructe proaspete şi multe feluri de bucate inedite pentru europeni. “Mâncarea este un alt punct important pentru care eu mă duc tot timpul în Egipt. Mâncarea este sută la sută naturală, încă nu au descoperit chimia alimentară folosită de europeni, toate bucatele au un gust extraordinar, se simte din plin savoarea fructelor şi legumelor crescute natural, pe care la noi mai greu o găseşti”, explică Marian, completat de prietena sa: “Mâncarea în Egipt este foarte bună, eu am descoperit la ei koushari, care mi-a plăcut foarte mult, şi orezul în lapte, care e o nebunie, e ceva… nu mă puteam sătura. Apoi, sucurile lor – de mango, de trestie de zahăr… Absolut totul se face în faţa ta, e natural. Unde mai pui că e foarte ieftin – la prânz, două porţii de koushari şi orez în lapte ne-au costat echivalentul a trei lei şi am mâncat pe săturate! Trebuie mers şi văzut şi degustat din absolut orice, aşa cum am făcut eu: nu a fost fruct să nu-l încerc. Inclusiv merele au gust diferit”. Şi totul la preţuri de… apă minerală: “La micul dejun, te poţi descurca chiar cu doi lei, că poţi să iei un falafel, la mână, care este consistent şi te ţine până la amiază fără niciun fel de probleme. Dacă vrei ceva cu mai multe sortimente, poţi să-ţi iei un mic dejun clasic egiptean, cu legume, cu foul – un fel pe care îl mănâncă orice egiptean de rând, făcut din fasole, apoi tot felul de produse făcute din cartofi, din ouă, vinete, din năut, iar humusul egiptean e ceva extraordinar. Pentru un prânz low te descurci cu echivalentul a cinci lei, dar, dacă vrei ceva mai special, până în 10 lei mănânci foarte, foarte bine”, garantează Marcel.
Cheltuieli de 100 de euro
Cei doi au petrecut o săptămână în Egipt şi au cheltuit împreună fabuloasa sumă de 100 de euro, bani cu care au făcut o croazieră, o excursie într-un sat de beduini şi au mâncat pe săturate. Ca să te simţi bine printre egipteni, trebuie doar să fii o prezenţă discretă, iar ca femeie trebuie să porţi rochie lungă şi să ai umerii acoperiţi. De fapt, egiptencele nu îşi permit să se dezgolească nici pe plajă: “La plajă, te simţi un pic stingherită că te privesc într-un anumit fel, chiar dacă sunt politicoşi şi încearcă să te facă să te simţi cât mai bine. Femeile sunt îmbrăcate pe malul mării din cap până-n picioare, au rochii lungi şi inclusiv faţa le este acoperită. Bărbaţii poartă bermude, pantaloni trei sferturi, nu am văzut pe nimeni în slipi de baie. Femeile au rochie, bluză cu mânecă lungă, pantaloni – aşa intră în apă şi de acolo merg la cumpărături, iar hainele se usucă pe ele. Este şocant şi nu înţeleg cum de rezistă să intre în apă îmbrăcate, dar la un moment dat te obişnuieşti cu priveliştea”, zâmbeşte deveanca. Pentru ea, excursia într-un sat de beduini este o experienţă de neuitat, pe care a plătit circa 100 de lei pentru două persoane: “În satul de beduini am ajuns după o călătorie de 35 de kilometri pe ATV-uri, prin deşert, până la Munţii Atlas. Acolo ghidul ne-a arătat cum trăiesc beduinii, cum se face mâncarea, am vizitat casele, le-am descoperit tradiţiile. Totul, foarte frumos. Peisajul este de vis. Te plimbă cu cămilele care zguduie un pic cam tare pentru gusturile mele”. Ramona spune că egiptenii au foarte multe pisici, deloc tânţari, iar cămilele le poţi întâlni pe stradă în staţiuni aduse de localnicii care câştiga bani din asemenea plimbări. Cei doi spun că locurile amenajate pentru turişti sunt bine întreţinute, în timp ce, în rest, dai peste foartă multă mizerie şi sărăcie.
