Editorial: Ponta, moţiune de cenzură primită în PSD

Aşa merge politica în democraţie: ca într-o sală de operaţie. Nu se taie spontan cu toporul. Se incizează cu grijă ca să nu se strice ţesutul Puterii. Chestia asta
însă ia timp. Nu îşi face nimeni iluzii că PSD-ul a început să vadă abia acum cine e cu adevărat Victor Ponta. Chiuretarea premierului a început demult, accele­rându-se imediat după pierderea alegerilor prezidenţiale. De la o gafă la alta, pentru pesedişti a fost tot mai clar că decartându-l pe Victor Ponta îşi fac un bine în primul rând lor.
De aici încolo intrăm într-o schemă fără precedent în politica post-decembristă! Cum să dai jos un prim-ministru fără să strici majoritatea parlamentară din care acesta, politic, face parte! Că doar nu o să introducă PSD-ul o mo­ţiu­ne de cenzură împotriva propriei guvernări. Singura soluţie, o ştiu toţi, mai puţin premierul, este demisia!
Este la-ndemâna oricui să vadă, mai puţin al lui Victor Ponta, că s-a ajuns la o masă mai mult decât critică de motive pentru o demisie. Liviu Dragnea face tot posibilul ca premierul să vadă clar asta. I-a amânat Codul Fiscal, proiect cheie pentru Guvernul Ponta, programat a fi adoptat în această săptămână. L-a umilit pe ministrul finanţelor, atunci când a spus că acesta a greşit anunţând că s-a ajuns la consens pe Cod cu partidele, deoarece „avea mandat doar să asculte”. Şi nu în ultimul rând a ţinut să transmită că amânarea Codului şi anularea sesiunii extraordinare s-au luat în bună înţelegere cu liderii opoziţiei.
Însuşi Călin Popescu Tăriceanu, „mâna-dreaptă” a premierului, cu care acesta obişnuia să facă până nu demult chestii necurate, ia distan­ţă văzând că tăticul lui mai tânăr nu mai are ce să îi ofere.
Se vede aşadar cu ochiul liber că toată coaliţia aflată la pute­re se căzneşte să scape de ceea ce s-a numit deja „cea mai mare ruşine politică din ultimii 25 de ani”. Brand pe care Victor Ponta îl onorează cu brio şi pe mai departe. Limitat la jocuri politice mişto­căreşti, premierul, în plină cădere liberă, o ia razna complet, sperând să rămână în conştiinţa colectivă ca premierul cel bun oprit să umple buzunarele românilor cu bani de nişte politicieni răi, foarte probabil băsişti.
Mitoman cu mult peste ce­rinţele fişei postului, plagiator, inculpat, lipsit total de esen­ţele unui om de stat, domnul Victor Ponta ştie că fără funcţia de premier devine NEANT în politică. Şi ţine cu dinţii. Impresionant din acest punct de vedere efortul tot mai greu mascat al PSD-ului de a se descotorosi de această povară. O opinteală lăudabilă, curăţitoare, după ani de zile de penală complicitate. Să nu ne îmbătăm însă cu apă rece: în cazul social-democraţilor, decartarea lui Ponta nu e obligatoriu semnul unei schimbări de fond. Seamănă mai mult cu o re­ca­librare a tarelor acestui partid, acolo unde s-a depăşit copios şi periculos de mult măsura.