Un vis împlinit: piloţii din echipa naţională de acrobaţie cu motor şi-au făurit la Deva o reuşită care va rămâne în istoria aviaţiei româneşti, după ce au ajuns vicecampionii Europei. Mii de oameni au venit să aplaude performanţa acrobaţilor care au învins echipe puternice de pe continent. S-a sărbătorit prin cel mai mare show aviatic organizat vreodată în judeţul Hunedoara. Chiar şi aviaţia militară şi-a trimis câteva MIG-uri şi elicoptere Puma ca să salute reuşita colegilor din Aeroclubul României.
După două săptămâni de concurs, publicul ia aerodromul cu asalt. Sâmbătă, 1 august, lumea freamătă de-a lungul pistei, copiii au ridicat în aer zeci de zmeie, iar zona hangarului zbârnâie în aşteptarea startului. Au venit cu toţii – soarele frige, vântul strecoară rafale printre avioane şi umbrelele organizatorilor, fotografii schimbă sfaturi, echipele de intervenţie măsoară cu ochii mijiţi “primejdiile”. Cu desfăşurătorul mitingului în dotare, cer lămuriri de la George Rotaru, directorul general al Aeroclubului României şi şeful “Hawks of România”: “Vin MIG-urile?”. Cu confirmarea la purtător, mă îndrept către grupul presarilor, unde stabilim prin “cooperativa press” ce tragem şi de unde… Nici nu apucă bine colegii să-şi stingă ţigara de introducere în atmosferă că primul MIG desparte aerul şi scoate nervii din operatorii nepregătiţi, cu atenţia îndreptată către cele două avioane ultrauşoare din formaţia “The Pelicans”, care au deschis show-ul. Se bombăne la greu, în timp ce oamenii din jur privesc cerul cu uimire sau îngrijorare. Fază tare la propriu: l-a auzit chiar şi colegul fotograf în urechea căruia musai trebuie să ţipi ca să prindă sonorul. MIG-ul a făcut senzaţie! Pe cerul aerodromului, avioanele piloţilor străini fac geometrie cu fum de spectacol. Oamenii cască ochii, se desprind icnete şi aplauze. Viraje, vrii, tonouri – o colecţie de acrobaţii care ţin spectatorii cu ochii pe cer şi sufletul la gură. Majoritatea ridică întrebări despre normalitate şi nebunie, în timp ce alţii sunt complet cuceriţi. A trecut o oră şi … “Iată, din partea dreaptă, Statul Major al Forţelor Aeriene ne salută şi trimite MIG-urile! Ascultaţi zgomotul motoarelor!”, ţipă prezentatorul înainte de a fi complet acoperit de uruiala care vine dinspre cele trei aparate. Sunetul crapă deasupra capetelor. Chiui şi, cu gura până la urechi, privesc în jur: bărbaţii par năuci, mamele-s îngrijorate, copiii impresionaţi. Drăceşte, mă gândesc la cei care au crezut până acum că, la aerodrom, se fac de fapt pregătiri de război. “Na! Avioane de luptă, acuma aţi crezut că aţi auzit?!”
Forţă şi graţie
Aparatele care vin de la Baza 71 Câmpia Turzii îşi fac treaba: e forţă pură şi vibraţia puternică îţi loveşte simţurile. Merg cu peste 600 de km la oră, coboară la aproape 20 de metri de sol într-o simulare de luptă aeriană. Demonstraţia lor e felul aviaţiei militare de a saluta performanţa piloţilor sportivi. Înainte de MIG-urile 21 Lancer, vin însă elicopterele Puma, care trec în fir pe deasupra aerodromului, zboară cu spatele, ori simulează atac la sol. Fascinant şi totuşi… Ca pentru a linişti cerul după atâta zbucium, echipa de acrobaţie cu planorul îşi întinde aripile albe peste mulţime. Au ales piesa perfect: melodia “Beethoven’s 5 Secrets” însoţeşte inspirat cele două aparate „White Wings”. E cel mai romantic moment: pur şi simplu, piloţii par că brodează cerul cu mişcări elegante şi graţioase de îngeri. Lumea s-a îndrăgostit. Şi apoi, peste dantelărie, paraşutiştii de la „Blue Wings” aduc pete de culoare în roşu, galben şi albastru. Este echipa care nu doar participă la competiţii, ci şi este una dintre puţinele din lume care face şi show aerian. Băieţii întind pe cer un drapel de 500 de metri pătraţi, unic în Europa, sau zboară în formaţie. Aterizează perfect şi mii de oameni îi aplaudă. E rândul “Şoimilor României” să arate ce pot: parcă pe nesimţite, cele cinci avioane de acrobaţie se strecoară în aer şi vin lansat către mulţime. George Rotaru, Laszlo Ferencz, Cristian Iorgov, Attila Goger şi Andrei Şerbu fac cu adevărat spectacol cu aparatele lor vopsite în culorile drapelului. “Hawks of Romania” urcă, coboară şi se arcuiesc cu mişcări spectaculoase, în sincron perfect. Aerul duduie, cerul se încolăceşte în jurul fumului lăsat în urmă de Extra, iar palmele ard de aplauze. Iar finalul mitingului e incendiar la propriu! “Iacării Acrobaţi” stârnesc explozii în urma lor şi fac publicul să creadă că nimic nu le este imposibil oamenilor cerurilor. Cele două aparate YAK 52 taie aerul cu putere şi stârnesc emoţie în public. Dan Ştefănescu şi Ioan Postolache fac parte din singura formaţie privată de acrobaţie aeriană din ţară, iar spectacolul lor cu artificii şi simulare de explozii stârneşte panica în satele de peste Mureş. Unora le pare că a venit războiul.
