În căutarea vieţii pierdute, prin Deva şi judeţul Alba

O tânără americancă îşi caută familia biologică din România. Elle Mac Kenzie Damron are 22 de ani şi lucrează în modelling, în California. S-a întors recent în România, după ce a aflat că s-a născut la Deva şi o chema Eleonora Georgeta Hendrea. Cu lacrimi în ochi, se roagă de oricine care o poate ajuta să afle informaţii despre părinţii ei şi spune că ar fi bucuroasă să-şi strângă fraţii în braţe. 

Elle Mac Kenzie Damron şi-a pus cariera de fotomodel în stand by pentru
a-şi găsi familia biologică din România

Povestea tinerei este impresio­nantă. Elle are doar o fotografie cu ea de la vârsta când viaţa i se schimba definitiv. O fetiţă drăgălaşă, blondă, plină de bucle zâmbeşte către aparat, iar Elle povesteşte: „Da, sunt eu, la grădiniţă, deci probabil că aveam cinci ani. Am fost adoptată din România când aveam patru ani. Deci, e doar o diferenţă de un an între momentul în care m-au luat din România şi cel în care e făcută fotografia. Mama mea adoptivă mi-a tăiat bretonul pentru ca familia mea din România, Hendrea, să nu mă recunoască. În orfelinat, m-au tuns”. Din ce poveşteşte îţi dai seama că Elle nu a găsit nici peste ocean familia perfectă: „Când m-am născut mă numeam Georgeta Eleonora Hendrea. Acum numele meu este Elle Mac Kenzie Damron, am fost adoptată, dar m-am născut în Deva, judeţul Hunedoara, apoi de aici de la spital am fost transfera­tă în judeţul Alba, la Orfelinatul numărul doi. Mi s-a spus că aveam un tată vitreg, un frate şi o bunică. Bănuiesc că mama şi tatăl meu real m-au lăsat la tatăl meu vitreg, care m-a abandonat. De acolo, m-au adoptat”. Peste noapte, micuţa Eleonora devenea Elle şi trăia în Santa Barbara, în California, lângă „Oraşul Îngeri­lor”. Viaţa ei s-a schimbat pentru totdeauna. Şi totuşi, Elle nu este fericită. Ar da orice să-şi cunoască părinţii şi să se simtă în sfârşit împlinită: „Acum sunt în România, am venit tocmai din California, am străbătut toată ţara ca să îmi caut familia biologică. Părinţi ai mei, nu contează cine sunteţi, nu îmi pasă ce sunteţi, nu vreau să ştiu de unde veniţi, vă iubesc necondiţionat, vreau doar să vă cunosc şi mi-aţi bucura inima. Simt că o bună bucată din mine lipseşte şi chiar vreau să vă cunosc, dragilor. Foarte mult”, spune Elle, înainte ca ochii să i se umple de lacrimi. Elle Damron Mac Kenzie lucrează în modelling şi are peste 100.000 de urmăritori pe pagina ei de instagram. Se asigură că arată bine, e preocupată de imaginea ei, nu bea cafea, dar adoră ceaiul. Şi nu pleacă nicăieri fără căţeluşa ei. A învăţat să-şi spună numele în română şi chiar înţelege limba ei maternă dacă vorbeşti explicit şi rar.

