Devoratorul de gazete. Negreşit! Cele mai amuzante greşeli din 2011

Glasul Hunedoarei ne informa, prin ianuarie, că “Elton John este tatăl biologic al fiului său”. Surprinzător? Deloc. În aceeaşi notă, am putea spune că Elton John este copilul biologic al tatălui său şi al mamei sale, deşi, în vremurile astea, nimic nu ne mai surprinde.

“Că ziariştii sunt depăşiţi de Internet nu mai e o noutate pentru nimeni”, scriam în 13 ianuarie 2011. Dar încă n-am întâlnit ziarist care să nu scrie corect “Internet”; asta până la Irina Năstase, de la Glasul Hunedoarei, care a scris despre un îndemn care “circulă pe interent”. Bine, sunt răutăcios, de fapt ştiu că toţi ziariştii ştiu măcar cum se scrie corect “Internet”, că doar toată ziua sunt “călare pe el” în căutare de subiecte.

Şi mai ziceam, tot la începutul anului, că la Aqualand, în Deva, există un regulament de ordine “interioră”. Nici acum nu l-au schimbat, aşa că “gramatica de pe marginea bazinului” e la fel de tristă.

Tot din ianuarie: “22.000 de oameni luptă pe Facebook pentru Institutul Inimii”, după cum ne spunea Tudor Ravoiu, pe site-ul CityNews. “Peste 22.000 de oameni au semnat o petiţie apărută pe reţeaua socială Facebook pentru a se pronunţa împotriva deciziei de desfiinţare a Institutului de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare şi Transplant din Târgu Mureş”. Repet: şi eu am cont pe Facebook (ba, între timp, şi ziarului pe care-l citiţi acum i-a fost dedicată o pagină pe Facebook), şi ştiu ce presupun “luptele” astea online: stai în fund, în faţa calculatorului, dai trei click-uri şi apoi dormi liniştit, mulţumit şi împlinit că ai ajutat o cauză, ai semnat o petiţie sau ai dat mai departe un mesaj umanitar. Aşa că nu-mi spuneţi că pe Facebook se poate lupta pentru ceva, că nu vă cred. Nu-s deloc bătut în cap sau împotriva Internetului, dar când voi vedea o “cauză” de pe Facebook concretizându-se în urma aderării unui număr mare de persoane, o să-mi reconsider poziţia. Până atunci, a lupta pentru ceva pe Facebook e ca şi cum ai comenta în faţa televizorului: de fapt, nu faci nimic.

Una veche, dar amuzantă, din Mesagerul Hunedorean: “Diva porno, de 26 de ani, cunoscută sub numele de Lela Star, a devenit actriţă de filme pentru adulţi, în urma unei experienţe din trecut, care a marcat-o atât de mult, încât s-a apucat de sex”. Dragi ziarişti, oare cum aţi putut scrie “s-a apucat de sex” fără să… mestecaţi informaţia înainte de a o trimite la tipar?

Tot în Mesagerul Hunedorean, Andreea Lazăr ne spunea că “Oancea s-a lansat către primărie”. Am trecut – cu greu – peste titlul tâmpiţel, dar nu putem trece cu privirea greşeala din text: “proiectul său va intra în dezbatere publică, pentru a ştii cu exactitate cum îşi doresc devenii să arate oraşul lor”. Două cuvinte, domnişoara Lazăr: a şti!

“Partidul Poporului Hunedoara are un nou preşedintele”, zicea Carmen Cosman, pe CityNews.ro. Presupun că a vrut să scrie “Sucursala Hunedoara a Partidului Poporului are un nou preşedinte” (fără “le”, dar nu-i bai, că noi am înţeles ce-a vrut să zică şi, la urma urmei, asta-i tot ce contează, să deducă cititorul, nu să fii tu, ziaristul, explicit. Tre’ să îşi pună mintea la contribuţie!

“Marea majoritate a elevilor nu poate beneficia de ajutor medical în caz de necesitate”, mai zicea Carmen Cosman, în Mesagerul Hunedorean. Dar mica majoritate?!

Prin martie, de pe prima pagină a Mesagerului Hunedorean ne zâmbea cântăreaţa Cristina Rus, goală puşcă şi udă toată. Titlul era: “Hunedorenii au redus consumul de apă”. Nu ştiam că şi Cristina Rus e hunedoreancă! Şi care-i logica ilustrării unui articol despre oameni care nu se prea spală cu o fotografie a unei doamne aflate sub duş, toată udă şi săpunită? O fi vreun mesaj subliminal, menit să-i determine pe hunedoreni să se spele mai des?