Argint pentru România
Nimeni nu s-a mişcat de pe Aerodromul Săulesti timp de mai bine de trei ore cât a durat spectacolul pe cer. Copiii au început să se viseze aviatori. Aleargă cu braţele deschise şi zumzăie fericiţi. Mitingul aviatic a precedat ceremonia de premiere: lotul naţional al României de acrobaţie cu avionul a fost surpriza Europenelor. Au luat argintul de la echipe cu mult mai multă experienţă, iar publicul le-a aplaudat performanţa. Prima dată a răsunat imnul României, datorită pilotului Laszlo Ferencz, care a câştigat detaşat prima probă a competiţiei. “Sunt patru probe: un impus cunoscut pe care toată lumea îl ştie cu jumătate de an înainte, un program liber pe care fiecare şi-l alege, iar unii se antrenează ani de zile pe el, şi două programe necunoscute pe care le primim cu minim 24 de ore înainte şi trebuie executate din prima în careul marcat pe sol de un kilometru, pe kilometru. E o secvenţă pe care nimeni nu se poate antrena înainte, trebuie făcută din prima şi cât mai bine”, explică pilotul, care, înainte de concurs, declara: “Încercăm noi să greşim mai puţin decât colegii noştri”. România a găzduit pentru prima dată în istorie Campionatul European de Acrobaţie cu Avionul. Din 23 iulie, competiţia a adus pe Aerodromul Săuleşti reprezentanţi din 12 ţări – 50 de piloţi şi zeci de avioane de înaltă acrobaţie. Deşi fac echipă doar din 2009, aero-acrobaţii României au devansat echipe puternice, precum Rusia, Anglia sau Ucraina şi au devenit vicecampioni europeni. “Foarte bine, e mai mult decât am sperat la începutul concursului. Nu ştiu cum am reuşit! Cred că ceilalţi nu au reuşit, nu cred că am făcut eu ceva special, am avut şi avantajul casei. E ca la fotbal: dacă joci acasă cunoşti mai bine împrejurimile, locul şi e mai simplu aşa. Te poţi antrena înainte. Piloţii străini au apucat doar câteva zboruri de antrenament. Ca şi orice om normal, bineînţeles că vreau mai mult decât argintul, de asta ne agităm, ne antrenăm, să avem cât mai mult”, spune Laszlo Ferencz, pilotul care a luat locul II atât la individual, cât şi cu echipa României. „Este un loc pe care ni l-am dorit, dar nu neapărat l-am sperat de la începutul competiţiei. A fost un efort deosebit depus de echipa României pentru acest lucru. A fost suficient de dificil, echipele au fost bine pregătite. Să spunem că am evoluat în echipă, mai bine decât celelalte şi acest lucru ne-a adus locul II”, crede Andrei Şerbu, în timp ce Dan Ştefănescu explică: „România pe locul II e un vis împlinit şi acum muncim să obţinem şi aurul, în anii următori. Sportul e sport, diferenţele între participanţi la acest nivel sunt destul de mici. Trebuie să fii foarte disciplinat şi să reuşeşti să îţi faci o echipă puternică. Nu e vorba doar de participanţi, ci şi de cei din spatele echipei, care sunt foarte importanţi pentru că ei susţin sportivii”. Cristian Iorgov e fericit pentru performanţa echipei: „Mulţumim lui Laci Ferencz care ne-a tras în sus, la primele probe, cu rezultatul lui foarte bun. Probele trei şi patru au fost foarte grele, dar ne-am ţinut tare”. Directorul Aeroclubului României, dar şi unul dintre piloţii din echipa României, George Rotaru, vorbeşte despre o performanţă care face istorie: „O realizare fantastică, un rezultat pe care nici noi nu îl speram, dar am muncit foarte mult pentru asta. Este un proiect început în 2009, de Aeroclubul României, care acum s-a concretizat. Acum suntem printre cei mai importanţi în acest joc al acrobaţiei aeriene, în Europa. A fost un drum greu, cu foarte multă muncă, cu antrenamente, am avut nevoie de resurse foarte multe, dar am fost sprijiniţi de Ministerul Transporturilor şi astfel am scris în aceste săptămâni un episod important în istoria aviaţiei româneşti”.
