Hunedoara: 7 recorduri naţionale de vacanţă

Zeci de mii de turişti au vizitat în primele două luni de vacanţă judeţul Hunedoara, fie atraşi de faima părintelui Arsenie Boca, supranumit de credincioşi “sfântul Ardealului”, fie în căutarea capitalelor antice, dacice şi romane, ori a castelelor şi cetăţilor medievale. Alţii au vânat peisajele montane de o splendoare care-ţi taie respiraţia sau au venit aici pentru a face sporturi extreme: zbor cu parapanta, rafting sau căţărări. Puţină lume, chiar puţini hunedoreni ştiu însă că judeţul Hunedoara este campion în cartea (nescrisă a) recordurilor naţionale la câteva dintre cele mai importante capitole. 

REPLICA a aflat, pentru dumneavoastră, care sunt şapte dintre cele mai reprezentative recorduri hunedorene „de vacanţă” şi vă invită să le descope­riţi!

Castelul Corvinilor – cel mai mare din sud-estul Europei

Sâmbătă, 15 august, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca ne invită la “Ziua Porţilor Deschise la Sarmizegetusa Regia”, zi în care arheologii ne vor oferi ghidaj gratuit

Poveştile Castelului Corvinilor rămân încă nedescoperite de vizitatorii aflaţi „în fugă” prin judeţul Hunedoara. Potrivit unor istorici, prima fortificaţie de piatră de la Hunedoara, a fost realizată în secolul XIV-lea, adică pe la 1.300. Potrivit site-ului Castelul Corvinilor, zidurile au fost construite din blocuri de calcar dolomitic şi piatră de râu, direct pe stânca nativă. Cercetările anterioare Primului Război Mondial au arătat faptul ca în zona nordică a Castelului (cea dinspre Deva) au existat două încaperi de formă triunghiulară, cel mai probabil un turn donjon, de inspiraţie franceză şi germană. Ioan de Hunedoara este cel care va iniţia, după 1440, construcţii de amploare, urmărind să transforme fortăreaţa într-un veritabil castel. În secolul al XIX-lea la Castelul Corvinilor s-au făcut cele mai importante lucrări de restaurare, în paralel cu construcţia acope­rişurilor actuale, acoperite cu ţiglă glazurată, mult mai înalte decat cele originale. Terasei de artilerie i s-a adăugat un şir de creneluri şi un turnuleţ de supraveghere, aşa că astăzi Castelul este cel mai atractiv obiectiv istoric din judeţul Hunedoara şi cel mai mare castel medieval din sud-estul Europei.

Bucura: cele mai mare lac glaciar

Situat în Parcul Naţional Retezat, din masivul cu acelaşi nume, Lacul Bucura este cel mai mare lac glaciar din România. Se află în căldarea Bucurei, sub Vârful Peleaga şi Şaua Bucurei, la altitudnea de 2040 de metri şi oferă pri­vitorilor un „spectacol” de neuitat! Suprafaţa lacului este de 8,9 hectare, cu o lungime de peste o jumătate de kilometru (550 de metri) şi o lăţime maximă de 225 de metri. Volumul de apă estimat este de 625.000 de metri cubi. Deşi foarte mare, adâncimea maximă a apei lacului este de numai 15 metri şi jumătate, chiar în zona în care Izvorul Pelegii se varsă în lac. Pe lângă Izvorul Pelegii, lacul Bucura este alimentat de alte patru izvoare, iar 250 de litri de apă din Lacul din Bucura se de­versează în Lacul Lia în fiecare secundă. Fiind o zonă inclusă la categoria arii protejate, peştii din lac sunt autohtoni, în Bucura nefăcându-se niciodată, până acum, po­pulări artificiale.

Lacul Zănoaga: cel mai adânc!

Cel de-al doilea lac de Cartea Recrodurilor României este Zănoaga Mare şi este situat tot în masivul Retezat, fiind format într-un vechi circ glaciar (o „căldare” uriaşă, între coamele munţilor). Este cel mai adânc lac glaciar din ţară, cu o adâncime de 29 de metri. Pe malul lacului, situat în partea sud-vestică a Munţilor Retezat, este şi o cabană salvamont, iar amatorii de drumeţii montane nu vor regreta efortul făcut până aici: lacul este amplasat într-o zonă sălbatică de lespezi şi jnepeniş, iar orizontul este mărginit de crestele Stănuleţ şi Piatra Iorgovanului. În apropierea lacului Zănoaga se găseşte şi „sora” lui mai mică – Zănoguţa, un „ochi albastru de Retezat” mult mai redus ca întindere.

