Săptămâna neagră a Hunedoarei

Astăzi se încheie o nouă săptămână neagră din istoria Hunedoarei. Miercurea trecută Guvernul îşi trimitea “cioclii” de la mediu să închidă termocentralele de la Mintia şi Paroşeni, măsură ce provoacă automat şi închiderea mineritului din Valea Jiului. Marţi, CEH se găsea pentru prima oară în situaţia de a nu fi în stare să plătească în întregime nici măcar salariile angajaţilor. Între timp, a apărut şi o ordonanţă de urgenţă referitoare la un ajutor de stat, ajutor care se prea poate să fie, de fapt, o frecţie la un picior de lemn lăsat să putrezească de proprietarul său: statul român.

Imaginea unui dezastru anunţat de ani buni, dar ignorat de tot atâta vreme: angajaţii CEH nu
şi-au luat salariile întregi pe 30 iunie şi nu ştiu la ce să se aştepte peste două săptămâni

În timp ce, la nivel local, se discuta intens despre ajutorul de stat care trebuie acordat de Guvern Complexului Energetic Hunedoara, Guvernul, mai precis Ministerul Mediului, ordona Gărzii de Mediu Hunedoara un control la termocentralele Mintia şi Paroşeni.

Când statul se sancţionează singur

Comisarii de mediu s-au tre­zit, dintr-o dată, că nu e deloc în regulă că, la Paroşeni, autorizaţia integrată de mediu expirase din 2010, iar la Mintia aceeaşi autorizaţie nu mai exista de la 1 ianuarie 2013. Informaţiile apăruseră public cu mult timp în urmă. Orice consumator de presă locală le cunoştea. Cel mai probabil, Garda de Mediu a avut ordin să închidă ochii la această neregulă. Cazul Paroşeni nu era chiar atât de grav. Aici investiţiile pentru conformare la normele de mediu erau deja făcute în proporţie de aproape 90 la sută. Mai este, totuşi, ne­voie de 8 milioa­ne de euro pentru finalizarea lor.
La Mintia situaţia era însă mult mai gravă. În ultimii doi ani, de la expirarea autorizaţiei de mediu, nu s-a mişcat niciun fir de păr pentru conformare. Ponta a anunţat în toamna anului trecut că pro­blema investiţiilor la două grupuri ale termocentralei e ca şi rezolvată, printr-un contract semnat cu o mare companie chineză. N-a fost decât campanie electorală, lucru dovedit prin simplul fapt că, imediat după alegerile prezidenţiale pierdute de liderul PSD, contractul a fost anulat.
Garda de Mediu a început controlul la termocentrale cu două săptămâni în urmă, după câteva zile informaţia a devenit publică, iar la presiunile presei locale a anunţat decizia: sistarea activităţii celor două termocentrale. Practic, prin intermediul comisarilor de mediu, Guvernul Ponta se sancţionează singur că nu a făcut nimic să-şi conformeze la normele legale de mediu termocentralele din proprie­tatea sa, administrate de oamenii săi. Victime colate­rale – cei 1200 de salariaţi de la Mintia, cei 500 de la Paroşeni şi cei aproape 5000 de angajaţi ai diviziei miniere din cadrul CEH care, în cazul opririi termocentralelor, nu mai au, practic, pentru cine scoate cărbune.

Tertipuri în aşteptarea unei minuni

Conform legislaţiei de mediu, în cazul în care comisarii Gărzii de Mediu dispun sistarea activităţii, acest lucru trebuie să se întâmple ime­diat. În caz contrar, cei care decid continuarea activi­tăţii respectivei surse de poluare sunt pasibili de pedepse cu închisoarea cuprinse între trei şi şapte ani. Acest lucru i-a provocat câteva “frisoane” managerului general al CEH, Constantin Jujan, joia trecută. Până la urmă, juriştii CEH l-au convins că nu are de ce să îşi facă pro­bleme: procesul verbal al Gărzii de Mediu prin care s-a decis oprirea activi­tăţii la Mintia şi Paroşeni a fost atacat imediat în instanţă, aşa că nu produce efecte juridice. Problema de fond rămâne însă, cel puţin pentru Mintia: investiţiile pentru conformarea la normele de mediu se situează la vreo 80 de mi­lioane de euro. Complexul Energetic Hunedoara nici vorbă să dispună de o asemenea sumă. O alocare guvernamentală în acest scop este puţin probabilă, având în vedere indiferen­ţa crasă a Guvernului când vine vorba de proble­mele termocentralei.

