România, pierdută în era globalizării

“Nu poţi face performanţă în globalizare fără cercetare” – aceasta este concluzia conferinţei ştiinţifice care a adus la Deva zeci de specialişti în diverse domenii, dar şi reprezentanţi ai ambasadelor de la Bucureşti. Universitarul Andrei Marga a reuşit să ofere auditoriului un exce­lent punct de vedere asupra subiectului: „Ştim ce este globalizarea, dar nu ştim să trăim cu ea”, în condi­ţiile în care unii susţin teoria potrivit căreia „containerele sunt noul miez al economiei globale”.

Andrei Marga, despre felul în care ţara noastră tratează fenomenul globalizării: “Avem atu-uri, dar stăm cu ele în mână”

Pentru universitarul Andrei Marga, fost rector al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi fost ministru al Educaţiei Naţionale şi al Afacerilor Externe, globa­lizarea este una dintre temele des abordate în ultima perioadă: “Globalizarea înseamnă că trebuie să concurezi pe o piaţă mai largă şi poţi concura, dacă te pregăteşti. Aici e chestiune de forţă a competiţiei, o forţă de a crea atractivitate pentru propriile produse. Globali­zarea înseamnă o deschidere a pieţelor către una globală”. Filosoful a explicat foarte clar participanţilor că, în această epocă a globalizării, câştigă cei care investesc în cerceta­re şi obţin astfel produse performante: “Globalizarea a ajuns să atingă şi lucrurile simple. E de făcut deosebirea faţă de internaţionalizare, care e doar un efect: îţi dai seama că produsul vecinului poate e mai bun. Internaţio­nalizarea înseamnă doar trecerea unui bun de la o naţiune la alte naţiuni, faptul că tu cumperi din magazin usturoi din China. De exemplu, astăzi, ne dorim produse naturale, dar chiar pentru a recupera naturaleţea produselor trebuie să analizăm, trebuie să cercetăm legumele, să aflăm cum pot fi aduse la o formulă naturală, cum creşterea animalelor poate fi readusă la asta. Nu mai discut de produsele industriale unde e clar: nu poţi concura pe piaţa aparatelor casnice, dacă nu ţi-ai cerce­tat o dezvoltare tehnologică bună, competitivă în acest domeniu. Este clar – în era globalizării, câştigă pe piaţă produsele care au încorporat o idee nouă. Şi asta vine din cercetare”, explică Marga. Iar România nu stă deloc bine la acest domeniu: “E o iniţiativă curajoasă aceea de a discuta situaţia cercetării ştiinţifice din România cum ni se pro­pu­ne la această conferinţă. La noi, cercetarea are proble­me foarte grele de organizare lăuntrică, încât e un act de curaj să cauţi soluţii. Cerce­tare se face, dar nu organizat, în aşa fel încât să devină relevant. Împotriva impresiei curente, şi cercetarea răspunde de sărăcia României. Ea ar trebui să-şi pună întrebări de genul: “De ce România rămâne săracă în ciuda potenţialului şi uman şi material care există la noi?”. Suntem oameni dedicaţi cercetării şi care trăiesc fierbinte descoperirea, dar organizările, începând cu le­gislaţia, sunt pline de probleme. Se face cercetare, dar anevoios şi cu rezultate modeste”.

La coada cercetării

Un bun cunoscător al mediului universitar nu doar au­tohton, Andrei Marga a îndrăznit să vorbească limpede: “Să o spun direct: România este plasată, prin producţia ei de cercetare, la nivelul unor ţări ca Macedonia, Bulgaria, ţări mult mai mici. Venirea supranaţionalelor schimbă datele problemei: ele vin cu cercetarea ştiinţifică proprie, dar ar trebui să se dezvolte cercetarea indigenă, mai ales în universităţi. Aici s-a căzut într-o birocraţie – se crede că dacă se publică articole, se înregistrează şi se obţin puncte, cu asta s-a încheiat. Nu! Cercetarea îşi încheie misiunea când s-a aplicat”. Fostul rector clujean a făcut şi o trecere rapidă prin istorie, explicând cum universităţile au pierdut monopolul cercetării: “Putem vorbi despr­e conceperea institute­lor şi instituţiilor care fac cercetarea ştiinţifică. Prin tradiţie, universităţile de prim plan sunt cele care produc cercetare. Trebuie să spun că aceasta este o imagine care, din păcate, nu se mai confir­mă. Şi o spun mai frust: universităţile au pierdut mono­polul cercetării de multă vreme în favoarea institutelor de cercetare, mai ales a celor dependente de industrie, iar, mai recent, universităţile vor pierde în lumea largă şi mono­polul educaţiei superioare. Deja marile firme au ele facultăţi de inginerie sau economie, psihologie, socio­logie, ştiinţe, care sunt pliate pe nevoile lor.
La noi e şi mai grav: la noi vorbim, din păcate, de o semipărăginire, să nu zic altfel! Nimeni nu ştie despre ce e vorba sau ce-i de făcut dintre cei care i-au decizii, fi­reşte”. Marga a vorbit şi despre cele trei tipuri de universităţi: cea clasică, organizată ca o comunitate de profesori şi studenţi, cea ca asociaţie civică, cu rectorul ales ca un şef de partid sau sindicat, şi cea ca business, un model tentant, dar unul care degradează actul universitar şi care tinde să meargă către mită.

