Vandalizarea cetăţilor dacice – consecinţă a indiferenţei crase a Guvernului

Un act fără precedent în Europa s-a petrecut în judeţul Hunedoara, mai precis în Munţii Orăştiei: complexul Ce­tă­ţilor Dacice, monument din patrimoniul mondial UNESCO, a fost pur şi simplu batjocorit. Peste 160 de gropi au apărut “peste noapte” la Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie, Băniţa şi Feţele Albe. Actul de vandalism dovedeşte încă o dată cât de vulnerabile sunt cetăţile dacice din Munţii Orăştiei câtă vreme ele sunt ale tuturor, atunci când vine vorba de drepturi, şi-ale nimănui, atunci când vine vorba de obligaţii. Acelaşi lucru s-ar fi petrecut, probabil, în locul sfânt al dacilor, la Sarmizegetusa Regia. Noroc că aici, de când obiectivul este administrat de Consiliul Judeţean, există pază 24 de ore din 24.

O porţiune din zidul dacic vandalizat de la Costeşti (Sursa foto: Vladimir Brilinsky)

Vineri, 18 septembrie, presa locală află că sunt 31 de gropi săpate în incinta cetăţii dacice de la Costeşti. În goana după audienţă unele media greşesc şi anunţă că e vorba de gropi “imense” făcute cel mai probabil de către căutători de comori. După câteva ore situaţia se lămureşte: e vorba de gropi de dimensiuni mai mici, nespecifice căutătorilor de comori. Se avansează mai multe teorii: ba că e vorba de indivizi care practică ritualuri misti­co-religioase, ba că e vorba de nemulţumiţi care nu mai pot urca la Sarmizegetusa Regia din cauză că drumul este închis până la finalizarea lucrărilor de modernizare, ba că poate fi, totuşi, vorba şi de căutători de comori care vor, astfel, să ţină ocupaţi poliţiştii şi jandarmii cu o “ţintă falsă”, în timp ce ei sapă după comori în alte părţi.

Cetatea în care faci ce vrei

Vineri la ora 13.00 ajungem la Costeşti. E pustiu. Şi cald, prea cald pentru o zi de septembrie. Nici măcar o pală de vânt care să mişte frunzele şi, astfel, să se audă măcar un foşnet slab. La intrarea în cetate un panou cu reguli de vizitare stă mai-mai să se prăbuşească între tufişuri. Oricum nu-l prea bagă nimeni în seamă.
Din fundaţia turnului din apropierea intrării, un bloc pare dislocat. Apoi, la celălalt turn de lângă intrare apar primele trei gropi. Seamănă cu scormonituri de mistreţi, de la distanţă, dar sunt prea mici ca să fie făcute de porcii sălbatici şi… prea circulare. Au doar vreo 20 maximum 30 de cm diametru şi o adâncime de 5 – 10 cm. Sus, pe platou, după Turnul – locuinţă nr. 1, apar alte gropi, fără vreo dispunere regulată. Spre cel de-al doilea turn-locuinţă gropile sunt săpate de-a stânga şi de-a dreapta traseului de vizitare, cu o distanţă de doi metri între cele două şiruri, cam din cinci în cinci metri, între gropile fiecărui şir. Din ce te apropii de turn, din ce sunt mai multe. În unele locuri se vede clar cum un instrument de tăiat cu o lamă nu mai lată de 10 cm a fost înfipt în formă octogonală în iarbă, dar, probabil, glia n-a mai putut fi scoasă întreagă pentru că pământul era uscat. Pe zidurile turnului – locuinţă nr. 2 apar fragmente de piatră prea mici ca să nu fi fost sfărâmate de cineva. Iar specialiştii care merg des în cetate spun că au fost sfărâmate între 12 şi 18 septembrie.

Ziua şi dezastrul constatat

În aceeaşi după-amiază ajunge la Costeşti şi Vladimir Brilinsky, administratorul cetăţii Sarmizegetusa Regia, omul care se bate de 25 de ani cu autorităţile încercând să obţină un viitor mai sigur pentru moştenirea lăsată de daci în Munţii Orăştiei. Studiază aproape două ceasuri cetatea, după care concluzionează: “Ce s-a întâmplat la Costeşti este încă o dovadă a faptului că, în cazul în care Ministerul Culturii nu sprijină demersul Consiliului Judeţean Hunedoara de a prelua în administrare şi celelalte cetăţi dacice, în câţiva ani, n-o să mai avem cetăţi dacice deloc. Sunt peste 30 de gropi, unele par a fi în forma literelor “T” şi “L” dispu­se, ceea ce ar putea duce cu gândul că au fost săpate în scopuri mistico – religioase. Poliţia va stabili însă cine şi de ce le-a făcut. Ce este însă şi mai grav este distrugerea emplectonului (cantitatea de pământ dintre şirurile de blocuri de calcar –n.red.) din Turnul – locuinţă nr. 2. Aici avem cel mai evident exem­plu al unui emplecton dintr-un astfel de zid. În vreo trei locuri e distrus.

Nu era aşa cu o săptămână în urmă, când am fost eu aici”.

