Nicolae Spunei, olimpicul Hunedoarei

S-a născut în ziua de Sfântul Nicolae, iar moşul cel darnic i-a strecurat în ghetuţe inteligenţă cu carul, o memorie extraordinară şi o neobişnuită precocitate. În urmă cu câteva zile, Nicolae Andrei Spunei a fost premiat de administraţia locală pentru rezultatele sale excelente: a participat la cinci olimpiade, iar fiecare drum al său a fost încununat cu premii, la fazele judeţene şi naţionale ale concursurilor şcolare. Altfel spus, băiatul este cel mai silitor elev hunedorean.

Deşi toată lumea îi spune Nicu, băiatul, care învaţă în clasa a opta, la Colegiul Economic “Emanuil Gojdu” din Hunedoara, spune că tot Andrei, cel de-al doilea nume al său, i-ar plăcea mai mult. Însă, indiferent cum alegi să îi zici, o scurtă conversaţie cu micul geniu îţi va lăsa senzaţia că discuţi cu un adult în toată puterea cuvântului, cu o exprimare aleasă, doctă uneori, marcată – ca semn al păstrării unei mărci a incocenţei copilăreşti – de o timiditate dificil de mascat. La olimpiada de limba şi literatura română a obţinut premiul al doilea la faza judeţeană, la biologie nu a obţinut “decât menţiune” în aceeaşi fază a concursului, la chimie a luat locul al doilea la faza judeţeană, iar la faza naţională a obţinut o menţiune, clasându-se al 11-lea pe ţară, la olimpiada de fizică şi-a adjudecat premiul al treilea la faza judeţeană, iar la concursul “Ştiinţe pentru juniori” a luat premiul al doilea la faza judeţeană. “La concursul acesta am participat şi la faza naţională, dar nu am reuşit să iau un premiu, pentru că, la competiţia respectivă, aveau aceleaşi subiecte şi elevi de clasa a şaptea, şi cei de a opta şi cei de-a noua”, se scuză micul Einstein. Dacă îl întrebi: “Şi, spune-ne, Andrei… tu eşti cel mai bun din şcoală?”, el îţi răspunde zâmbind, după un scurt moment de gândire, la care adaugă un strop de modestie: “Păi… da, cred că da!”.

O memorie de elefant

Cum de a mers la atâtea olimpiade, în timp ce alţi elevi abia fac faţă participării la un singur concurs? Nicu spune că pasiunea e singurul său secret. “Mie îmi plac foarte multe materii. Nu pot să zic că sunt atras doar de partea de real sau doar de partea umanistă. Recunosc că îmi place mai mult partea reală, dar sunt atras şi de uman. Nu aş putea să spun care este materia mea preferată. Îmi place şi fizica, şi chimia, dar – într-adevăr – la chimie am obţinut rezultate mai bune, iar locul 11 pe ţară este şi cea mai importantă performanţă a mea, de până acum”, povesteşte Nicu. Spune că succesele sale nu au început în clasa a şaptea, cu seria celor cinci concursuri la care a participat. Istoria reuşitelor sale merge mult înapoi în timp, până în clasele mici, cu olimpiade de română, fizică şi cu competiţia “Plus-minus, poezie”, un concurs interdisciplinar de română şi matematică. “Pentru un elev din clasele mici e greu să participe la atâtea olimpiade, pentru că la acele niveluri nu se organizează concursuri şcolare la atâtea materii.

De exemplu, la clasa a cincea se organizează olimpiade doar pentru română, matematică şi tehnologie, la clasa a şasea se mai adaugă fizica şi abia de la clasa a şaptea încep să se organizeze astfel de concursuri la chimie, biologie şi alte materii”, precizează Nicu. Şi tot el adaugă că are nişte profesori foarte buni, care se ocupă foarte mult de elevi şi cu care a făcut adesea meditaţii după ore. Are norocul că “prinde” foarte mult din clasă, aşa că acasă mai învaţă numai două sau trei ore zilnic, însă numai după ce face o pauză de relaş. Programul său obişnuit începe la ora opt dimineaţa, se termină – cel mai devreme – la ora două, după-amiază sau la ora patru, în cazul în care rămâne la studiu suplimentar, pentru olimpiade, dar Nicu îşi oferă şi timp pentru relaxare şi distracţie, fiind pasionat, printre altele, şi de calculator.