Să ne amintim de bebeluşul născut “pe numele altei femei”, un subiect care le-a dat bătăi de cap tuturor ziariştilor care au scris despre el.

“Elveţienii au adăstat la Teliuc”, ne spunea Magdalena Şerban, în Mesagerul Hunedorean. Ca să ne lămurească, autoarea scrie în text: “O delegaţie elveţiană a Consiliului Cantonului Zurich, sub conducerea preşedintelui acestuia, Gerhard Fischer, aflată în vizită în judeţul Hunedoara, s-a oprit şi în comuna Teliucu Inferior, unde a putut cunoaşte mai îndeaproape nu doar frumuseţea locurilor, ci şi viaţa comunităţii”. Deci, delegaţia s-a oprit, nu a aşteptat. Pentru că asta înseamnă “a adăsta” – a aştepta.

În Ziarul Hunedoreanului, un cartier din Vulcan a fost redenumit de către autorul (necunoscut) al ştirii, din Sohodol în Soholod. Dacă vulcănenii ar suna la redacţie şi ar cere să vorbească cu un ziarist de la “Ziarul Hudenoreanului”, nu s-ar supăra nimeni?

După ce-au zis că “gura lumii «aderăr» glăsuieşte”, cei de la Glasul Hunedoarei s-au gândit că e prea sec titlul ăsta de rubrică, aşa că i-au pus şi-o virgulă, pentru orice eventualitate. Astfel, titlul a devenit “Gura lumii, adevăr glăsuieşte”. Unele greşeli sunt atât de grave, încât uneori am senzaţia că oamenii de la Glasul le fac intenţionat, ca să nu-mi pierd eu pâinea. Le mulţumesc pentru asta!

Mihai Radic a scris, în Ziarul Hunedoreanului, un articol cu titlul “Spargere în Casa Domnului, un hunedorean a plecat cu «mila» enoriaşilor”. Eu nu înţeleg cum s-o fi gândit domnul Radic că e în regulă să pună virgula aia acolo. Ar fi “mers” două puncte, un punct şi virgulă – adică ăsta ; -, chiar şi un punct, dar nicidecum virgula.

Amarildo Szekely, de la Servus Hunedoara, ne spune că “un tânăr din Sălaşu de Sus are o inimă sănătoasă”. Da’ ce-o fi în Sălaşu de Sus, de numai un tânăr are o inimă sănătoasă? Nu mă înţelegeţi greşit, mă bucur pentru el, dar din titlu reiese că ar fi singurul tânăr din Sălaşu de Sus cu o inimă (nu două, da?) sănătoasă.

Ce înţelegeţi din fraza de mai jos?
“La 24 de ani, Ion Ţiriac i-a dat pe mână organizarea turneului internaţional de tenis Open România”. Eu înţeleg că atunci când Ion Þiriac avea 24 de ani, a dat pe mâna (alt)cuiva organizarea turneului de tenis. Bineînţeles că Monna Voinescu, de la Ziarul Hunedoreanului, se referea la altcineva, şi anume la un tânăr în vârstă de 24 de ani căruia Þiriac i-a dat pe mână… mă rog, aţi prins ideea. N-o să înţeleg niciodată cum un ziarist stă ore întregi ca să documenteze şi să scrie un reportaj de două pagini, dar se opinteşte la textul minuscul de pe prima pagină, prin care ar trebui să-şi facă reclamă la reportaj.

În “dulcele stil clasic” al ziariştilor plictisiţi, Ramona Ştefan ne spune, în Servus Hunedoara, că “Pepe a fost asaltat de fane”. “Latin lover-ul a făcut furori în rândul domnişoarelor, care s-au înghesuit să se fotografieze şi să se îmbrăţişeze cu acesta”. Cum, n-a leşinat nimeni la concertul “latin lover-ului”? Sunt profund dezamăgit!

Observaţi, vă rog, în imaginea de mai sus, cum amantul latin este de-a dreptul luat pe sus de mulţimea de fane!

Carmen Cosman ne-a povestit, în Mesagerul Hunedorean, despre un “scandal de scandal” pe centura Devei. Cum e “scandalul de scandal”, vă întrebaţi, poate? Păi nu ştiu, nu cred că ştie nici autoarea, dar sună bine, la fel ca “băieţi de băieţi” sau “chef de chef”.
Apropo, “Chef de chef” era numele unei emisiuni în care se cântau manele într-o veselie. Poate că şi în redacţia Mesagerului se ascultă manele şi de-acolo i-au rămas în minte ziaristei exprimările astea “beton de beton”?!

