Tapae, trecătoarea războaielor daco-romane

Tapae este numele astăzi „pierdut” al unei aşezări sau a unei regiuni din străvechea Dacie. Istoricii spun că, alături de alte cetăţi, zona ar fi făcut parte din sistemul de fortificaţii care proteja Sarmizegetusa Regia, centrul politic şi spiritual al regatului dac, unit sub mâna de fier a lui Burebista. Însă arealul cu fortificaţii şi valuri de pământ e accesibil doar pasionaţilor de istorie şi de drumeţii, ascuns de ochiul profan de ierburi şi pâlcuri de pădure. 

Aprigele lupte între daci şi romani s-au dat în trecătoarea cunoscută în antichitate sub numele de Tapae,
astăzi ruta Zeicani – Bucova, limita dintre judeţele Hunedoara şi Caraş-Severin.

Cine se uită pe hartă sau cine îşi mai aminteşte de vechile lecţii de istorie din clasa a doua, poate să rememoreze cu uşurinţă cam pe unde erau „Porţile de fier ale Transilvaniei”, trecătoarea care leagă Ţara Haţegului de Banat, parcurgând Munţii Ţarcului şi Munţii Poiana Ruscă. Era una dintre puţinele variante pe care armata romană o avea la dispo­ziţie pentru a străpunge sistemul de fortificaţii dac şi a ajunge până în inima regatului, la Sarmizegetusa. E vară şi e teribil de cald. Ţara Haţegului, ţinut al colinelor şi al munţilor arde, pârjolită de vipie. Seceta îşi face văzuţi colţii ei galbeni pretutindeni, acolo unde oamenii au săpat pământul, pentru a avea recoltă bună în această toamnă. Doar pădurile încă mai foşnesc a răcoare. Iar tu ai plecat la drum, ca să cauţi şi să găseşti vechea cetate… Cetate, ori mai degrabă străvechiul loc despre care ai citit cu mirare prima oară când erai doar un ţâr. Pe aici pe undeva ar fi trebuit să fie, aici, unde acum se întinde, chiar la marginea şoselei, frumoasa localitate Zeicani. Şi totuşi… niciun semn. Străbaţi de-a lungul ei şoseaua, apoi o coteşti pe străduţe şi întrebi în stânga şi în dreapta… Da, cum să nu! Oamenii din sat ştiu! Aici s-au dat aprigele lupte între daci şi romani. Dar unde? Unde anume? Păi, pe dealurile astea pe undeva trebuie să fie… nu ştiu nici ei… Tapae e un loc, un câmp de bătălie, nu o cetate…

Lupte crâncene, între Zeicani şi Bucova

Mergi mai departe. Drumul curge lin printre arbori tot mai umbroşi, apoi printre brazi, până către limita cu judeţul Caraş-Severin. Pătrunzi în Bucova şi întrebi pe la porţi. Oamenii habar n-au de Tapae. În schimb, vând afine! Scump. 20 de lei o găletuşă din plastic în care cândva a fost smântână. Cel puţin dublu, dacă nu triplu faţă de preţul pieţei. La prima pensiune ivită în cale opreşti şi întrebi din nou. Da, proprietarul a auzit şi el de Tapae, dar e ginere în casă şi nu ştie pe unde-o veni exact şi cu ce se mănâncă locul ăsta de bătaie. Ce bine-ar fi dacă cineva i-ar spune şi lui pe unde-o fi, ca să trimită turiştii în drumeţie! Dezamăgit, te întorci cu gândul că situl, dacă există, ar trebuie să fie semnalizat cumva… Parcurgi drumul înapoi şi… în sfârşit: un panou cu indicaţii despre cetate. Şi, într-adevăr, panoul menţionează că la şapte kilometri distanţă spre vest, pe şoseaua către Caransebeş, între Zeicani şi Bucova, a fost cunoscuta localitate antică şi locul de bătălie Tapae. Pui cap la cap dovezile şi constaţi că unii istorici îi spun localitate, alţii îi zic fortăreaţă, alţii cetate. Nu mai contează, însă: cel puţin, misterul s-a lămurit.

Tapae şi Culmea Cătanelor

Panoul atestă existenţa trecătorii şi a locului de aprigă luptă şi vorbeşte despre o serie de fortificaţii pe culoarul Bistrei: „La limita vestică a Ţării Haţegului se află Porţile de Fier ale Transilvaniei (anticul Tapae), locul unde s-a desfăşurat bătălia decisivă dintre daci şi romani, în timpul primului război daco-roman. A fost una dintre cele mai sângeroase bătălii din tot şirul de lupte dintre cele două armate. Pe columna lui Traian romanii apar ca fiind ajutaţi de Jupiter. Totodată, este singura scenă unde apar soldaţi romani răniţi, iar Traian însuşi îşi rupe hainele pentru a fi folosite ca feşe. După victorie, romanii păstrund în Ţara Haţegului şi prima campanie a războiului din 101-102 se încheie. De remarcat că doar la Tapae şi la Cioclovina-Ponorici au fost descoperite fortificaţii liniare, de baraj. Prima era lungă de circa doi kilometri şi bara accesul în Ţara Haţegului de pe culoarul Bistrei. A doua măsura peste doi kilometri şi jumătate şi închidea principala cale de acces din Ţara Haţegului, spre Sarmizegetusa Regia. Astfel, pe Culmea Cătanelor (n.r. unul dintre dealurile care străjuieşte localitatea Zeicani), până spre Bistra, pe versantul de sud-est, în Dealul Bogdana se află fortificaţii, valuri şi şanţuri, datând din epoca dacică, romană, daco-romană, medievală timpurie şi medievală. Ele demonstrează că strămoşii noştri au organizat un ingenios sistem de apărare care a constat nu numai din cetăţile amplasate în munţi, care nu sunt toate cunoscute încă, ci şi în dispozitive organizate pe front larg, în teren întărit natural”, explică panoul.

