Acasă la Crişan, eroul aprig al zărăndenilor

Sute de turişti care ajung în fiecare an în judeţul Hunedoara vizitează, printre altele, şi Casa memorială Crişan. Obiectivul cu istorie şi poveste din comuna Ribiţa, poate prea puţin cunoscut şi pus în valoare, îşi aşteaptă oaspeţii ascuns între dealurile şi pădurile zărăndene.

Casa memorială Crişan aşteaptă turiştii cu un aer de poveste şi istorii adevărate

Din şoseaua principală faci dreapta, iar asfaltul şerpuieşte printre poieni şi dealuri împădurite câteva minute bune. Apoi, în stânga rămâne Mănăstirea Crişan. Tu mergi mai departe, mai sus, până în satul risipit prin văioagele zărăndene, traversând şiruri de ferestre sclipind în soare. Încă o răspântie, iar un indicator te trimite la dreapta, o bătrânică îţi iese din întâmplare în întâmpinare cu o tavă. Îi spui „Săru-mâna” şi o întrebi dacă tava e plină. Da, e plină: ţi-a ieşit cu binele în cale. Câţiva metri mai sus e casa. Locul unde s-a născut Crişan. Poarta e închisă, dar pe gard sunt afişate trei numere de telefon. Suni la primul: Dorina. Ea vine. Lasă celelalte treburi şi vine cât poate de repede, cu bicicleta ei cu roţile puţin dezumflate. În faţa Casei memoriale, Marcel Olinescu a ridicat acum aproape 90 de ani o sculptură: bustul lui Crişan cel aprig. Dincolo de el, mai sus, sub coama dealului, casa cu acoperişul ei înalt de paie respiră domol sub dogoarea verii şi îşi aşteaptă oaspeţii.

Istoria din odăile bunicii

Casei natale a lui Crişan, i-a luat, astăzi, locul Casa memoria­lă Crişan. Ea a fost reconstruită în 1979, după o fotografie publicată de istoricul Ioan Lupaş în anul 1934. Clădirea a păstrat aspectul casei ţărăneşti din secolul al XVIII-lea, iar arhitectul a respectat structura specifică a începutului de secol: clădirea are fundaţia din piatră, iar cele două camere şi cămara sunt din bârne de lemn. Acoperişul foarte înalt a fost acoperit cu paie, iar pentru reabilitarea acestuia a fost necesar un TIR întreg de material. Târnaţul cu stâlpi cu arcade şi acoperişul cu paie fac din „casa Crişan” o căsuţă de poveste, cu un farmec deosebit. Două camere, nu mai mult: prima, aerisită, înşiră doar pe pereţi date şi documente legate de istoria locală, viaţa socială şi economia din Transilvania în preajma Răscoalei şi principalele evenimente legate de aceasta. Povestea lui Crişan, ridicarea românilor transilvăneni pentru drepturi sociale şi naţionale, şi tragicul sfârşit al celor trei conducători – Horea, Cloşca şi Crişan, sunt toate i­lustrate, în text sau în imagini. Păşeşti apoi la dreapta, dincolo de prag, unde crişenii au reconstituit, într-o odăiţă modestă, interiorul unei case: mobilier, un pat, cearşafuri şi pături scorţoase, lucrate de mâinile fără odihnă ale femeilor, o sobă tradiţională cu oale şi ulcele, o poliţă-blidar din lemn, linguri, fotografii vechi şi ştergare cusute de mână pe post de draperii. Afară soarele de sfârşit de vară încă mai pârjoleşte dealurile cu iarbă parfumată, dar înăuntru e răcoare. O icoană argintată a Fecioarei cu pruncul veghează de deasupra laviţei, iar mai la dreapta o stampă în cerneală înfăţişează, încremenită în timp, prinderea răsculaţilor.

Militar în armata impe­rială

„Dacă Horea a fost conducătorul principal şi inspiratorul răscoalei ţărăneşti, Crişan a fost, fără îndoială, elementul de acţiune al acesteia. Fost militar în armata imperială, era o fire aprigă şi hotărâtă şi… se mai spune des­pre el că era mândru, impunător şi sever. În locurile unde s-au dat bătălii, confruntările dintre ţărani şi oamenii înarmaţi ai nobililor unguri au fost foarte violente. După ce Horea a hotărât întreruperea răscoalei în decembrie 1784, Crişan a încercat la rândul său să se ascundă, cu gândul ca în primăvara lui 1785 să reia lupta. Din păcate, a fost prins la 30 ianuarie 1785, spune-se – prin trădare, ca şi Horea şi Cloşca. Cei doi fuse­seră deja capturaţi la 27 decembrie 1784, iar din primele zile ale anului 1785 se găseau încarce­raţi la Alba Iulia. Se spune că Crişan ar fi fost trădat de către nouă ţărani din satul Cărpeniş şi din împrejurimile acestuia, în frunte cu popa Moise din acest sat. A fost prins pe drumul ce duce spre Ponor şi dus la închisoarea din Alba Iulia. Pe urmele lui Crişan se mai aflau locotenentul Nozdrovitzky din Regimentul de Vins şi sublocotenentul Neustätder din Regimentul Secuiesc, cu caporali, fruntaşi şi 50 de infanterişti din Regimentul de Vins, plus maiorul Pückler cu un caporal şi zece husari din Regimentul de Toscana”, povesteşte Dorina Rus, reprezentanta centrului local de informare turistică.

