“Panorama Blues” – bilanţul lui Mike Godoroja

Debuturi entuziasmante, show-uri electrizante ale numelor consacrate şi lecţii de blues oferite de oaspeţi din străinătate. Cam acestea sunt ingredientele reţetei” după care    s-a alcătuit cea de-a treia ediţie a “Panorama Blues Festival”, ce a avut loc între 31 iulie şi 2 august la Ghelari. Organizatorii şi-au propus ca în acest an să ducă manifestarea la nivelul profesionist şi au reuşit. O bună parte dintre spectatori şi-au cumpărat abonamente, iar cei mai mulţi din această categorie au venit din Sibiu, Timişoara, Reşiţa şi Cluj pentru a petrece trei zile în   Ţinutul Pădurenilor, vizitând judeţul ziua, savurând mu­zică bună seara, pe platoul pensiunii Panorama. Au fost trei seri de spectacole în care fiecare nume participant a reuşit să se remarce, inclusiv debutanţii care au deschis serile de vineri şi sâmbătă. Nightloosers a oferit un show aniversar – 20 de ani, cu care i-a obligat pe cei din public să şi danseze, Steel Blues s-au prezentat şi mai bine ca la precedentele ediţii, Bega Blues Band au adus aminte de Bella Kamocsa (fondatorul trupei, dar şi membru în formula originală a grupului Phoenix), Mike Godoroja & The Blue Spirit au “tras” şi mai mult spre blues compo­ziţii Led Zeppelin, iar trio-ul Tangled Eye a oferit o adevărată mostră de blues american. La finalul ediţiei cu numărul III, directorul artistic al evenimentului, Mike Godoroja (foto), a răspuns câtorva întrebări de bilanţ, adresate de REPLICA.

Ce a fost mai deosebit la ediţia a III-a a “Panorama Blues festival” faţă de precedentele două?

MIKE GODOROJA – foto Marius Peptan

Mai multe zile de spectacol, mai bun public, mult mai bună vremea, mai bun sunetul, mai experimentat producătorul (Sergiu Ţenţ), mai multă vorbă-n târgul românesc despre festival, mai ales pe Facebook, ceea ce ne face să aşteptăm pentru 2016 o participare mai numeroasă, şi un pic mai mulţi spectatori decât ne aşteptam noi, mai multă preocupare din partea artiştilor pentru calitatea şi noutatea materialelor prezentate. Nightsloosers au venit cu un show excepţional, de exemplu, Red Cat Bones au uimit de-a dreptul, iar eu şi băieţii mei din The Blue Spirit am prezentat, la Ghelari, în premieră, noul nostru show intitulat “Balcanic Zeppelin” (bazat pe compoziţii Led Zeppelin – n.red.).

Sergiu Ţenţ, producător, dumneavoastră, director artistic. Vă supăraţi dacă vă numim “doi nebuni frumoşi”? Ce v-a apucat să-ncercaţi să faceţi festival de blues în vârf de munte?

E greu să faci orice ţine de cultură, d-apăi să faci aşa ceva la munte. Totuşi, lucrurile bune nu se fac cu mecanisme, ci cu oameni. Oriunde se găseşte un om care să vrea cu adevărat să facă ceva bun, ceva frumos, până la urmă se reuşeşte. Noi nu suntem în categoria celor care fac master-planuri şi alte cele. Noi încercăm să facem, efectiv, ceva. Ce se întâmplă aici i se datorează în primul rând lui Sergiu. El e “motorul”, eu doar îl ajut. M-am convins de onestitatea, viziunea şi energia lui, aşa că stau liniştit, ştiind că sunt lângă omul care trebuie în acest proiect.

Ediţia a III-a a ieşit mai bine, mai rău, sau exact aşa cum vă aşteptaţi?

Ne-am aşteptat la puţin mai puţină lume. Ne bucurăm că ne-am înşelat. E un proiect care se dezvoltă cu paşi mărunţi. Publicul a fost şi mai bun, iar când ai de-a face cu un public avizat, tu, ca artist, te simţi şi mai bine pe scenă.

Sergiu Ţenţ ne mărturisea că doreşte să creeze la Ghelari o mişcare similară celei de la Gărâna (judeţul Caraş-Severin), dar axată nu pe jazz, ci pe blues. Vi se pare posibil aşa ceva?

Gărâna este un prototip pentru turismul cultural, un proiect care a demonstrat că are forţă şi care poate fi folosit drept sursă de inspiraţie. În ţară mai sunt festiva­luri de folk, sau axate pe alte genuri, dar ce încearcă Sergiu să facă aici, la Ghelari, se apropie mult mai bine de ce se-ntâmplă la Gărâna şi datorită reperelor geografice. Oarecum lucrurile sunt cvasisimilare. Locurile de aici sunt absolut fabuloase

De ce are nevoie “Panorama Blues Festival” pentru a progresa?

E nevoie de un program de promovare şi marketing împărţit în două: unul pe plan local, altul pe plan naţional. Pe plan naţional cred că trebuie mers cu mesajul de promovare în oraşele în care există un public pentru acest gen, care se urcă-n maşină şi pleacă spre festivalul de la Ghelari. O astfel de promovare costă însă destul de mult. Dar contăm şi pe implicarea oamenilor. O eventuală campanie pe Facebook poate avea un efect de bulgăre rostogolit pe un versant cu zăpadă multă.

Cine sau ce v-a impresio­nat cel mai mult la ultima ediţie?

Sunt trei momente în această categorie. Primul aparţine tinerilor debutanţi Vlad Nicolici şi Monica Odagiu (duetul Blue Night Shaddow – n.red.). Au avut o prestaţie extrem de bună, sunt foarte actuali şi se simte la ei că ascultă creaţiile unor muzicieni destul de apropiaţi de vârsta lor, cum ar fi John Mayer sau Johnny Lang.
Apoi, show-ul făcut de Nightloosers cu elementele lor originale mi-a dovedit încă o dată că avem artişti de talie internaţională. Trebuie doar să avem încredere în ei, dar şi în noi. Ca român, eu mă mândresc cu o formaţie ca Nightloosers care poate sta în orice festival de gen, oriunde, şi-n Europa şi în America, alături de nume mari. Problema este că noi nu avem piaţă şi marketing pentru aşa ceva.
Al treilea moment extrem de important pentru mine a fost evoluţia celor de la Tangled Eye (un proiect format din doi instrumentişti olandezi şi o solistă din SUA). Deedee Priest a venit şi a arătat acele calităţi vocale specifice soliştilor de culoare. Ei au mers de la blues-ul actual, spre cel arhaic, uneori au ajuns la un blues mistic, apoi s-au întors spre ritmurile blues-ului de la 1900, totul într-un context muzical intim, de un foarte mult bun simţ. A fost o adevărată lecţie de blues.

Cum aţi încerca să convingeţi un tânăr bucureştean, nu neapărat mare amator de blues, dar amator de muzică bună, să vină la Ghelari, la Panorama Blues Festival – 2016?

Mai întâi, l-aş întreba dacă a fost vreodată la Gărâna. Dacă n-a fost, i-aş explica apoi că, la Ghelari, va vedea un platou montan spectaculos, un răsărit de soare cum n-a mai văzut în viaţa lui, va mânca o tocăniţă formidabilă şi, pe lângă toate astea, pe o muzică senzaţională va putea bea o pălincă originală, apoi va sta la un foc de tabără şi vor fi trei zile de neuitat.
Dacă e vorba de un individ care a fost la Gărâna, i-aş spune că la Ghelari e un alt fel de Gărâna.