Decebal, puternic cât zece

Mai departe, istoricii spun că Tapae ar fi fost martora a cel puţin două, dacă nu chiar trei dintre luptele cele mai grele dintre daci şi romani. Astfel, unii istorici susţin că în anul 87 după Hristos, la un an după ce dacii i-au atacat pe romani la sud de Dunăre, împăratul Domiţian şi-a trimis armatele în Dacia. Trupele sale au fost, însă, prinse într-o ambuscadă la Tapae. A avut loc, atunci, una dintre ceele mai sângeroase bătălii din istoria Romei. În timpul luptei şi-a pierdut viaţa însuşi generalul roman Cornelius Fuscus. Dacii, de această dată învingători, au capturat steagurile şi maşinăriile de luptă romane. Regele dac Diurpaneus avea să primească, după această teribilă încleştare, numele de Decebal care înseamnă, potrivit unor interpretări, „puternic cât zece bărbaţi”. De altfel, este momentul când Decebal, graţie curajului său dovedit în luptă, devine regele tuturor dacilor. Un an mai târziu trupele romane revin în Dacia, iar lupta se dă tot la Tapae. Romanii, pregătiţi de această dacă, au cucerit avanpostul dacic, însă nu au putut să înainteze spre Sarmizegetusa Regia, aşa că au fost de acord să încheie pacea, în condiţii foarte avantajoase pentru daci. În urma celei de-a doua lupte de la Tapae, Decebal devine rege-client al Romei: el primeşte bani, meşteri şi maşini de război pentru a apăra graniţele Imperiului Roman. Decebal nu avea să respecte, însă, condiţiile tratatului de pace: el va folosi banii primiţi de la romani nu pentru a apăra Imperiul, ci pentru a-şi fortifica propriile cetăţi şi pentru a ridica şi altele, noi. Atraşi de bogăţia de la Roşia Montană şi nemulţumiţi pentru că Decebal nu respectase condiţiile păcii, romanii au invadat Dacia pentru a treia oară. A treia bătălie de la Tapae, cea din anul 101 după Hristos, a fost condusă de însuşi împăratul Imperiului roman. Legendele spun că, iniţial, dacii au rezistat ofensivei romane, însă, la izbucnirea unei furtuni, interpretând semnele cerului drept semne de la zei, au decis să se retragă.

Ce spun cronicile

Despre Tapae se mai spune c-ar fi fost o localitate în formă de stea, iar numele trecătorii este atestat de Dio Cassius, în lucrarea sa „Historia Romana”. Primele menţiuni sunt făcute în capitolul 10 din cartea LXVII, care povesteşte campania romană din anul 87 după Hristos, când împăratul Domiţian, însoţit de generalul Tettius Iulianus, invadează Dacia şi se confruntă cu armata lui Decebal. Apoi, Dio Cassius revine, iar în cartea LXVIII, capitolul 8, povesteşte campania împăratului Traian, din anul 101, împotriva lui Decebal. „Tettius Iulianus a înfruntat inamicul la Tapae, şi a ucis mulţi dintre ei. (… Când Traian, în campania sa împotriva dacilor, s-a apropiat de Tapae, unde barbarii (n.r. dacii) aveau tabăra, i-a fost adusă o ciupercă mare pe care fusese scris cu caractere latine un mesaj care i-a făcut pe buri şi pe ceilalţi aliaţi să îl sfătuiască pe Traian să se întoarcă şi să păstreze pacea. Totuşi, el înfruntă duşmanul, a văzut mulţi răniţi în armata sa şi a ucis mulţi dintre duşmani.” Prin menţiunile sale, istoricul Cassius Dio atestă existenţa unei fortificaţii sau cel puţin a unei tabere militare la Tapae, locul de desfăşurare a trei confruntări între Roma şi Dacia, cunoscute ca războaiele daco-romane. Numele cetăţii, sub forma „Tapieo”, apare şi în textele de pe plăcile de plumb descoperite la Sinaia la începutul secolului al – XX -lea, cunoscute sub denumirea de „tăbliţele de la Sinaia” şi foarte controversate, ele fiind considerate fie o cronică a dacilor, fie falsuri moderne.