Necazurile şoimuşenilor expropriaţi

La început de toamnă, gospodarii îşi umplu magaziile cu lemne şi cămările cu dulceţuri şi murături. Trei familii din Şoimuş, pe ale căror proprietăţi va trece autostrada Deva – Lugoj, expropriaţi prin decizia Ministerului Transporturilor, nu fac anul acesta pregătiri de iarnă în gospodăriile lor. Le-au părăsit de o lună, cedând în faţa utilităţii publice, iar acum aşteaptă o hotărâre judecătorească definitivă care să le facă dreptate. Îşi calcă pe inimă şi acceptă, cumva, că locuinţele lor au fost în locul “cu ghinion”, dar pretind o despăgubire justă pentru proprietăţile pierdute, care să le permită să-şi construiască un nou cămin aidoma celui cu care erau obişnuiţi.

Trei ani au fost „ameninţaţi” şoimuşenii cu exproprierea, dar problema a devenit covâr­şitoare acum o lună, când au primit negru pe alb decizia de expropriere executorie. Cu formulări politicoase, oamenii erau somaţi să-şi predea casele şi terenurile la data stabilită, dacă nu doreau să fie sancţionaţi cu o amendă de câteva mii de lei. „Am predat totul la executor. Ce să mai facem? O amendă ne mai lipsea… şi aşa abia ne ajungem cu banii stând în chirie”, afirmă, cu amărăciune, Gheorghe Profeanu, unul dintre expropriaţi.

Despăgubiri mici, după şabloane

Oamenii şi-au părăsit gospodăriile luând cu ei doar mobilierul şi lucrurile pe care le-au putut recupera, căci pentru despăgubiri încă se judecă. Casele frumoase şi pământurile roditoare pentru care au trudit din greu şi şi-au sacrificat concediile, unde şi-au văzut copiii făcând primii paşi şi unde au trăit zeci de ani şi bune şi rele au fost eva­luate după nişte grile de neînduplecat, făcute de oameni care ştiu doar legile, ignorând cu totul poveştile din căminele ale căror preţ îl stabilesc înainte de demolare. „Eu mi-am pus la rând o gospodărie pentru nouă persoane, suntem familie nume­roasă. Am vrut să nu ne lipsească nimic. N-am ştiut ce-i aia mare sau ce-i ăla mun­te, numai de muncă am ştiut. Am avut casă mare, te­ren agricol şi-o pescărie pe un pământ concesionat. Au vrut să-mi dea 90 de bani pe metrul pătrat de teren agricol şi trei euro pe metrul pătrat construit. Au evaluat ei că-i construcţie veche, de 40 de ani. Nu e aşa. Eu am acte să dovedesc că la casa nouă am început construcţia în 2002 şi-am terminat-o în 2010. Doi ani am avut linişte. Cu banii pe care vor ei să ni dea nu pot să-mi cumpăr nici terenul pentru o casă nouă”, explică Gheor­ghe Profeanu, numulţumit cu ceea ce ar urma să îi revină după ani mulţi de muncă.

Aştepând de la judecători justa evaluare

Familia Profeanu şi vecinii lor, care se află în aceeaşi situaţie, nu se dau bătuţi. Dacă în privin­ţa exproprierii legea nu le permite să facă nimic, oamenii luptă pentru a primi o despăgubire corectă în raport cu valoa­rea reală a imobilelor pe care le-au stăpânit. „Am dat CNADNR-ul în judecată, ca să obţinem banii pe care îi meri­tăm şi mergem până în pânzele albe pentru asta. La tribunal am obţinut o sumă mai apropiată de realitate, cu care am fi fost mulţumiţi, dar CNADNR-ul a formulat recurs. Aşteptăm decizia Curţii de Apel de la Alba Iulia. Până când nu avem o hotărâre definitivă, nu primim nicio despăgubire. Trebuie să ne descurcăm cum putem de când am fost scoşi din casele noastre”, spune bărbatul oftând.

Necazul pescăriei distruse

Şoimuşanul se declară nemulţumit şi de modul în care au decurs lucrurile ulterior exproprierii. Cu toate că expropriatorul îi promisese un răgaz de câteva zile pentru a-şi salva pescăria, nu s-a ţinut de cuvânt. „S-au comportat ca hunii şi tătarii!”, exclamă Gheorghe Profeanu, enervat. „Cum am predat proprietatea, cum au venit cu buldozerele să acopere balta. Aveam acolo specii rare: lini, broaşte ţestoase. Am chemat imediat poliţia, dar i-au oprit prea târziu. Peştii şi ţestoasele erau deja îngropate. Degeaba s-a dovedit că CNADNR-ul nu avea încă o autorizaţie de mediu, care să le permită să lucreze pe proprietăţile noastre. Ca dovadă, lucrările sunt momentan întrerupte sau, în orice caz, nu au demolat şi nici nu au terminat nivelarea fostei mele pescării. Doar au
distrus ceva ce putea fi salvat”, se plânge expropriatul.