A sunat la 112 şi a cerut ajutor. După cinci zile de la apelul disperat, prin care o femeie din Cluj spunea că nu poate să respire, familia din Haţeg a alertat autorităţile. Pompierii au găsit-o fără viaţă, în casă. Echipajul de pe Ambulanţă care a răspuns la apelul de la 112 s-a justificat – a ajuns la adresa femeii, dar nu a răspuns nimeni, aşa că a plecat. Simona Bernat locuia în Cluj, a fost lector universitar şi, în ultima vreme, se ocupa de proiecte pentru educaţie.
Simona Bernat a murit pentru că angajaţii Ambulanţei s-au mulţumit să bată la uşă şi să plece.
Oare or fi avut şi pretenţia ca cineva să vină din afară cu o cheie şi să le deschidă uşa?
Cutremurătoare coincidenţă cu una dintre fotografiile din albumul Simonei.
La 41 de ani, fost lector la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Simona Elena Bernat era preşedinte fondator la Asociaţia Learn & Vision, iar proiectele ei erau menite să încurajeze atât educaţia, cât şi implicarea comunităţii pentru un învăţământ de calitate. După conferinţa “Masă critică pentru educaţie”, trecătorii au fost invitaţi să pună o linguriţă de nisip într-o formă specială. Apoi, aceştia au asistat la “descoperirea” unui mesaj surpriză: “Educaţi bine” – scria mare pe un afiş unde nisipul s-a prins sub forma a doi elevi. Simona declara atunci reporterilor TVR: „Noi am venit aici cu linguriţele şi am vrut să arătăm că, dacă facem un efort, cu toţii, deodată, chiar dacă pentru o persoană efortul acela este mic cât o linguriţă, împreună, putem crea ceva frumos”. “Ordinul Linguriţelor” era propunerea Simonei Elena Bernat, o femeie cunoscută în mediul universitar din Cluj-Napoca. Duminică, 9 august, i s-a facut rău şi a chemat ambulanţa. Salvatorii nu au reuşit să intre în apartament şi au plecat. Peste cinci zile, femeia era găsită decedată, în casă. Sora Simonei a aflat prea târziu ce s-a întâmplat: “Mi-au spus că au fost în data de 9 august, la adresa ei, au bătut la uşă, nu le-a răspuns nimeni, după care au plecat. Ar trebui să plătească cineva. Nu e normal pentru timpurile noastre… În momentul în care te simţi rău şi îţi pui toată încrederea într-un serviciu de urgenţă, te aştepţi ca oamenii respectivi să răspundă şi să facă tot posibilul să te ajute, pentru că altfel ne-am suna prietenii şi nu am aştepta ajutor specializat. Cineva ar trebui tras la răspundere, pentru ca aşa ceva pe viitor să nu se mai întâmple. Vecina ei a fost acasă în acea zi şi nu a bătut la uşa ei nimeni de la Ambulanţă. Ea ar fi răspuns şi foarte probabil că ne alerta pe noi, iar lucrurile ar fi stat cu totul altfel”. Familia Simonei Bernat acuză echipajul Serviciului Judeţean de Ambulanţă din Cluj că a plecat de la uşa femeii fără să încerce cu adevărat să o salveze.