Lipsă de voinţă

Andrei Marga arată că România are resurse care nu sunt deloc bine exploatate – nu se face nici cercetare, nu există nicio politică coerentă în acest domeniu: “Atu-urile României sunt mai multe: ţara, cu siguranţă, are premi­se naturale – sol şi subsol, ambele generoase. România are şi clima favorabilă unei diversificări şi a creşterii legumelor, a creşterii animalelor şi, desigur, are şi o populaţie care a fost bine ca­lificată multă vreme”. Rezultatele politicilor haotice de după Revoluţie încep să se simtă tot mai puternic, acuză Andrei Marga: “Acum încep să apară probleme: s-a intrat într-o deteriorare a educaţiei din cauza politicilor curiculare – să le numesc aşa – ale ministerului în ultimul deceniu. Sunt premise umane şi naturale, dar, dacă ele nu se folosesc, la nivelul competiţiei de astăzi, atunci se irosesc. Pot să dau un exemplu simplu: România are o cantitate mare de lemne în păduri. Ori acum se ştie că nu mai este nicio fabrică de hârtie în ţară. Deci, ce facem noi? România exportă lemnul la un preţ relativ ieftin, să o spunem foarte clar, şi importă hârtie, relativ scump. E aici o afacere? Evident că nu! Şi această schemă, din păcate, se repetă în multe domenii”. Universitarul crede că cer­cetarea ar trebui să se raporteze la nevoile României şi ar trebui să fie bine eva­luată: “România, în mod normal, are resurse – petrol, gaze – încă mai generoase decât oricare alt vecin. Ar trebui investit în tot ceea ce depinde de acestea, inclusiv să avem o industrie petrochimi­că performantă şi e păcat că ea s-a distrus total – nu trebuia distrusă, pentru că doar unele componente nu mergeau. Prin însăşi configuraţia ei, România este o ţară unde transporturile ar putea fi ieftine şi astfel s-ar reduce cheltuielile, dar, din păcate, nu se fac autostrăzi sau căi ferate de mare viteză. Aşa că – avem atu-uri, dar stăm cu ele în mână”.

Experienţa Muntenegru

La conferinţa ştiinţifică naţională au participat cercetători renumiţi în diverse domenii, precum economie, geografie, biologie, geologie, filosofie, istorie, filologie, antropologie sau istoria artei. Evenimentul a adus la Deva chiar şi ambasadori, precum Milan Bregovic (foto), ambasadorul Republicii Muntenegru: “Sunt doar un diplomat şi reprezint o ţară mică, îmi reprezint ţara în România şi stabilesc relaţii între ţările noastre. Pentru noi, România este cea mai mare ţară din regiune, a trecut cu succes peste perioada de tranziţie după căderea comunismului şi am înţeles că avem o mulţime de lucruri de învăţat de aici. Am venit aici să vă cunosc şi să învăţ ceva de la participanţi. Experienţa noastră ca diplomaţi este limitată pe anumite zone, una dintre acestea fiind cerce­tarea. Subiectul de azi este globalizarea şi cercetarea, iar globalizarea este o discuţie foarte comună astăzi şi sunt o mulţime de argumente puternice pro şi contra. Sunt pregătit să particip la această discuţie şi vreau să arat cum globalizarea poate să ducă la dezvoltare. Se ştie că Muntenegru este o ţară mică şi, datorită globalizării, noi am devenit vizibili pe scena lumii ca un partener viabil în această parte a lumii. Este evident că globalizarea ne-a ajutat mult, pentru că ne-a adus legături noi şi multe investiţii”, a declarat ambasadorul.   Conferinţa intitulată „Cercetarea în era globalizării. Mize, provocări şi perspective” a conti­nuat cu mai multe lansări de carte, volume despre cercetare şi globa­lizare. Totul a făcut parte dintr-un proiect dedicat popularizării ştiinţei şi învăţării distractive numit „Noaptea Cercetătorilor”, un eveniment care se organizează simultan în aproximativ 300 de oraşe din 24 de ţări europene, inclusiv România.