Bună ziua, România

Deocamdată, în California l-a cunoscut, în 2012, pe Kis Karoly, prietenul ei, tot un român, plecat în urmă cu 10 ani din Zalău: „Lucram ca taximetrist şi un prieten care era la muncă şi mi-a zis: «Hai, că ţi-am găsit o româncă». Eram în centrul oraşului Santa Barbara şi mi-a adus-o acolo. S-a urcat, în spate, în maşină, şi cum am văzut-o, deja mi-am dat seama după trăsături că este româncă sută la sută. Ne-am cunoscut mai bine, am ieşit împreună şi mi se rupe sufletul pentru ea. Îmi spune: «Tu nu înţelegi cum este să nu cunoşti pe nimeni care arată ca tine». De asta mi-am zis să fac tot posibilul să încerc să o ajut să-i găsim o rudă, părinţi, fraţi, surori, chiar verişori. Să simtă şi ea că are un punct de plecare, de acolo se trage, că ăsta-i pământul şi locul unde s-a născut. Ea are un vid în suflet care nu se umple nicicum şi mă gândesc că o să o ajute dacă-şi găseşte pe cineva. Mi-a spus că i-ar alinta durerea din suflet, dacă şi-ar găsi părinţii. Ar simţi şi ea că are rădăcini, ar şti de unde vine, ar calma-o să ştie că are şi ea o legătură de suflet cu cineva. Ea nu a ajuns să simtă o astfel de legătură cu părinţii adoptivi, una strânsă. E ca un copac fără rădăcini. Un părinte ar ajut-o să devină stabilă”, poveşte Kis Karoly. Cum Elle nu ştie româ­neşte, întâlnirea cu tânărul i-a dat speranţe că îşi poate găsi familia: „Ea nu-şi prea aminteşte mare lucru despre România, avea doar trei ani jumătate când a părăsit ţara şi, dacă o întrebi, devine nervoasă. E şi frustrată că nu îşi aduce aminte, că nu are imagi­nea chipului mamei şi cam evită subiectul”. S-au hotărât ca acum să ia drumul României ca să-şi găsească părinţii. Ţara ei natală a surprins-o: „De când a juns în România, face o mulţime de fotografii. Până şi blocurile sunt inedite pentru ea. Când am ajuns la părinţii mei, mi-a spus că zona de blocuri arată ca un ghetou american şi m-a întrebat dacă ai mei sunt săraci. I-am explicat că ăsta este peisajul în România, că afară este cam sumbru, dar înăuntru mulţi şi-au amenajat locuinţele frumos”, povesteşte prie­tenul ei. Elle spune că îi place ţara ei natală: „Iubesc România, toată lumea este atât de drăguţă, de ospitalieră şi asta îmi încălzeşte sufletul. Ştiu că nu sunt singura care trece prin necazul ăsta, că sunt multe fete ca mine, mulţi tineri care îşi caută părinţii biologici. Eu ştiu cum este să te simţi gol pe dinăuntru, cunosc sentimentul şi este unul foarte neplăcut. Îmi plac centrele vechi ale oraşelor, arhitectura, felul în care eşti primit, sunt foarte curioasă cum va decurge totul. Vreau răspunsuri şi cred că toată lumea merită un răspuns la întrebarea: «Cine sunt părinţii mei?». Eu sunt încăpăţânată şi prefer să îmi aud povestea de la persoanele alături de care am trăit-o. Chiar dacă nu vreţi să trăiţi alături de mine, aş vrea nişte răspunsuri, de la mama şi tata”.

Drumul întortocheat al unui copil către părinte

Elle Mac Kenzie are de luptat mult cu birocraţia şi legile româneşti pentru a găsi sprijinul de care are nevoie în încercarea ei

Numai că visul Ellei se dovedeşte a fi unul dificil de împlinit, iar drumul către părinţi a devenit o corvoadă pentru Elle: „E destul de greu pentru mine să fac asta, să mă gândesc că îmi caut familia, o familie pe care ar fi trebuit să o am aproape. Când am ajuns în România, am simţit că inima mi se topeşte şi simt că sunt mai aproape de familia mea biologică şi oamenii de care aparţin. Deci, vă rog: oricine care poartă numele de Hendrea, aş vrea să ia legătura cu mine şi să-i întâlnesc. Încă o dată: mă numeam Georgeta Eleonora Hendrea”, repetă tânăra, în speranţa că îşi va îndupleca rudele. În Statele Unite, familia MacKenzie avea adoptaţi mai mulţi copii, inclusiv un alt băiat din România. Tânăra a ştiut dintotdeauna că este adoptată şi a visat la momentul în care îşi va întâlnit familia naturală. „Iniţial, am contactat Autoritatea Naţio­nală pentru Adopţii. Am tot comunicat prin e-mail şi ei mi-au con­­­firmat faptul că a fost născu­tă în Deva, numele de naştere, apoi ne-am dus la Evidenţa Po­pulaţiei, la Primăria Deva, la Poliţie, am cerut o copie după certificatul de naştere, dar nimeni nu a vrut să ne dea aceste date. E frustrant, e mult de umblat, de stat, nu ştii câte zile trebuie să-ţi iei cazare. Noi suntem de ceva vreme pe drum, de mai bine de o săptămână, incertitudini, bani… Chiar dacă suntem din State, avem şi noi un buget, dar, din punct de vedere emoţional, e frustrant. A avut câteva momente când a luat-o plânsul când a văzut cât este de greu”, mărturiseşte prietenul ei.
Copleşită de emoţii, Elle a privit clădirea unde se năştea în data de 21 ianuarie în 1993:
„Nu cred că vă puteţi da seama ce simt: simt că am recuperat ceva, dar nu în totalitate. De-abia când îmi voi cunoaşte părinţii mă voi simţi întreagă”, spune Elle, în timp ce formează cu palmele o inimă. „Aici m-am născut şi este foarte emoţionant pentru mine, dar nu e ca şi atunci când aş cunoaşte oamenii care îmi sunt apropiaţi, oameni care sunt de felul meu, care sunt ca mine, care sunt genetic legaţi de mine, cei care arată ca mine. Vreau să ştiţi că nu contează de unde veniţi, chiar dacă sunteţi ţigani, eu vreau să vă îmbrăţişez şi nu vreau să simţiţi teamă să mă contactaţi. Sunt aici, am traversat o mulţime de ţări, să vă caut dra­gii mei şi aş aprecia mult un cât de mic efort din partea voastră”.