Ce cobeam în luna iunie:
Titlurile absolut cretine precum “Wilmark, ce-ţi mai place shaorma!” (da, un astfel de titlu chiar există în presa naţională… îşi fac, timid, apariţia în presa locală. Cine putea să le preia dacă nu Mesagerul Hunedorean? Pe ultima pagină avem “Ce avere fabuloasă are Oprah Winfrey!”, dar aş paria că nu mai curge multă apă pe Mureş până când vom citi şi titluri ceva mai îndrăzneţe, cum ar fi “Ce vă mai place sângele, ţânţarilor!” sau “Ce vă mai place să promiteţi şi să nu vă ţineţi de cuvânt, politicienilor!”. Încă puţin, vă zic.

În iunie, căldura îi lovise deja pe jurnalişti “în moalele capului”: cei de la Ziarul Hunedoreanului păreau hotărâţi să depună cât mai puţin efort în vară, aşa că vă sfătuiam ca, dacă urma să mai daţi peste titluri precum “Vor uniforme”, să nu vă miraţi. Le-a fost prea lene să ne fericească cu (ei, lăsaţi, mai merge câte-o cacofonie, din când în când) mai multă informaţie.

Carmen Cosman ne spunea pe CityNews, în 3 iunie, că traficul va fi blocat în Hunedoara. De fapt, cuvântul pe care-l căuta ziarista era “restricţionat”, nu “blocat”. Traficul se blochează din vina şoferilor, iar atunci când şoferii nu au voie să circule pe o stradă, spunem că traficul este restricţionat. Păi nu?!

Dintr-un singur articol de pe CityNews am cules următoarele perle: “plombe sesoniere”; “Drumuri ca-n palmă, fără plombe sesoniere – asta îşi doresc reprezentanţii Companiei de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, care vor să interzică prin lege plombarea drumurilor, reducând astfel uriaşele cheluieli legate de întreţinerea drumurilor din România”; “oficialii de la drumuri” (bine că n-au zis “oficialii de pe drumuri”!); “«Deci, nu asta e soluţia. Să plombezi. Chiar vorbeam cu doamna ministru şi noi o să băgăm în Guvern o strategie în sensul că domne, hai să renunţăm la plombări şi când facem o întreţinere să o facem, să spunem aşa tehnic şi ştiinţific», a declarat directorul CNADNR, Daniela Draghia”.
În altă ordine de idei, e bine că la 21 de ani de când suntem “pe cont propriu”, cineva a decis că avem nevoie de drumuri ca-n ţările civilizate, nu “plombate” cu apă şi nisip, operaţiune realizată eventual pe timp ploios, ca să ştim de-o treabă!

“Bianca Drăguşanu şi Crudu, cu sânii goi. Opt sâni apar astăzi în cele trei ziare preferate de tractoriştii români”. Chiar dacă Marian Chinciuşan ne avertiza că materialul publicat de el pe CityNews era un pamflet, tot nu văd logica scrierii unui astfel de articol pe un site care se adresează… celor care nu sunt tractorişti. Dar… ţâţe să fie, că dau bine la motoarele de căutare!

Conform Dexonline, “FLIT, flituri, s. n. Insecticid folosit contra muştelor, ţânţarilor, puricilor etc. – Denumire comercială”. Sorina Popa a vrut neapărat să transforme Flit (denumirea comercială a unui insecticid, reţineţi!) în substantiv comun, folosindu-l chiar într-un titlu din Mesagerul Hunedorean: “Mircia le-a dat cu flitul!”. Cui? A, păi pentru asta trebuie să citiţi articolul, că doar ştiţi bine că ziariştilor nu le place să dezvăluie încă din titlu informaţiile pe care le-au scris în articole. Altfel, cine-ar mai citi articolele lor pline de substanţă (nu fac nicio aluzie la insecticide, vă rog frumos, eu sunt om serios!)?

Mai toate publicaţiile locale au anunţat, în vară, că din spitale vor “dispărea” peste 500 de paturi. Păi şi dacă ştiţi că or să dispară, de ce nu staţi “de şase”, să le pândiţi? Sau dispar, pur şi simplu, şi nu are nimeni ce să facă în privinţa asta?

Şi dacă tot era vară şi oamenii plecau în vacanţă, CityNews ne învăţa cum să ne ferim maşina “de hoţi în vacanţă”. Păi dacă-s hoţii în vacanţă, nu văd de ce ne-am face probleme! Mai bine ne-ar spune cei de la CityNews cum să ne ferim maşina de hoţi, în vacanţă. Hehehe.

