Tenis de câmp: Ne-am culcat cu Halep şi ne-am trezit cu Tecău

Cam asta s-ar putea spune după al treilea turneu de ”grand slam” din acest an. Cu toţii speram ca după eşecul de pe zgura roşie de la Roland Garros, din capitala Franţei, cea mai mediatizată sportivă a României să aibă un parcurs cât mai bun pe iarba de la Wimbledon, gândindu-ne că anul trecut atinsese pra­gul semifinalelor, fiind eliminată de o altă deziluzie a anului acesta, canadianca Eugenie Bouchard. Din păcate, aşa cum scriam şi în numărul de săptămâna trecută, Simona Halep, care, iată, rămâne în continua­re pe locul 3 în ierarhia WTA, a fost eliminată surprinzător de Cepelova. Slabă consolare, Cepelova avea să piardă în turul următor în faţa unei alte românce, Monica Niculescu, care şi-a realizat la Londra performanţa carierei, ajungând până în ”optimi”, acolo unde cu puţină şansă ar fi putut să treacă de elveţianca Timea Bacsinszky, după un prim set adjudecat cu 6-1, dar le-a pierdut pe următoarele două, cu 5-7 şi 2-6. 

Rămaşi fără prezenţă pe tabloul individual al fetelor, ne-am concentrat atenţia pe proba de dublu masculin, acolo unde alţi doi compa­trioţi de-ai noştri, Florin Mergea şi Horia Tecău (în tandemuri diferite), porneau cu şanse bune de a ajunge cât mai departe în competiţie, alături de echipierii lor, indianul Rohan Bopanna, respectiv, olandezul Jean – Julien Roger. Ambele tandemuri au avut evoluţii excelente, chiar dacă Horia şi Jean-Julien au intrat mai greu în joc, tremurând în meciul de debut, care s-a produs în turul doi, trecând dramatic, cu 3-2, de Begemann/ Knowle, după ce au fost conduşi cu 2-0, iar în decisiv s-au impus cu 15-13. Ghinionul a făcut ca cei doi români să ajungă din nou faţă în faţă, de data aceasta în semifinale, după ce, în turul anterior, Florin Mergea, care a făcut un meci extraordinar, a scos din cursă favoriţii principali ai turneului, fraţii americani, Bryan. Nu am avut vreo do­rinţă anume, dar am asistat la un meci de dublu foarte spectaculos, în care cei patru jucători au dat tot ce au avut mai bun pentru a se califica în finală. Dar şi de data aceasta, Tecău a fost ”naşul” lui Mergea, meciul mergând în decisiv, acolo unde Horia şi Julien s-au impus foarte greu, cu 13-11. Marea bucurie am trăit-o însă sâmbătă, când cei doi au disputat finala cu J. Murray / J. Peers. Era pentru Horia a patra prezenţă în ultimul act la Wimbledon, unde pierduse de trei ori la rând, finalele din 2010, 2011 şi 2012, alături de suedezul Lindstedt. Istoria nu s-a mai repetat însă, şi după un meci perfect, în care Horia a fost de departe vioara întâi, cei doi s-au impus cu 3-0 (7-6, 6-4, 6-4), devenind în premieră campioni într-un turneu de ”grand slam”. Referindu-mă strict la sportivul nostru, trebuie să remarc că, la cei 30 de ani ai lui, Horia ne-a demonstrat încă odată că este un profesionist adevărat, că a ajuns la acea maturitate care îi conferă siguranţa prezenţei pe suprafaţa de joc, iar rezultatele se văd. Cu siguranţă că nu se va opri aici.

Serena şi Novak, de neatins

În probele individuale, cei doi mari favoriţi, Serena Williams şi Novak Djokovic, şi-au respectat ”blazonul” şi au bifat câte un nou titlu. Al 21-lea de ”grand slam” pentru americancă în proba individuală, o performanţă greu de egalat, la care mai trebuie adăugate cele 13 obţinute la dublu feminin şi alte două la dublu mixt. Serena a demonstrat că nu are rivală, chiar dacă a ajuns la 34 de ani, indife­rent pe ce suprafaţă joacă, Wimbledonul venind normal parcă, după ce se impusese la Australian Open şi Roland Garros. Aşa cum o ştim, poate face în acest an ”marele slam”, dacă se va impune şi acasă la ea, la U.S. Open. În turneul de pe iarba de la Londra, Serena a avut un singur moment de cumpănă, în partida cu favorita gazdelor, Watson. În setul decisiv, englezoaica a condus cu 3-0 şi 5-4, servind pentru meci şi fiind la un pas de o mare izbândă, dar numărul 1 WTA a demonstrat încă odată de ce se află pe acea poziţie. Nu s-a speriat mai apoi nici de bielorusa Azarenka, care chiar dacă i-a luat primul set nu a putut face nimic în următoarele două. În semifinale i-a căzut victimă, pentru a 14-a sau a 15-a oară consecutiv, rusoaica Maria Sharapova, cu care a făcut din nou instrucţie, iar în finala turneului nu a avut nicio emoţie în faţa speranţei Spaniei, Garbine Muguruza, care la cei 21 de ani a dispu­tat prima ei finală la un astfel de nivel, rezultatul de aici propulsând-o în top 10. Nici Novak nu a avut un turneu imposibil, chiar dacă a avut la rândul lui o mare ”cumpănă” în ”optimi”, când a revenit de la 0-2 în compania sud-africanului Anderson, meciul derulându-se pe parcursul a două zile. Finala cu ”titanul” Roger Federer a fost una de vis, un tenis extrem de spectaculos al celor doi combatanţi, cu lovituri subli­me, aşa cum ne-ar plăcea să vedem cât mai des în întâlnirile masculine, acolo unde, de obicei, schimburile de mingi au devenit foarte scurte, pornind de la un serviciu foarte puternic, urmat eventual de un retur decisiv. Sârbul s-a impus cu 3-1 şi şi-a trecut în palmares al 8-lea titlu de ”grand slam”, dar rămâne deocamdată, la cei 28 de ani, fără victorie la Roland Garros.