Editorial: Pentru corupţi, Schengen înseamnă puşcărie

În teorie, accederea României la spaţiul Schengen depinde de îndeplinirea unor criterii tehnice de securizare a frontierelor. Ca efect imediat, ar dispărea vameşii şi cozile de kilometri de tiruri şi autocare de la graniţele de Vest ale ţării, Uniunea Europeană mutându-şi graniţa de Est pe Prut.
În practică însă, absorbirea României în spaţiul Schengen nu mai are acum nimic de-a face cu proceduri tehnice, ci, mai mult, cu stări emoţionale negative induse Occidentului de malversaţiile oficialilor de la Bucureşti.
Când se vorbeşte de integrarea noastră în casa Schengen, SUNTEM VULNERABILI la toate obiecţiile pe care Olanda, de exemplu, le-a avut pe tema corupţiei de la noi. Un stat corupt de frontieră, aşa cum e România, înseamnă slăbirea securităţii interne în spaţiul Schengen. Asta şi numai pentru faptul că mita poate deschide porţile contrabandei, crimei organizate, sau terorismului din spaţiul extracomunitar. Chiar dacă, neoficial, barometrul Occidentului privitor la eligibilitatea României pentru Schengen a fost permanent raportul MCV. Iar evoluţia acestuia ne-ar fi putut da speranţe să aderăm în 2012, cel puţin cu spaţiul aerian, dacă, atunci, USL-ul nu ar fi dat de pământ cu statul de drept.
Şi din clipa aia, tot ce s-a întâmplat a dat apă la moara celor care au pledat pentru menţinerea României în carantină. Cel puţin până la o dovadă credibilă de asanare rezonabilă a corupţiei de nivel înalt. Acest lucru nu s-a întâmplat încă, din păcate! Chiar şi astăzi, la trei ani de când anchetele DNA asanează vârfuri ale corupţiei, ţara noastră apare în continuare ca un tărâm din Ali Baba şi cei 40 de hoţi. Cum să ridici bariera din faţa unui stat în care Parlamentul, în mare parte, se află în diverse stadii de cercetare penală şi, mai grav!, blochează accesul Justiţiei la membrii săi cu vocaţie infracţională. Cum să ne asortăm în peisajul european, când România este la ora actuală singura ţară din Uniune cu un prim-ministru trimis în judecată pentru corupţie, cu o coaliţie aflată la Guvernare care-l apără la baionetă şi cu un al doilea om în stat, Călin Popescu-Tăriceanu, care declară public că problemele în justiţie avute de primul ministru sunt o dovadă că România nu e stat de drept.
Şi atunci ce avem noi aici? Un stat condus de o coaliţie politică care transmite cele mai dezolante mesaje posibile şi care periodic încearcă să încalece Justiţia prin manipulări ale legii penale. Cum poate o ţară cu astfel de reprezentanţi la vârf să apere valorile europene, cu atât mai mult cu cât acestea sunt mai apăsătoare în Schengen decât în afara lui? Nicicum! Deoarece, pentru corupţi, aceste valori înseamnă puşcărie. Prin urmare, teoretic, am putea intra în Schengen! Dar, la o primă rigoare, fără prim-mi­nistru şi jumătate de parlament.