Sute de precipitate şi soluţii

La faza naţională a olimpiadei de chimie, pe lângă partea teoretică, specifică pentru nivelul judeţean, a avut de rezolvat şi probe practice: “Ne-au dat nişte substanţe, iar noi trebuia să le recunoaştem, folosind reactivi. De exemplu, dacă pui acid clorhidric peste soluţie şi observi o efervescenţă este un carbonat sau un carbonat acid, anionul, iar prin adăugarea de sodă caustică, dacă se observă miros de amoniac, înseamnă că este ionul amoniu, deci praf de copt. La chimie, la faza naţională a fost foarte greu: trebuie să ştii culorile tuturor precipitatelor, ale soluţiilor, care sunt mii sau zeci de mii, însă noi trebuie să cunoaştem doar câteva zeci sau, poate, câteva sute”, explică Nicu. Şi tot el spune că nu este nevoie de foarte multă “toceală”. Dacă eşti pasionat de ceva, atunci înveţi, pur şi simplu, de plăcere, fără ca şcoala să ţi se pară o corvoadă, mai ales că totul este “foarte logic”. De altfel, hune-doreanul spune că nici colegii lui nu îl tratează ca pe un şoarece de bibliotecă: are o sumedenie de prieteni, atât în clasă, cât şi în şcoală. Un lucru, însă, nu-i place olimpicului: copiatul şi comportamentul foarte copilăros, imatur, ba uneori chiar lipsit de serioziate al colegilor săi, care, în loc să pună burta pe carte, se ţin de şotii. Şi, ca să demon-streze cât de serios este, deşi e abia în clasa a opta, spune că s-a hotărât să studieze ştiinţele, cel mai probabil – chimia sau o combinaţie între chimie, fizică şi biologie şi, foarte posibil – în Anglia. Asta pentru că elevul de gimnaziu este conştient că în România o carieră în cercetare ar fi aproape din start compromisă, sistemul nepermiţându-i să atingă performanţele la care ar putea ajunge peste hotare. “Judeţul nostru este foarte fragmentat, ca populaţie şi – în lipsa unui oraş mai mare, nu se poate dezvolta un centru universitar serios, cum e în Cluj, de exemplu, aşa că varianta de a rămâne aici nu ar fi una potrivită”, mai spune Nicu.

Experimente inedite

Uneori, din curioritate, Nicu mai face şi el câte o năzbâtie: “Săptămâna trecută am făcut nişte experimente cu gaze toxice, cu brom. Nu ştiam că voi obţine aşa ceva. Nu a fost, însă, chiar aşa de grav. Doamna profesoară, care nu era acolo când am început eu experimentul, a adăugat apă, ca să oprească reacţia şi a lăsat paharul afară”, îşi aminteşte elevul. Tot parti-cipând la concursurile şcolare, băiatul s-a împrie-tenit cu alţi elevi, intraţi în aceeaşi competiţie. La olimpiada de chimie, de pildă, toţi cei trei hunedoreni care au fost incluşi în con-curs s-au întors acasă cu menţiuni: “Eu am fost pe locul 11, un alt elev, de la Colegiul Naţional “Decebal”, din Deva, a ocupat locul 12, iar elevul de la Colegiul Naţional “Iancu de Hunedoara”, din Hunedoara, a luat şi el menţiune, situându-se între primii 40 din ţară”, adaugă Nicu. Băiatul nu este, însă, pasio-nat numai de cursuri şi de învăţătură, ci şi de vacanţe. Cel mai mult îi place să meargă la munte, însă mai degrabă cu familia, iar de prima excursie în Retezat, unde a mers pe când avea numai şapte ani, îşi aminteşte cu mare bucurie şi acum. A beneficiat o dată de o tabără, oferită gratuit primilor 15 clasaţi la olimpiada de chimie, pe ţară, dar spune că nu au fost condiţii grozave, aşa că a rămas la ideea lui, de a se bucura de vacanţe împreună cu ai lui sau de a juca baschet, ori de câte ori are ocazia. Şi mai spune olimpicul Hunedoarei că tare mult i-ar plăcea ca la şcoală să se facă şi experimente, care i-ar ajuta pe copii să înţeleagă mult mai uşor materiile şi ar face şcoala mai atractivă.

Micul premiant face parte din specia tot mai rară a copiilor care sunt conştienţi de importanţa şcolii în viaţă şi nu aleargă după modelele milionarilor “de carton”, ci visează la o carieră solidă, construită pas cu pas. “Nu ştiu cum ar putea fi motivaţi elevii să înveţe mai mult. Contează şi profesorul, şi programa, însă nu numai acestea sunt decisive. Pe unii poţi să îi motivezi, dar pe alţii nu. Poţi să le vorbeşti două ore dacă nu te ascultă, pentru că nu sunt destul de maturi ca să înţeleagă cât de important este să înveţi ceea ce trebuie, la timpul potrivit. Sunt şi cazuri de oameni care s-au îmbogăţit peste noapte, însă în ţările străine inclusiv prim-ministrul este absolvent de facultate, cu doctorat”, mai spune olimpicul. Aproximativ 300 de elevi şi sportivi hunedoreni au fost felicitaţi şi premiaţi de Primăria Hunedoara pentru rezultatele obţinute la olimpiade şi competiţii pe parcursul acestui an. Administraţia locală a oferit câte 20 de lei pentru elevii care au ocupat locul al treilea la olimpiadele judeţene şi naţionale, 30 de lei pentru cei care au obţinut locul al doilea şi 40 de lei pentru elevii care s-au clasat locul întâi. Conform statisticilor, 15 elevi s-au întors acasă de a olimpiadele şcolare cu câte o menţiune, 71 de elevi din municipiul Hunedoara au obţinut premiul al treilea la concursurile amintite, 103 elevi – premiul al doilea şi 107 elevi au luat premiul întâi.