Roşii olandeze şi bulgăreşti produse la Deva

La cinci kilometri de centrul oraşului, un devean a pornit în primăvară o afacere după care deja culege roadele: roşii pârguite şi gustoase. Scoate zilnic din solarii zeci de kilograme de roşii pe care le vinde într-o piaţă de cartier din municipiu. Sorin Nica este doar unul dintre zecile de deveni care s-au decis să-şi cultive pământul şi să vândă recolta pe piaţa autohtonă.

Într-un solariu situat în reşedinţa de judeţ, Sorin Nica şi fiul său (foto stânga) îngrijesc roşiile de soi olandez (foto centru) pe care, mai apoi, Aurel Nica le vinde-n piaţă sub eticheta “roşii de Deva”

„Ia uite, se rup de la atâta greutate”, spune bărbatul susţinând în palmă o roşie aproape cât o minge. Apoi se îndreptă şi arată o plantă din apropiere: „Aici e un singur fir lăsat pe două braţe, doar acum sunt cinci – şase kilograme de roşii din cele de soi olandez, Gravitet, foarte productiv. Avem şi de 700 de grame roşia! Cu cât le dai apă mai multă, cu atât se fac mai mari! Am văzut pe Internet că producţia e cam de şase kilograme per plantă şi, din ce văd, se cam adevereşte. Eu sunt mulţumit să dea şi patru sau trei! La câte fire am aici, ieşim în câştig!”. Sorin Nica are 43 de ani şi până în urmă ce ceva vreme nici nu se gândea să devină producător agricol: „Ce mi-a venit? Ştiţi cum se zice: din lipsă de bani! Am luat teren în arendă, 30 de arii, am făcut solarul şi până în capăt am pus tot roşii. Am făcut cu familia totul, nu am avut nici un proiect, m-am ghidat după ce am văzut pe Internet şi după un model văzut la un prieten în Calafat”. Din sămânţa unui soi olandez, deveanul a obţinut o cultură de roşii de toată frumuseţea: „Anul trecut am luat plăntuţe, m-a costat 2,5 lei firul, dar anul acesta mi-am făcut singur sămânţa”, explică el.
Potrivit specialiştilor, soiul “Gravitet”, este un hibrid de tomate cu creştere semideterminată, adică face câte patru – cinci etaje de legume. Se comportă foarte bine în condiţii de temperatură scăzută, oferă o producţie ridicată de tomate, fructe uniforme şi coacere concentrată. În plus, soiul este recomandat de gustul deosebit, deşi rodul nu are culoarea foarte intensă, dar şi de rezistenţa la boli şi coa­cerea într-un timp foarte scurt.

Producţie record

Un singur asemenea fir de roşie plantat de Sorin Nica, nu în vase cu vată mine­rală, ci direct în pământ şi înalt de peste un metru dă o producţie de circa şase kg. Aşa că rodul atârnă greu pe firele subţiri susţinute de sfori prinse pe sârmele care susţin şi folia solarului. Construcţia este susţinută de stâlpi din lemn de salcâm, care „Sunt rezistenţi şi ţin şi mai bine de 15 ani”. De jur împrejur, omul a pus folie specială, pe care o poate îndepărta în partea de sus şi astfel solarul devine semi deschis. Şi-a făcut o fântână şi urcă apa la 24 de metri diferenţă de nivel, lângă casă. De acolo, o duce prin pământ până la solariu, vreo 250 de metri. Sistemul de picurare, tot el l-a pus la punct: „Lucrez cu soţia şi soacra mult în solarii. Mă trezesc la 5,40 când sună ceasul şi mă apuc de muncă. Apa este programată să ude planteze. Îmi place ce fac”, mărturiseşte omul, care a învăţat şi din greşeli: „Toate le fac de pe Internet: informaţii, tratament… Am băgat la început îngrăşământ natural şi m-am trezit că s-au pleoştit toate firele. Am început să citesc şi acum ştiu ce să le dau la roşii, le fac tratament tot la zece zile”. Înfiinţarea solarului şi a culturii de roşii l-a costat pe bărbat 12.000 de lei, bani pe care producătorul este sigur că îi scoate datorită producţiei mari: „1.600 m-au costat doar stâlpii de salcâm, mai bine de 2.000 de lei am dat pe folie, 1.000 de lei m-a costat aratul, apoi turba, sfoara, cuiele, sârma, furtunul cu picurător. Totul costă, dar eu sper ca în primul an să scoatem banii investiţi plus munca noastră”. În solar, lucrează toată familia, de la mare, la mic. Puştiului de 10 ani chiar îi place, mai ales la strânsul recoltei: „Poţi să culegi tot ce-i roşu. Roşu aprins!” îşi îndeamnă părintele copilul. Andrei ascultă şi priveşte: „Uite aşa, bagă mâna, pe dedesubt şi o rupi. Trage cu stânga de ea. Hop, nu vrea! Atunci, răsucim, răsucim şi uite aşa se rupe mai uşor. Ia uite cum arată o roşie care are peste 500 de grame”, spune bărbatul în timp ce băiatul o admiră şi se laudă: „E foarte frumoasă! Pot sa mai culeg?”, “Câte vrei, numa sa fie roşu ăla aprins”, răspunde tatăl.