Sarmizegetusa Regia: cel mai mare centru siderurgic antic

Cea mai cunocută dintre cetăţile dacice, Sarmizegetusa Regia, capitala regatului dac şi cea mai mare aşezare din Dacia preromană, a fost complet părăsită în anul 117. Astăzi, în lipsa unui ghid, e foarte greu să-ţi dai seama de importanţa mo­numentelor pe care le vezi aici. Potrivit profesorului Gelu Florea, din estimările specialiştilor, ceea ce poate vedea ochiul turistului este o parte infimă – aproximativ trei la sută – din ceea ce era odată cea mai mare aşezare dacică. Potrivit lui Gelu Florea, Sarmizegetusa Regia era, poate, cel mai important dintre centrele siderurgice ale Europei temperate (aici au fost găsite câteva tone de lupe din fier şi câteva zeci de nicovale), zona situată în afara lumii romane, aşa că în locuinţele dacilor puteai găsi cam aceleaşi obiecte pe care le puteai afla în casa unui locuitor din zonă, în urmă cu numai 100 de ani! Mai mult, dacii din Munţii Orăştiei conduceau o adevărată economie de tip urban, făcând troc cu uneltele metalice pe care le realizau şi pentru care primeau grâne, aduse din Lunca Mureşului.

Densuş: cea mai veche biserică din piatră

Lăcaşul de cult ortodox este una dintre cele mai vechi bi­serici de rit din România, construită în se­colul al XIII-lea şi, potrivit unor teorii, cel mai vechi lăcaş de cult, cu slujire continuă, timp de două milenii. Din anul 1991 este pe lista de monumente propuse pentru a intra în patrimoniul UNESCO, Nicolae Iorga numind biserica “fără pereche în toată românimea”. Ea a fost ridicată pe ruinele unei construcţii din antichitate (sec. al IV-lea), iar istoriile spun că aici ar fi fost iniţial un altar dacic, peste care s-ar fi suprapus, ulterior, un templu al zeului Marte, pentru ca abia apoi incinta să devină o biserică paleocreştină. Construită din pietre romane fasonate aduse din ruinele de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, bi­serica are o arhitectură unică în România, cu elemente care ţin de romanicul târziu. Legenda şi pietrele din naos arată că în zona bisericii ar fi fost mormântul generalului roman Longinus, prins de Decebal, în schimbul căruia regele dac ar fi urmărit obţinerea unei păci avantajoase.

Ţara Haţegului: cei mai mici dinozauri

Acum 70 de milioane de ani Ţara Haţegului era parte dintr-o insulă tropicală din Oceanul Thetys unde trăiau dinozauri. Specialiştii Geoparcului spun că, în acele vremuri, Pământul era într-o continuă transformare tectonică: uscatul începuse să se fragmenteze, iar din continente se desprindeau insule, care, activate de mişcările tectonice, erau ca nişte plute călătoare pe oceanul planetar. O astfel de insulă era şi Haţegul care, pe atunci, se afla pe unde este Marea Mediterană de astăzi. Rupţi de continent, dinozaurii ajunseseră nişte „naufragiaţi” care au fost nevoiţi să supravieţuiască cu puţina hrană pe care o aveau la dispoziţie. Acest fenomen este numit de specialişti: nanism insular şi este întâlnit în natură la mai multe specii printre care şi la mamuţi.

Muzeul Aurului Brad: cea mai mare colecţie de aur

Colecţia mineralogică din Brad, reunită sub numele de “Muzeul Aurului”, a fost fondată în urmă cu mai mult de 100 de ani, timp în care curatorii muzeului au reuşit să adune peste 2.000 de exponate din foarte multe ţări, de pe toate continentele, obţinute prin schimburi sau donaţii. Povestea spune că Muzeul Aurului din Brad a luat fiinţă în 1896 când un geolog german a colectat câteva piese găsite în minele din zonă. Acum, colecţia de piese din aur nativ, prove­nite din minele din Munţii Metaliferi, este una din cele mai importante colecţii de acest fel din lume. Colecţia include obiecte arheologice descoperite în arealul Brad-Crişcior, care dovedesc existenţa omului în zonă în urmă cu mai bine de 5.000 de ani, dar şi activităţi de extragere a aurului, vechi de două milenii. Turiştii ajunşi în localitate pot vedea aici aur sub formă de minereu, în care el apare sub diverse forme: fin dispersat, liber sau concrescent cu alte minerale, aur sub formă de lamele, filamente, dendrite, granule şi rarele combinaţii chimice naturale ale aurului cu telurul! Dintre acestea, silvani­tul şi nagyagytul s-au identificat pentru prima dată în lume (!) în zăcăminte din Munţii Apuseni. Exponatele din aur, cu diferite minera­lizaţii, descriu, aşa cum le-a format în adâncuri, natura: frunze, flori, şerpi, câini, aripi de pasăre, dar şi harta României. De asemenea, colecţia mineralogică include peste 800 de exponate!