Splendoarea batjocorită speră la o salvare pe bani europeni

De 15 ani una dintre cele mai frumoase şi mai valoroase biserici ale României suferă din cauza unei restaurări dezastruoase. De 15 ani autorităţile implicate se mulţumesc să ridice din umeri. Va mai dura cel puţin doi ani până când, într-o eventualitate fericită, biserica – mo­nument din Strei (lângă Călan) va fi salvată. Asta dacă Episcopia Devei şi Hunedoarei se va implica cu adevărat şi dacă se va reuşi accesarea de bani europeni pentru obiectivul amintit.

Biserica din Strei a beneficiat de ample lucrări de reparaţii în 1969 – 1970. În 1999 s-au derulat alte lucrări la biserică şi în imediata ei apropiere, iar acoperişul din şindrilă trebuia schimbat. Atunci s-a produs dezastrul.

Restaurare făcută doar de dragul banilor

Monument unic în România, biserica din Strei stă de 15 ani cu un acoperiş “ciuruit” de o restaurare defectuoasă

Fiind vorba de un monument isto­ric, lucrările de restaurare nu puteau fi efectuate decât de o firmă autorizată. ASAR Deva a câştigat licitaţia. Cum-necum, la restaurarea acoperişului s-a ajuns abia în iarnă. ASAR a subcontractat lucrarea unei firme locale din Strei, pentru 70 de milioane de lei vechi (întregul proiect a costat, în 1999, 460 de milioane de lei vechi). Firma din Strei a comandat şindrilă unui meşter din Băcia, pe care l-a plătit cu 20 de milioane de lei vechi, pentru confecţionarea şindrilei. Aceeaşi firmă se angajase să ignifugheze şi să pună şindrila pe biserică. La acea vreme, banii pentru asemenea proiecte nu puteau fi transferaţi de pe un an bugetar pe altul şi, ca să nu-i piar­dă, firmele în cauză au decis să pună şindrila pe timp de iarnă: “În 1999, între Crăciun şi Anul Nou, ei s-au apucat de montat şiţa. Dar, de fapt, nu e şiţă. Se vede clar că e, de fapt, scândură trasă la circular. Şiţa se face altfel: se despică lemnul de-a lungul fibrei sale, astfel încât bucata aceea subţire rămasă să fie mai rezistentă”, spune preotul – paroh din Strei, Emil Pop.

Discuţii fără efect

Lucrarea s-a terminat, toată lumea şi-a luat banii şi, în anul următor, în acoperişul cel nou au început să apară găuri. Pentru că nu era uscată complet şi a fost confecţionată în grabă, aşa-zisa şiţă s-a uscat, şi-a redus dimen­siu­nile şi asftel au început să apară găuri în acoperiş cu sutele. “Au pus bucăţile alea de scândură pe acoperiş, iar în vara următoare au început să crape. Unele s-au şi îndoit aşa de tare încât au scos afară cuiele-n care au fost bătute. Am făcut sesizări peste sesizări, îmi amintesc că firma în cauză se angajase să repare, dar, după aceea, s-a constatat că garanţia oferită pentru lucrare era de un an. Anul acela a expirat şi, de-atunci, nimeni… nimic”, adaugă aproape resemnat părintele Emil Pop. Prin 2004, ministrul culturii de la acea vreme, Răzvan Theodo­rescu, a vizitat biserica şi a întrebat: “De ce nu aţi dat firma în judecată?”. “Pentru că firma a fost desemnată de Ministerul Culturii să facă lucrarea, ministe­rul fiind instituţia care a organizat licitaţia, a plătit banii şi a fost considerat beneficiar al lucrării” – a venit răspunsul reprezentan­ţilor Direcţiei pentru Cultură Hunedoara. “Revolta” autorită­ţilor s-a oprit aici. Prin 2006, ASAR s-a oferit să refacă acoperişul, dacă Ministerul Culturii îi punea la dispoziţie şiţă de calitate. Aşa s-a oprit şi orice tentativă, fie ea declarativă, de remediere a situaţiei.
În 2012 aceeaşi direcţie îl ajută pe preotul din sat să facă rost de o prelată, dar tot degeaba: “Prelata e, de fapt, un banner mare al unei companii de telefonie mobilă, cu găuri în el ca să nu fie umflat de vânt. Vă daţi seama cum ar arăta pus pe bi­serică. Totuşi, am încercat să vorbesc cu oamenii din sat, însă tuturor le e frică să se urce pe acoperiş din cauza stării şindrilei. 15 ani la rând prin acest acoperiş s-a infiltrat apa. Bucăţi de şindrilă sunt căzute pe jos, pe lângă bise­rică, aproape putrezite. Comunitatea locală e săracă. Nu avem fonduri deloc pentru asemenea lucrări. În plus, am înţeles de la specialişti că, dacă punem prelată, nu facem decât să grăbim şi mai mult procesul de putrezire a şindrilei”, adaugă părintele Emil Pop.
Acesta are şi alte motive de îngrijorare: un brad înalt de 20 de metri crescut lângă un cavou pare să se încline de la un an la altul spre biserică. Acoperişul n-ar rezista impactului. În plus, în ultimii ani, coloanele originale de susţinere ale nişelor turlei bise­ricii au început să se exfolieze. Unele sunt dublate de “piloni” turnaţi la restaurarea din anii 70, altele nu.