Bagaj de Egipt
Chiar şi aşa, Egiptul de care vorbesc cei doi turişti deveni este total diferit de imaginea creată de agenţiile de turism. Marcel spune că nu ai nevoie de escortă militară şi, atât timp cât respecţi regulile, localnicii sunt chiar prietenoşi: “Dacă vrei să cunoşti viaţa tradiţională egipteană trebuie să mergi prin târguri, prin oaze, prin satele lor. Aici fiecare se cunoaşte cu toată lumea, fiecare îşi vede de treaba lui. Sunt musulmani şi e cu totul altă cultură faţă de noi, se ajută între ei, te ajută pe tine şi nu te privesc deloc ca pe un duşman sau intrus. Vor să te cunoască, să stea de vorbă, să le spui cum e de unde vii tu. Le place mult să-ţi arate modul lor de trai”. Nu îşi duce nimic special în bagaje – nici medicamente, nimic – totul se cumpără acolo, la preţuri mult mai bune decât în ţară: “Nu sunt ceva reguli speciale – trebuie să te îmbraci discret, nu chiar ca la noi, de fapt, pe oriunde mergi trebuie să respecţi cultura locului. E bine să fii o prezenţă discretă, să nu te dai în spectacol. Eu merg să descopăr locuri, să explorez, să vorbesc cu oamenii. Eu pot să vă garantez că o lună de stat în Egipt nu costă foarte mult, eu am stat liniştit o lună cu 500 de euro, bani în care intră avionul, mâncarea, cazarea, excursii, totul. Locurile unde stau eu sunt decente, nu sunt locaţii de lux, dar nu sunt nici locuri în care să nu se poată sta. Practic, am nevoie de un pat curat şi un duş. E mai puţin important că nu e zugrăvit recent sau că geamul nu se închide tocmai bine – astea pentru mine sunt detalii care nu contează”, explică Marian, omul care a stat o săptămână şi în Dubai cu 100 de euro. Pe Ramona a convins-o ieşirea din acest an, din Egipt: “Dacă e să mai merg, şi voi mai merge, tot varianta asta cu rucsacul în spate o voi alege. Nu mai vreau excursii de cinci stele, la all inclusiv. Sunt mulţi ruşi care merg ca noi şi trag după ei copii şi de trei ani. Egiptul merită văzut cu rucsacul în spate”.
Variante ieftine, aproape de casă
Cine nu are nici măcar banii de Egipt lowcost sau preferă muntele, are câteva variante chiar în judeţ. Fotoreporterul Remus Suciu este cunoscut pentru fotografiile sale care surprind colţuri sălbatice ale Hunedoarei. Când stai de vorbă cu el îţi dai seama că excursiile sunt legate strâns de munca sa: “Eu mi-am dus colegii la munte încă de pe clasa a VIII-a. Nu am numărat de atunci câte excursii am făcut, apoi, cei care îmi vedeau fotografiile, mă întrebau: «Când mă duci în munte?». Mai nou fac expediţii offroad, pe munte, prin Munţii Poiana Ruscăi, Retezat şi Şureanu, cu grupuri care mă contactează pe Internet. Împreună cu colegii mei de la Discovering Transylvania strângem grupuri, îi urcăm în maşini şi pornim. Poate că nu sunt trasee dificile, cât frumoase. Acum vreo cinci ani ne-a venit ideea, am făcut rost de maşini de teren şi ne-am propus să-i învăţăm pe turişti să mănânce din brişcă, pe bolovani şi ce mâncam noi, pentru că nu poţi căra ciorba sus pe munte”. Remus spune că sunt patru trasee naturale musai de văzut în judeţ: “Se poate merge şi pe jos, pe un traseu frumos: cu maşina până la Cioclovina, la peşteră, apoi peste munte, într-un loc superb numit «Palma lui Dumnezeu». Sunt locuri minunate, cu oameni simpli, care trăiesc ca strămoşii lor. Nu au nevoie de curent electric, de «beneficiile» civilizaţiei, se bucură de viaţă. În plus, ieşirile ad-hoc sunt cele mai frumoase. Fiecare în excursie se poate auto finanţa – vine cu mâncarea de acasă, îi spui cât costă combustibilul şi cazarea. Grupul se încheagă imediat. O altă variantă de traseu, cu mai mult efort fizic, are plecarea din Haţeg către Poiana Pelegii, în Munţii Retezat. De acolo, se urcă pe jos, până la Stâna de Râu. Este un traseu lung, nu prea frecventat, unde găseşti totul la limita sălbăticiei. Nu ducem cu noi chestii de înaltă tehnologie. Într-o asemenea excursie, de câteva zile, contează focul şi ceaunul”. Remus şi prietenii lui duc pur şi simplu oamenii în vacanţă, le arată cum să se simtă bine, să facă fotografii frumoase, spune el: “De fapt, motto-ul nostru e: “Întotdeauna, în vacanţă!”.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.