A sunat degeaba
Sora Simonei locuieşte în Haţeg. Mirabela Bernat este extrem de afectată de cele întâmplate. Încă nu realizează pe deplin că sora ei s-a dus. Ea povesteşte că a sunat-o în mai multe rânduri, apoi, prietenii din Cluj i-au spus că nu au mai văzut-o din seara de 8 august: “Am sunat-o şi am văzut că nu răspunde, m-am gândit că e foarte ocupată, că poate are o şedinţă şi mă va suna ea înapoi. După ceva vreme, m-au sunat colegii ei de la Cluj să-mi spună că a avut o întâlnire la care ea nu s-a dus şi trebuie să fie ceva în neregulă, pentru că ea era întotdeauna serioasă. Am început să o sun din nou, i-am trimis mesaj: „Dacă eşti cumva ocupată, când vezi mesajul, te rog să mă suni înapoi, să mă anunţi că eşti bine”. Asta a fost miercuri, în 12, iar joi am sunat o mulţime de oameni, inclusiv pe vecina şi prietena ei care stătea alături, care mi-a spus că nu răspunde la uşă, că a încercat şi ea să o sune şi nu se aude nimic din casă. M-am gândit că o fi plecat undeva şi am dat telefoane la toţi cunoscuţii din Cluj. Majoritatea mi-au spus că nu au mai văzut-o de sâmbătă, când s-au văzut la birou, la ea, iar seara s-au întâlnit din nou. M-am îngrijorat foarte tare”. Joia, pe 13 august, Mirabela s-a urcat în maşină şi a plecat la Cluj. Pentru că sora ei nu răspundea la uşă şi la telefon, a sunat la 112: “A fost un trafic infernal şi am ajuns destul de târziu, pe la 18,30. La 18.36, am sunat-o prima dată chiar din faţa uşii. Nu am auzit nimic, nu se simţea niciun miros, am coborât din scară şi m-am dus în spatele blocului. Geamul era întredeschis şi atunci mi-am dat seama că e ceva… Am sunat la 112, la 19.03 a sunat ocupat şi apoi am resunat şi mi-a răspuns cineva, i-am spus care era problema, că sunt îngrijorată că nu răspunde, apoi mi-a dat legătura la pompieri şi la poliţie. Mi-au pus o mulţime de întrebări şi, la un moment dat, mi-au cerut numărul ei de telefon, dar când l-au introdus în sistem, le-a apărut că, în data de 9, duminica, a fost făcut un apel către 112 de pe numărul respectiv, cu adresa sorei mele. Apoi mi-au spus că trimit un echipaj de pompieri şi de poliţie să vadă ce se întâmplă. Între timp, am mai primit un telefon, de la pompieri, un domn care mi-a spus că a verificat cu echipajul care fusese de la Ambulanţă. Mi-au spus că au fost în data de 9 august, la adresa ei, au bătut la uşă, nu le-a răspuns nimeni, după care au plecat”.
Construcţie în educaţie
Familia a adus acasă trupul Simonei, care este înmormântată în cimitirul nou din Haţeg. Acum este anchetă la Serviciul Judeţean de Ambulanţă din Cluj. Pagina Simonei de pe o reţea de socializare este plină de mesaje de adio. Prietenii femeii, majoritatea cadre didactice universitare, sunt revoltaţi. “Şi tot nu pot crede că nu mai eşti, Simona… Să pleci aşa brusc fără să poţi spune nimic de rămas bun… dar ai fost luată prin surprindere şi nimeni nu te-a putut ajuta! Ai fost un om deosebit, aşa cum nu sunt mulţi! În astfel de momente îţi vin în minte vorbele poetului: “Cum mor cei răi, dacă cei buni se duc aşa?”, scrie Magdalena Galis. “Cum să pleci cu zile??? Cum să pleci din cauza incompetenţei ambulanţei pe care ai chemat-o… când tu ai fost un monument de bunăvoinţă, integritate şi bunătate? Offff, Doamne, cât de nedrept!”, notează Andreea Siminica Caraian, în timp ce Aurora Mateiu crede: “Simona s-a ascuns după o stea şi va veni la noi în clipele în care vom căuta soluţii pentru o educaţie eficientă într-o lume a cărui Dumnezeu e banul. Ea credea în altceva: în puterea fiecăruia de a se dărui pentru ca stăpânii pământului să fie bunătatea şi iubirea. (…) Drum bun spre Dumnezeu!”. Pe aceeaşi pagină, Simona postase un citat al lui Andre Gide: “Un profesor bun are această grijă statornică: îi învaţă pe discipoli să se lipsească de el”. Simona scria pe blogul ei “Despre învăţarea de zi cu zi”: “Consider că fiecare persoană are un anumit bagaj de cunoştinţe la care adaugă mereu altele noi; că învăţarea bună este activă şi îl implică direct pe cel care învaţă în activitate şi că reflecţia este un instrument cheie pentru a deprinde orice abilitate sau atitudine. (…) Cursurile pe care le proiectez se bazează pe responsabilitatea împărtăşită între cel care predă şi cel care învaţă. (…) Pentru că învăţarea este continuă şi se desfăşoară în orice timp şi spaţiu, îmi place să ofer mentorat, consultanţă sau coaching celor care doresc să înveţe cu mine şi să sprijin transferul celor învăţate la locul de muncă sau în viaţa cotidiană.” Pentru cunoscuţi, Simona va rămâne omul de la catedră, femeia care credea că implicarea constructivă a oamenilor este soluţia problemelor, după cum declara într-un interviu: “Dacă izbucneşte un incendiu, există trei categorii de reacţii: un grup de oameni va fugi cât poate de tare, un alt grup va scrie scrisori indignate – să fie concediat cel din cauza căruia a izbucnit incendiul, iar ceilalţi vor pune mâna pe o găleată cu apă şi vor stinge incendiul”.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.