Aşteaptă bani europeni

Pe lângă problema acoperişului, biserica – monument se mai confruntă
şi cu exfolierea stâlpilor din nişele turlei

Dorin Kladni, inspector pe pro­bleme de patrimoniu imobil al Direcţiei pentru Cultură Hunedoara, spune că a făcut recent o vizită de monitorizare la biserica – monument din Strei şi crede că aceasta va ocupa un loc pe lista de priorităţi în ce priveşte reparaţiile urgente de care are nevoie. “Evaluăm, în această perioadă, mai multe bi­serici de patrimoniu din judeţ, încercăm să prioritizăm investi­ţiile necesare şi, împreună cu Episcopia Devei şi Hunedoarei, vom încerca să obţinem fonduri europene pe noul PNDR 2014 – 2020. E nevoie însă de o serie de documente şi relevee care trebuie întocmite de arhitecţi autorizaţi de Ministerul Culturii, o­peraţiuni care trebuie plătite de cineva. Biserica din Strei se va număra printre priorităţile acestui demers, datorită valorii sale isto­rice şi culturale”, promite Dorin Kladni.
Pe aceeaşi idee este bazată şi poziţia purtătorului de cuvânt al Episcopiei Devei şi Hunedoarei, pr. Gabriel Miricescu. La întrebarea “De ce nu a făcut nimic, până acum, Biserica pentru remedierea problemei de la Strei”, răspunsul său vine simplu: “Episcopia Devei şi Hunedoarei a început să activeze abia din 2010″. Apoi, părintele Miricescu spune că Episcopia are în lucru un întreg plan pentru salvarea bisericilor – monument din judeţul Hunedoara: “Sunt vreo 42 de asemenea obiective, aflate în diferite stadii de degradare. Sunt şi multe biserici de lemn la care trebuie intervenit de urgenţă. Împreună cu specia­lişti în domeniu, studiem fiecare caz şi întocmim proiecte. Pentru bisericile clasate ca monumente de categoria B este gata ghidul de finanţare. Valoarea unui proiect, în care pot fi incluse mai multe biserici, poate urca până la 5 milioane de euro. Ştim că bi­se­rica de la Strei este monument de categorie A, probabil va fi o procedură puţin mai complicată, dar nu imposibil de parcurs. O să întoc­mim proiecte şi o să le depunem pentru a obţine finanţări europene, cu speranţe întemeiate că o să reuşim să salvăm cât mai multe dintre ele, inclusiv biserica de la Strei. Ca intervenţie de urgenţă, vom lua legătura cu preotul paroh de acolo să vedem cum putem pune acea prelată care încă n-a putut fi montată peste acoperiş”.

Valoare inestimabilă nepromovată

Biserica din Strei poartă hramul “Adormirea Maicii Domnului” şi este înrudită istoric cu mult mai cunoscuta bi­serică de la Densuş. Unii istorici spun că a apărut cu 50 de ani înaintea celei de la Densuş, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, iar alţi specialişti cred că a fost construită în secolul al XIV-lea. Lăcaşul de cult este ridicat în stil gotic timpuriu, cu influenţe bizantine. Pictura interioară este deosebit de valoroasă, pentru că datează din secolul al XIV-lea. “Este unul dintre cele mai vechi şi mai preţioase ansambluri de pictură ortodoxă din România”, după cum apreciază unul dintre cei mai reputaţi medievişti români, istoricul Adrian Andrei Rusu. În zonă au fost găsite urmele unei “villa rustica” din perioada romană. În plus, biserica se află la 5 minute de mers cu maşina de o alta, din aceeaşi perioadă, la Streisângeorgiu (la ieşirea din Călanul Nou spre Bretea Română) şi la 25 de minute de mult mai cunoscuta biserică medievală de la Densuş. Nu se află însă în vreun “circuit” turistic cu largă afluenţă. “Mai vin turişti, vara. Vin chiar şi autocare. Sunt de ordinul sutelor, nu de ordinul miilor. Numerele de telefon sunt pe uşa bisericii, ne sună, venim şi deschidem, cam aşa procedăm. Nu se percepe nicio taxă de intrare”, spune părintele Emil Pop.