Capul răscoalei din 1784

Marcu Giurgiu, cunoscut şi sub numele de Gheorghe Crişan, s-a născut în 1733 în localitatea Vaca. Astăzi, satul care se întinde de-a lungul dealurilor Zarandului, se numeşte Crişan, după numele eroului transilvănean care a cerut dreptate pentru românii din Ardeal, asupriţi de nobilimea maghiară a vremii. Fiul lui Petru Golda şi a fiicei preotului Giurgiu din satul Bulzeşti, după plecarea din satul natal, Macu Giurgiu s-a ales cu numele de Crişan, ca fiind de loc din ţinutul prin care trece Crişul Alb: de altfel, acestor localnici moţii, oameni de munte, le spun “crişeni”. După însurătoare, Crişan s-a stabilit în satul Cărpeniş, de unde era de fel şi Cloşca (Ioan Oargă). Împreună cu acesta, şi avându-l alături pe Vasile Ursu Nicola, cunoscut ca Horea, Crişan a fost unul dintre capii răscoalei ţăranilor români din 1784 din Transilvania, conducând ţăranii din Zarand, apoi din Câmpeni, Abrud şi Cricău. Înfrânţi de superioritatea forţei militare austriece, Crişan a fost prins pe 30 ianuarie 1785.

Despicat de călău în bucăţi

Imediat după ce a fost prins, Crişan a fost dus la Abrud, iar de aici la Zlatna, pentru ca în final să fie încarcerat la Alba Iulia. Deodată cu el au fost prinşi soţia şi fiul său, precum şi un om care îl ajuta, lucrând pentru el. Ajuns la Abrud sub escortă militară tot în ziua de 30 ianuarie 1785, a fost interogat imediat de către maiorul Pückler, asistat de ofiţerii săi şi de magistratul oraşului Abrud. I s-au pus 30 de întrebări, în regim de „examen benevolum”, adică fără tortură, în condiţiile în care tortura la interogatorii era un fapt considerat normal în acea epocă. În ziua de 1 februarie 1785 a fost dus sub escortă militară la Alba Iulia, fiind întemniţat în cazematele care se aflau sub clădirea gărzii mari, clădire care nu mai există în zilele noastre, fiind demolată în secolul al XVIII-lea. Aici a fost despărţit de soţia şi de fiul său, care fuseseră şi ei duşi la Alba Iulia. „Despre cei doi nu s-a mai ştiut niciodată nimic, până acum ceva timp, când au venit câţiva turişti din Serbia. O doamnă din grup dorise neapărat să vadă Casa memorială, după ce aflase, de la bunicii ei, că era strănepoata lui Crişan, ajunsă la a şaptea generaţie”, povesteşte zărăndeanca Dorina Rus.

Vândut pe 300 de ducaţi

În 7 februarie 1785 vestea prinderii lui Crişan a ajuns la împăratul Iosif al II-lea, care a
dispus recompensarea celor care l-au prins cu suma de 300 ducaţi. Pentru a nu ajunge de ocară prin torturile care urmau să-i fie aplicate în văzul ţăranilor pe care-i condusese în luptă, dar şi pentru a păstra secretele mişcării ţărăneşti împotriva asupritorilor, Crişan a hotărât să-şi ia singur viaţa. Eroul hunedorenilor s-a sinucis în celula sa într-o zi friguroasă de februarie, sugrumându-se cu nojiţele de la opinci. „Ştiind ce avea să urmeze, Crişan s-a spânzurat de gratiile ferestrei de închisoare, în data de 13 februarie 1785. Trupul i-a fost despicat de călău în bucăţi, iar acestea au fost trimise şi puse în văzul tuturor, în mai multe sate: Abrud, Bucium, Brad şi Mihăileni, de unde erau ţăranii care se răsculaseră, iar capul său a fost pus într-o ţeapă în faţa propriei case. În acest fel nobilimea maghiară spera să-i îngrozească pe săteni, astfel încât aceştia să nu se mai ridice împotriva nobilimii maghiare din Transilvania”, mai spune Dorina Rus.

Când puteţi vizita Casa memorială Crişan

În fiecare an, în luna octombrie, la Casa memorială Crişan, are loc cea mai cunoscută manifestare cultural-artistică din comună, o ceremonie religioasă şi se depun coroane şi jerbe de flori. “Omagiu lui Crişan” este o sărbătoare de suflet pentru toată Ţara Zarandului. Însă dacă doriţi să vizitaţi Casa memorială „Crişan”, o puteţi face oricând doriţi, de-a lungul anului. Totuşi, ar fi bine să ştiţi că programul de vizitare este cuprins, de luni până vineri, între orele 8 şi 18, iar sâmbăta şi duminica, între orele 10 şi 18. Tarifele de vizi­tare sunt de 2 lei pentru elevi şi studenţi, 4 lei pentru adulţi şi 3 lei pentru pensionari.