Citez dintr-o “ştire” publicată de un domn ziarist Bogdan P. pe site-ul Evenimente Bănăţene: “Şi, pentru că orice show păcătos are puţină culoare în el, dansatoarele şi-au dezgolit nurii spre deliciul audienţei prezente”. Şi dacă au făcut-o spre deliciul audienţei absente? De câte feluri este audienţa? Apoi, conform DEXonline, “NURI s. pl. v. sex-appeal”. Deci ce-au făcut dansatoarele? Şi-au dezgolit sex-appealul? O altă definiţie zice că nurul reprezintă “calitatea unei femei de a atrage, de a plăcea (unei persoane de sex opus) prin farmecul, drăgălăşenia, graţia ei; p. ext. aspect atrăgător al unei femei; vino-ncoace”. E clar, dansatoarele şi-au dezgolit “vino-ncoacele”, iar ziaristul Bogdan P. trebuie să înveţe că nuri nu înseamnă sâni!

Am renunţat să mai citesc bârfele din Mesagerul Hunedorean, pentru că oamenii continuă să se refere la oraşele din Valea Jiului pe un ton misterios, spunându-le “localităţi cu multe lămpaşe”. Sunt sigur că nimeni nu se prinde! Una dintre bârfele de astă vară este scrisă prost, cu virgule aşezate după cum i-a venit autorului, dar vă redau o parte din ea, ca să nu mă amuz singur, că nu se face!
“Bârfitorii dintr-o localitate cu multe lămpaşe şuşotesc că zilele trecute, o acţiune în forţă la domeniul unui interlop a fost cauzată de un filmuleţ în care apare odrasla unui fost lucrător în domeniul culegerii de informaţii. Pe peliculă (aloo, Mesageru’, de vreo câţiva ani toată lumea a trecut pe digital, mă îndoiesc că mai filmează cineva “pe peliculă”!), odrasla spionului cu ghilimelele de rigoare, îl imita pe Mutu pe vremea când juca în Anglia, adică mai pe înţelesul tuturor, trage şi el pe nas. Alături de el sunt şi prieteni, dar şi câteva domnişoare cu părinţi la fel de influenţi sau poate chiar mai tari. După «încălzire», toţi se destrăbălează mai ceva ca-n filmele deocheate, bineînţeles, fără să ştie că sunt şi actori de cinema”. Cinema? Unde rulează, domnilor, filmul ăsta, că parcă l-aş urmări şi eu?! Aaa, nu rulează la cinematograf, aţi scris voi “actori de cinema” pentru că sună bine. Da, am înţeles, ştiu cum vă simţiţi, că şi eu vreau concediu!

Ovidiu Ioiesc, zis Pera, un tip care nu a devenit cunoscut în judeţ pentru că ar fi scris vreo carte sau pentru vreun act de caritate, s-a căsătorit, iar Cristina Ghenea, de la Mesagerul Hunedorean, a tratat acest “subiect” de parcă ar fi fost evenimentul monden al verii. Sau o fi fost şi nu mai ştiu eu în ce lume trăiesc, cine ştie?! “Unul dintre cele mai controversate personaje din municipiul Deva, Ovidiu Petru Ioiescu, zis Pera, a fost «încătuşat» pe viaţă”, zice Mesagerul Hunedorean. Ha ha, ce glumă bună! Un tip care la un moment dat a fost condamnat la 11 ani de închisoare, dacă-mi amintesc eu bine, a fost “încătuşat” pe viaţă. Dar nu de către poliţişti, ci de către “frumoasa deveancă Petronela Matei”. “Printre cei prezenţi la nuntă s-a numărat şi interlopul bucureştean Nuţu Cămătaru”. INTERLÓP, -Ă, interlopi, -e, adj. Care are o reputaţie proastă; rău famat, dubios, suspect, deocheat. Se pare că în România anului 2011 dă bine să fii interlop. Şi eu stau ca prostu’ şi citesc ziare, în loc să mă apuc de ceva treburi ilegale, ca să ajung apoi celebru în Mesagerul Hunedorean. “[…] iar cap de afiş al celor care le-au cântat la petrecere mirilor şi invitaţilor a fost cunoscuta cântăreaţă Adriana Antoni”. Oare eu chiar trăiesc într-o lume paralelă? Cât de cunoscută o fi Adriana Antoni, dacă eu nu am auzit niciodată de ea? Şi cum naiba să spui “cap de afiş” când vorbeşti despre o tipă care a cântat la o nuntă, fie ea şi evenimentul monden al verii?! Capul de afiş este “primul nume de pe afişul care anunţă un spectacol”, nu o cântăreaţă care prestează la o nuntă!

Şi-or mai fi fost şi altele, dar iată că nici măcar acum, în ultima ediţie a acestui an, nu am suficient spaţiu ca să “ne râdem” de toate greşelile de peste an.
Să aveţi un an nou mai bun!