Emoţii de copil părăsit

Elle a ajuns în locul în care s-a născut, cu 22 de ani în urmă, sub numele de Eleonora Georgeta Hendrea

În faţa spitalului din Deva, emoţii­le au copleşit-o. Mesajul către familia ei devine răscolitor, mai ales că obrajii fetei se umplu de lacrimi: „Mi s-a spus întotdeauna să nu-mi mai caut mama, că nu există niciun frate, dar eu sunt hotărâtă să-i caut, pentru că simt că o parte din inimă este aici, în România. Vreau să ştiţi că nu mi-am pierdut niciodată speranţa, niciodată! Chiar şi atunci când eram copilă şi mi s-a spus că acesta este sfârşitul poveştii. Mi s-a spus că acesta este sfârşitul poveştii despre adopţia mea, despre familia mea, despre cum am fost părăsită într-un orfelinat, dar eu nu am crezut niciodată. Vreau să o aud de la persoană, vreau să o aud de la familia mea, de la propria mamă, de la tatăl meu. Vreau să vă îmbrăţişez strâns şi sunt fericită că sunt înapoi, în România”. Elle este hotărâtă să dea de familia ei, să-şi cunoască rudele şi să se simtă în sfârşit un om împlinit.
A depus o cerere pentru elibera­rea datelor de la naştere la Spitalului Judetean de Urgenţă din Deva. Impresionaţi de povestea şi lacrimile fetei, cei de aici au urgentat căutarea documentelor. După nici 24 de ore, Elle Damron Mac Kenzie şi-a văzut fişa de la naştere şi scrisul de mână al mamei sale când a plecat din spital. Directorul spitalului din Deva spune că este primul asemenea caz cu care se confruntă şi şi-a dorit să o ajute pe Elle să-şi găsească părinţii cât mai repede. „Ne-am făcut datoria – am dat o copie după o foaie de observaţie clinică a noului născut, unde are numele părinţilor, ocupaţia lor, adresa mamei la internare şi adresa la care mama a declarat că va pleca cu copilul. Mama ei a semnat în foaie şi scrie că îşi asumă creşterea copilului”. După ce a citit documentul de la spital, tânăra a aflat că mama ei se numea tot Eleonora Hendrea, iar numele tatălui este Ionuţ. Femeia avea 22 de ani când a născut-o pe Elle, exact vârsta la care fiica s-a reîntors acasă, în România. Fişa de observatie clinică a noului născut a trimis-o pe urmele părinţilor în judeţul Alba. „Sunt la mijlocul drumului, mă înţelegeţi? Am răspunsuri, dar nu am ajuns la finalul poveştii. Nu am încheiat căutările, dar sunt mai aproape. Merg pas cu pas”. Cei de la Direcţia pentru Protecţia Copilului spun că în asemenea cazuri trebuie făcută o cerere către Tribunalul Bucureşti. „În baza Legii 273 din 2004, care reglementează regimul juridic privind procedura adopţiei, şi a articolului 68, aliniatul patru, Tribunalul Bucureşti poate solicita Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, care poate cere autorităţilor din teritoriu date despre domiciliul părinţilor fireşti. Nu e o cauză pierdută, trebuie însă răbdare”, explică Ionela Lazăr, de la DASPC Hunedoara. Între timp, Elle îşi caută părinţii în judeţul Alba, la adresele apărute în fişa de la spital. Nu crede că poate pleca din România până nu îşi va cunoaşte familia naturală şi mai ales mama, spre care se îndreaptă cele mai multe gânduri ale ei: „Vreau să ştii că te iubesc, vreau să te îmbrăţişez, chiar vreau să ne vedem, dragii mei”.