Pe toate gusturile

Ca să pornească la drum ca producător agricol, Sorin a decis să ia pământ în arendă şi, în această primăvară, s-a apucat de cultivat şi amenajat sola­riul: „Am băgat la început câteva căruţe de bălegar pentru că pământul ăsta nu a mai fost lucrat de 15 ani”. Este mulţumit de ce a reuşit cu soiul olandez. Lasă totul pe baza lui Rex, un dulău care le păzeşte investiţia. Lângă casă, pe o terasă mai jos, este primul solar al familiei, ridicat în grădină, acum doi ani. Aici alt soi de roşii creşte frumos: „Am nişte roşii de origine bulgărească, un soi care se numeşte «prekos», care, la noi, sunt cunoscute ca roşii olteneşti, ţuguiate. Nu sunt aşa de productive precum cele din soiul olandez, dar sunt mai gustoase. De asta am optat să plantez câteva sute de fire de prekos şi anul acesta”, spune producătorul de roşii. În ţară, acest hibrid este folosit pentru obţinerea de producţii extratimpurii. Este soi care face roşii toată vara şi legumele au un gust deosebit. Prekos este un soi destinat culturii în spaţii închise, precum sere şi solarii. Aşezată în aer liber, cultura este recomandată pentru zone mai răcoroase şi mai ales pentru cultura a doua. Legumele au până în 200 de grame, iar o plantă dă până la un kilogram şi jumătate de rod. Specialiştii spun că prekos este roşia preferată a românilor, datorită gustului dulceag şi a aromei specifice şi este primul soi care apare pe piaţă. Pentru că are pielea subţire şi este suculentă, este sensibilă la transport şi nu se păstrează bine, motiv care o recomandă însă pentru consum în stare proaspătă, în salate sau pentru preparate culinare.

Din solar, în piaţă

Roşiile familiei Nica ajung după cules în Piaţa Cioclovina din Deva unde le vinde tatăl producătorului. Cei doi au refuzat toate ofertele de la comercianţii dispuşi să cumpere cantităţi mari. „Ia uitaţi ce frumuseţe avem aicea!” exclamă Aurel Nica. La cei 65 de ani ai săi a ajuns să o facă şi pe asta: „Eu aş zice că merge bine treaba. Bine pentru că roşiile s-au făcut, frumoase, mari, foarte aspectuoase. Imposibil să nu meargă. Dacă munceşti, ai, dacă nu, n-ai!” Din familie, Aurel este cel care se ocupă cu vânzarea lor. La început, l-a uimit reacţia clienţilor când au văzut pe tarabă scris mare „roşii de Deva”: „Când văd asemenea roşii pe tarabe, oamenii se îndoiesc că în Deva cresc asemenea roade. Omului nu-i vine a crede. Am avut chiar un coleg care nu a mai vorbit cu mine că a crezut că eu am cumpărat roşii de la olteni şi le revând. Gheorghe Bălan, fost coleg, a ajuns să mă ocolească la mese in piaţă. Nu-i conving nici cum – care vrea, vine şi ia, care a luat, mai vine. Să ştiţi că am deja persoane care ne aşteaptă pe noi să mergem cu roşii. Sunt foarte bune, gustoase”. Şi asemenea familiei Nica mai sunt în Deva zeci de producători şi apicultori: „Registrul Agricol a eliberat anul acesta conform noii legislaţii 74 de atestate de producător pentru producătiri agricoli şi apiocultori din municipiul Deva şi satele aparţinătoare – deci, persoane care au efectiv teren agricol şi îl cultivă”, spune Mona Voinescu, purtător de cuvânt al Primăriei Deva. Sorin Nica are e gând să-şi mărească şi să-şi diversifice afacerea. A vorbit deja pentru încă 30 de arii de teren. Deşi ştie că din roşii scoţi cel mai mare profit, la anul, bărba­tul spune că vrea să cultive şi cartofi.