România se vede frumos
Dacă ucrainienii au luat bronzul, aurul a revenit echipei Franţei, iar câştigătorul declarat al Europenelor a avut doar cuvinte de laudă pentru ediţia găzduită de români. “A fost o adevărată plăcere să fim aici. Ne-a plăcut organizarea, Aeroclubul României a făcut o treabă chiar minunată. Au fost două săptămâni chiar bune pe care le-am petrecut aici. Am fost primiţi foarte bine, ne-am simţit foarte bine în cele două săptămâni”, spune pilotul francez Jean Max Vautier, sportiv care a luat locul I la individual şi cu echipa. Şi nu doar piloţii au fost încântaţi de organizare şi condiţiile de pe Aerodromul Deva, ci şi staff-ul campionatului european: “Cred că totul a mers foarte bine. Cred că piloţii au făcut un efort uriaş: am urmărit măreţele voastre zboruri şi sper că atunci când eraţi în înaltul cerului, v-aţi uitat în jos şi aţi văzut nişte punctuleţe mici pe pământ, v-aţi gândit la noi şi v-aţi întrebat ce credem despre voi. Ei bine, aveţi rezultatele acum, pentru cei care aţi izbândit, felicitări! Acelora care nu v-aţi descurcat atât de bine vă spun că aţi avut parte de un foarte bun exemplu despre cum trebuie să procedaţi data viitoare. O mână dintre oamenii de aici a mai fost în România şi la Aerodromul Deva. Vreau să adaug vocea mea la asta. Nu ştiam la ce să ne aşteptăm când am venit, nu ştiam cum o să decurgă lucrurile. Am avut o vreme minunată şi o echipă fantastică de organizatori”, spune arbitrul şef, Nick Buckenham, în acelaşi timp vicepreşedinte CIVA şi reprezentant FAI (Federaţia Aeronautică Internaţională). După succesul de la Europene, conducerea Aeroclubului României a declarat că Aerodromul Deva va deveni un centru important pentru aviaţia sportivă şi în fiecare an vor avea loc aici concursuri, inclusiv de acrobaţie, cu atât mai mult cu cât piloţii străini au verificat totul la faţa locului: “Condiţiile de aici sunt foarte bune, am avut parte de un timp superb, vreme foarte bună, organizatorii au avut grijă să putem zbura cu toţii, să ne antrenăm, ceea ce e foarte important. La fel, box-ul, spaţiul unde zburăm, este foarte bine marcat, bine delimitat. Atmosfera este foarte frumoasă, am fost foarte bine primiţi de echipa română, de cei de la Aeroclub. Tot ce se petrece aici este foarte bine”, confirmă pilotul francez, Loic Lovicourt.
Din culise
Timp de mai bine de două săptămâni, elita acrobaţiei europene a zburat la Aerodromul din Deva. Sute de oameni s-au perindat zilnic şi au urmărit acrobaţiile sportivilor. Pentru mulţi a fost locul preferat, inclusiv pentru mine. Ştiu acum ce e o vrie plată, cum se face un zbor de 45 în urcare, cum arată un tonou, dar mai ales i-am cunoscut pe acei oameni minunaţi, care sunt piloţii: se mişcă domol, sunt extrem de calmi şi fac schimbări bruşte de atitudine şi de poziţie doar cu avionul. Practică un sport extrem, dar hainele lor albe sunt fără pată, iar avioanele sunt extrem de curate. Cumva piloţii de acrobaţii aeriene seamănă bine cu gimnaştii. Înainte de concurs, concentrarea îi înconjoară precum un zid, aşa că multe lucruri trebuincioase sau nu unui ziarist le-am aflat de la directorul de zbor, Graţian Tînc, de la instructorul Istvan Horvath, de la şeful mecanicilor, Liviu Stan, de la comandantul Aerodromului Săuleşti, Adel Ştef, şi fata Aeroclubului, Flori Dănciulescu, unul dintre “motoarele” Europenelor. Piloţii Cristian Iorgov şi Dan Ştefănescu mi-au demonstrat că nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl ai atunci când te ridici în zbor deasupra lumii. Acum îi dau dreptate lui Da Vinci care spunea: “Odată ce ai zburat, vei păşi pe pământ cu ochii aţintiţi spre cer”. Este o senzaţie copleşitoare de pace, care te rupe de necazurile pământului. Nu iei cu tine decât bucuria. Înţeleg acum de ce Dumnezeu iubeşte oameni: totul se vede atât de frumos de acolo, de sus! Într-un avion de acrobaţie care are 300 de cai putere te desprinzi de lume precum un om care primeşte fortral pe venă. Eşti „high”! Poate o clipă, m-am simţit înciudată când nu am putut ridica nici mâinile, să surprind totul în fotografii şi apoi, pur şi simplu, am închis ochii şi am respirat momentul. Doare când forţele acelea trag de fiecare centimetru de piele, dar cumva durerea nu te atinge. Eşti parte din sufletul lumii. Şi vă spun cu mâna pe inimă că nu merită să mori pe pământ.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.