O linişte ciudată

Sindicatele din cadrul CEH n-au părut extrem de alarma­te de decizia Gărzii de Me­diu. Liderilor sindicali li s-au “luat ochii” cu decizia emisă de acelaşi guvern, în aceeaşi seară de miercuri, privind alocarea unui ajutor de stat în valoare de 167 de milioane de lei pentru Complexul Energetic. Banii merg însă direct pentru plata furnizorilor celor două termocentrale şi pentru cumpărarea certificatelor pentru emisiile de CO2 produse anul trecut de aceleaşi obiective. Niciun leu din acest ajutor nu poate ajunge în zona diviziei miniere din CEH. Joi şi vineri, atât liderii sindicatului “Muntele” cât şi cei ai Sindicatului Liber Independent Electrocentrale păreau mai mult bucuroşi decât îngrijoraţi.
Un alt semn de întrebare a apărut chiar vineri. Joi seara ministrul energiei, Andrei Gerea, îşi anunţa o vizită de lucru în judeţul Hunedoara. Urma ca vineri dimineaţa să fie comunicat programul oficial autorităţilor judeţene. Acest lucru nu s-a mai întâmplat, iar vizita de lucru s-a transformat într-una destul de relaxantă pentru Gerea, care, astfel, a fost ferit de posibilele întrebări incomode puse de reprezentanţii presei.

“Buba” spartă într-o zi de marţi

Marţi, 30 iunie, minerii şi energeticienii trebuiau să-şi încaseze avansurile pentru luna amintită. Au încasat doar 75 la sută din sumele cuve­nite. Pur şi simplu, CEH nu a avut cu ce să plătească integral drepturile salariale ale celor aproape 6.600 de angajaţi. Pus în faţa acestei evidenţe, managerul Constantin Jujan (medalion) nu a mai putut vorbi în termeni generali şi liniştitori: “CEH e sufocat de datorii. S-a plătit, de exemplu, o restanţă de 5 milioane de lei către Transelectrica în ulti­me­le zile, apoi au fost mai multe executări de conturi de către societăţi care aveau de încasat bani de la noi, plus graficele de plată eşalonată a restanţelor către firmele care au făcut cereri de intrare în insolvenţă a CEH. A mai fost nevoie să cumpărăm materiale de strictă necesitate pentru siguranţa minieră, în ultimele zile. Nu ştiu, la acest moment, când anume se vor plăti diferenţele salariale. Nu doresc să mă pronunţ nici asupra a ceea ce se va întâmpla pe 15 iulie, când vor trebui achitate restul drepturilor sala­riale pe iunie. Situaţia este extrem de delicată”, declara marţi Constantin Jujan. A fost pentru prima dată în cei trei ani şi jumătate de existenţă a CEH când nu au fost bani pentru salarii. Situaţia era oarecum previzibilă. În mai CEH nu a putut acorda la timp tichetele-cadou prevăzute de Contractul Colectiv de Muncă.
Marţi seara, 120 de mineri de la Lupeni au refuzat să intre subteran. Miercuri dimineaţa 150 de angajaţi de la Mintia au procedat la fel. Protestele s-au stins după ce oamenilor li s-a promis că li se vor achita resturile salariale în cel mai scurt timp.
De locurile de muncă de la Complexul Energetic Hunedoara depind, direct sau indirect, 18.000 de familii. Oprirea activităţilor din minerit şi termocentrale ar echivala cu încă un dezastru social suportat de judeţ, la nici 15 ani după cel reprezentat de închiderea minelor de fier şi distrugerea vechilor combinate siderurgice de la Călan şi Hunedoara, “operă” începută la acea vreme de ţărănişti şi finalizată “glorios” de guvernarea Năstase.