Sâmbătă apare informaţia că gropi au apărut şi la Blidaru, la o oră de mers pe jos de la Costeşti. Sunt vreo 13. Duminică se constată că s-au săpat gropi de mici dimensiuni şi la Piatra Roşie şi la Băniţa, dar şi la “Feţele Albe”, o arie cu două sanctuare, cuprinsă în zona civilă din preajma Sarmizegetusei Regia. Sunt peste 160 de gropi numărate până dumincă seara, când Vladimir Brilinsky aproape că cedează nervos într-o postare pe contul său de facebook: “Cât de dement trebuie să fii, să vandalizezi un monument UNESCO? Cât de înceţoşată trebuie să-ţi fie mintea ca să sapi gropi în incinta unor monumente recunoscute mondial, de o valoare inestimabilă? Cât de imbecilă poate să fie cre­dinţa în numele căreia să tropăi pe zidurile din turnurile locuinţă şi să distrugi cu nonşalanţă mărturii unice ale unei fabuloase civilizaţii antice? Să smulgi şi să spargi pie­tre din ziduri, să le arunci aiu­rea (…) să mai laşi şi mizerie în urma ta. Cât de îngustă îţi este educaţia ca să scrijeleşti blocu­rile de piatră în batjocură şi dispreţ? Cât de cretin poţi să fii? (…)”.

“Odiseea” administrativă a cetăţilor

Gropi ca aceasta sunt încă 159 şi au apărut recent la Costeşti, Blidaru,
Piatra Roşie, Băniţa şi Feţele Albe

Cu excepţia Sarmizegetusei Regia, situaţia cetăţilor dacice nu s-a schimbat deloc. În 25 de ani Guvernul nu a reuşit decât să le lase la discreţia căutătorilor de comori şi a vizitatorilor lipsiţi de bun simţ.
Complexul fortificaţiilor dacice din Munţii Orăştiei este declarat monument de importanţă mon­dială şi inclus în patrimoniul
UNESCO în 1999. În 2000, şefii IPJ Hunedoara de la acea vreme fac ochii cât cepele şi ridică din umeri atunci când sunt întrebaţi, într-o conferinţă de presă, despre kosoni şi brăţări dacice din aur sustrase din preajma cetă­ţilor dacice. Spun că nu există aşa ceva. În 2000-2001 apar primele acte legislative care reglemen­tează patrimoniul cultural naţional. În 2003 apare Parcul Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina (PNGMC), în al că­rui teritoriu sunt incluse şi cetăţile dacice, cu toate că acestea sunt deja declarate obiective istorice UNESCO. În 2005 izbucneşte scandalul comorilor dacice, odată cu primul dosar penal şi primii reţinuţi sub acuzaţia că au căutat, găsit şi traficat ilegal brăţări dacice din aur, sustrase de la niciun kilometru distanţă de incinta sacră de la Regia. Tot în 2005 o furtună doboară zeci de copaci peste în situl Sar­mizegetusa Regia. E nevoie de doi ani de dispute admi­nistrative pentru ca arborii să fie scoşi din situl istoric. Situaţia se repetă şi-n anii următori. În 2007 directorul Direcţiei pentru Cultură Hunedoara de la acea vreme, Silvia Beldiman, iniţiază o serie de întruniri cu reprezentanţi ai PNGMC, Poliţiei, Prefecturii, Jandarmeriei, Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva (MCDR) şi ai primăriilor care au cetăţi dacice pe raza admi­nistrativă. Se încearcă o clarificare a statutului juridic al cetăţilor (demers început, e drept, ceva mai timid, de fosta directoare a MCDR, Adriana Pescaru, în 2004 – 2005). Du­pă mai multe runde de discuţii se constată doar că, pentru clarificarea situaţiei cetăţilor, e nevoie de modificarea a nu mai puţin de 62 de legi, ordonanţe de guvern şi ordine de minis­tru. Demersul este reluat, tot fără efect, în 2009 de Prefectura Hunedoara. În 2010, mi­nistrul culturii Kelemen Hunor face o vizită la Regia. Face o glumă inspirată când unul dintre însoţitori i se adresează cu “Ştiţi… aici… ” răspunzând “Nu ştim, pentru că noi am venit pe-aici abia la 1000 de ani dup-aia”. Pentru o vreme lucrurile par că se mişcă. Între timp, la Sarmizegetusa Regia se campează în incinta sacră, se lasă lumânări aprinse pe stâlpii de lemn ai Marelui Sanctuar Circular, sau chiar se aprinde un foc de tabără pe Soarele de Andezit şi se mai şi filmează un ritual “dacic”, parte a unui film “artistic”. Şi sunt doar câteva exemple.
În 2012, profitând de o conjunctură politică favorabilă (şef de consiliu judeţean PNL, guvern USL), CJ Hunedoara primeşte în administrare Sarmizegetusa Regia. În aprilie 2013 serviciul creat de CJ se pune pe treabă, iar schimbările în bine sunt vizi­bile încă din mai, acelaşi ani. În septembrie 2013, CJ Hunedoara solicită preluarea în administrare şi a celorlalte cetăţi dacice. În 31 decembrie, aflat în vacanţă la Arsenal Park Orăştie, Victor Ponta face o excursie până la Sarmizegetusa Regia, postează o fotografie pe Facebook în care se declară din nou “mândru că e român”, creează un scandal mediatic pentru că a venit în perioada în care cetatea era închisă vizitatorilor, apoi pro­mite sprijin pentru cetăţile dacice şi pleacă. De atunci, nimic în afară de vechile beţe-n roate care au fost puse şi când a venit vorba de predarea Sarmizegetusei Regia de la Ministerul Culturii la Consiliul Judeţean: ba că nu e lămurită situaţia juridică a terenurilor, ba că, în unele cazuri, cetăţile se întind şi pe proprietăţi private (în realitate ar fi vorba de un singur caz, “un colţ” din cetatea de la Blidaru), ba că trebuie aviz de la Ministerul Mediului, ba de la Ministerul Culturii. În judeţ, acum, toată lumea se-ntrea­bă: “Dacă s-a putut cu Regia, de ce nu se poate şi cu celelalte cetăţi?”.