La firul ierbii: Halep continuă să ne dezamăgească

Scriam în urmă cu vreo două săptămâni că, dacă nu va ajunge cel puţin în sferturile de finală ale ”grand slam”-ului de la Wimbledon, anul acesta poate fi considerat ca unul ratat din punct de vedere al rezultatelor pentru Simona Halep. Asta, dacă este să îl comparăm cu 2014, când jucătoarea din România reuşea o ascensiune fulminantă, care o adusese până pe locul doi în ”topul” mondial, în urma ”colosului” american Serena Williamas. Mai mult, anul trecut, din cele patru turnee de ”grand slam”, Simo jucase o finală la Roland Garros şi o semifinală la Wimbledon, ceea ce era foarte bine pentru început. Normal că, în urma rezultatelor obţinute, dar mai ales a poziţiei ocupate, ne aşteptam cu toţii, de la specia­lişti, la cei mai înfocaţi suporteri ai ei, ca 2015 să fie un an al confirmărilor, dar şi al unui prim titlu de ”grand slam”, care să-i întărească poziţia pe care se află la această oră, locul trei. Pentru că, în opinia mea, o jucătoare care ajunge atât de sus în clasamentul mondial, trebuie să aibă în palmares măcar un astfel de titlu. Dacă privim clasamentul actual al primelor cinci, doar Halep este ”intrusă”, Serena Williams, Kvitova, Sharapova şi Caroline Wozniaki gustând de-a lungul carierei din cupa cu şampanie a acestor patru mari turnee.

Poate că tenismena noastră a ajuns prea repede atât de sus şi datorită unor conjuncturi favorabile, câştigând turnee care i-au adus puncte preţioase, în timp ce jucătoare care se aflau în top de mulţi ani au căzut în clasament, nemaiputând să îşi apere rezultatele obţinute până atunci. Pe aceste coordonate a venit această ascensiune rapidă în clasament, nedublată însă de creşterea la fel de rapidă a calităţii jocului ei. Sigur că, performanţele Simonei, ca pe orice român, ne-au bucurat, iar insuccesele, inevi­tabile, ne-au întristat. Fiind acolo sus, speram ca, la aceste mari turnee, Halep să ajungă cât mai departe. Însă ea a dezamăgit atât la Roland Garros, pe zgură, cât şi acum, la Wimbledon, pe iarbă. Şi a dezamăgit nu numai prin jocul pe care l-a practicat, dar şi prin declaraţiile care au venit după aceste eşecuri dureroase, care, din păcate, lasă loc unor mari semne de întrebare privind adevărata ei valoare sportivă la ora actuală. Şi anume, dacă jocul şi evoluţia ei sunt în concordanţă cu locul ocupat în clasamentul WTA. Sigur că în viaţa oricărui sportiv apar inerent şi unele ”sincope”, pentru că, la urma urmei, sunt şi ei oameni şi nu roboţi. Dar când apar astfel de rezultate negative, este bine să le analizezi temeinic, să vezi unde ai greşit şi să le îndrepţi. Trebuie să accepţi cu capul sus şi criticile, aşa cum ai acceptat şi felicitările, mai ales când ele vizează partea pur sportivă a jocului pe care îl practici. Ori se pare că Simona Halep nu prea suportă criticile, chiar dacă ele sunt şi de altă natură. Românca este încă tânără, are doar 23 de ani şi cu si­guranţă, cel puţin aşa vreau să cred, mai are multe de spus în tenisul feminin. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să fie mult mai atentă cu ea, dar şi cu cei care o înconjoară. Personal, cred că la ora actuală este prost sfătuită de o parte dintre cei care sunt în staff-ul ei, iar aceste lucruri ar putea să-i dăuneze în continuare. Are nevoie de o schimbare reală.                   M-a surprins o declaraţie de a ei pe care a dat-o zilele trecute la Londra, după eli­minarea total neaşteptată şi surprinzătoare, încă din primul tur, în faţa cehoaicei Cepelova, care avea să fie învinsă în turul secund cu un sec 2-0 de compatrioata noastră Monica Niculescu. Spunea Halep că nu are nicio obligaţie faţă de nimeni din România şi că joacă pentru ea. Plus că îi este foarte greu să vină acum în România, unde foarte mulţi o critică pe nedrept. Din anumite puncte de vedere, are dreptate. Nu are obligaţii, în primul rând materiale, faţă de instituţiile statului, care nu au susţinut-o financiar ca să ajungă acolo unde este. Dar are obligaţii morale faţă de noi, cei care trăim cu emoţii maxime fiecare meci al ei în faţa micilor ecrane sau în tribune. Aşa cum ea se consumă fizic şi nervos pe terenul de joc, aşa ne consumăm şi noi emoţional când o privim în timpul partidelor pe care le dispută cu adversarele ei. Sunt de acord că joacă în primul rând pentru ea, victoriile fiind şi o sursă de venituri. Dar trebuie să gândească că joacă şi pentru fanii ei, pentru că, fără suporteri nu prea văd sensul actului sportiv. Iar de critici nu trebuie să se sperie. Ele sunt inerente când ajungi aşa de sus, iar aşteptările sunt la fel de mari. Oricum, după aceste două eşecuri dureroase, Halep trebuie să îşi pună ordine atât în viaţa sportivă, cât şi în cea personală. Trebuie să găsească cele mai bune căi pentru a reveni cât mai repede. Doar rezultatele pozitive te menţin acolo sus. Nu este cazul să îi dau eu sfaturi, să îi spun ce să facă. Are cine să o îndrume. Cu siguranţă, însă, că îi trebuie un antrenor cu experienţă, dacă doreşte să rămână acolo sus. Ar trebui însă să fie mult mai modes­tă atunci când se supără pe unele replici pe care i le-a dat Ilie Năstase. Ea mai are foarte mult până să atingă performanţele lui. În rest, îi promit Simonei Halep că rămân în continuare suporterul ei, că o voi lăuda atunci când merită, dar o voi critica atunci când greşeşte.