Două cărţi noi despre Ţara Haţegului

După trei ani de cercetare istorică, lingvistică şi etnografică, după multe ore de studiu al unor documente vechi, de corelare de date şi evenimente din tradiţia orală a haţeganilor, Dacian Muntean a publicat ieri, la Salonul Hunedorean al Cărţii, volumul său de legende: „De la Poarta de Fier la Înalta Poartă – 10 Legende Haţegane”. Poveştile stau la baza primelor „legendarii” din România, cel din General Berthelot şi cel de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Tot ieri, un alt hunedorean, Gabriel Popescu, şi-a lansat volumul de balade, elegii şi pamflete haţegane numit „Liricum Legendarium”.

Dacian Muntean, hunedoreanul care a înfiinţat primele două „legendarii” din România,
vine cu un al treilea volum destinat publicului hunedorean, dar şi turiştilor care ajung la noi în judeţ

Cartea lui Dacian Muntean, repezentantul organizaţiei SENS (Societatea de Educaţie Nonformală şi Socială) şi hunedoreanul care a înfiin­ţat primele două „legendarii” din România (case cu expo­ziţii legate de legendele locale), cuprinde zece poveşti, care mai de care mai interesante. Printre ele veţi găsi: legenda bătăliei de la Tapae, legenda Domniţei Ileana, de la Cetatea Colţ, legenda neamului Kendeffy şi a domniţei Elisabeta, de la Răchitova, a originii lui Iancu de Hunedoara, dar şi legendele domniţei Stela de la Răchitova, a originii lui Mehmed Fatih şi a domniţei Safira de la Prislop. De asemenea, cartea ne povesteşte despre comoara lui Decebal, cea din albia Streiului, dar dezvăluie şi poveşti cu tâlhari şi haiduci, cum este povestea lui Faţă Neagră, ori poveşti cu strigoi şi vârcolaci: legenda strigoaniei Ciciroanie şi le­genda lui Lupu Vârcolacul.

Cercetare vreme de trei ani

„În anul 2013 publicasem deja cartea «Aventurile şi călătoriile Baronului Nopcsa» şi albumul «Ţara Haţegului – Unde legendele trăiesc!», ceea ce înseamnă că începu­sem, de ceva vreme, cerce­tarea istorică, etnografică şi culturală a Ţării Haţegului. Evident că am făcut acest lucru într-un mod relativ empiric, dar susţinut, neavând o formare profesională în acest sens, ci doar o pasiune crescută şi o dragoste aparte faţă de aceste locuri, sădite încă din copilăria petrecută la bunici, printre dealurile şi legendele haţegane. Către finalul anului 2014 s-a cristali­zat ideea unui Legendarium: o Casă a Legendelor. Împreu­nă cu Laura Vesa (… ) strânsesem deja o colecţie de legende haţegane extrem de interesante. Reuşisem să realizez şi o serie de cercetări istorice, în limita posibilităţilor mele de istoric amator, urmărind aspecte inedite şi controversate ale trecutului Ţării Haţegului şi ale familiilor nobiliare de aici”, povesteşte autorul volumului „De la Poarta de Fier la Înalta Poartă – 10 Legende Haţegane”, Dacian Muntean, în chiar primele rânduri ale cărţii.

La „săpat” după legende în bibliotecile online

Potrivit acestuia, în „recupe­rarea” şi mai ales reimagina­rea legendelor, de mare ajutor i-au fost Internetul şi faptul că tot mai multe dintre biblioteci îşi digitalizează conţinutul şi publică online tot mai multe documente isto­rice. O altă sursă de do­cumentare au fost forumurile specialiştilor: istorici, arheo­logi şi alte persoane pasiona­te de istorie. „Evident că o cercetare se face puţin altfel, însă eu mi-am propus să spun doar legende, să reinterpretez unele momente şi fapte istorice şi să emit câteva ipoteze, lăsând greaua sarcină a dovedirii ştiinţifice pe umerii profesio­niştilor – istorici, arheologi şi lingvişti”, adaugă Dacian Muntean. De altfel, acesta precizează că toate informaţiile pe care hunedorenii pasionaţi de istoria locurilor natale, dar şi turiştii care vor ajunge în judeţul Hunedoara, le vor găsi în volumul „De la Poarta de Fier la Înalta Poartă” sunt simple legende: povestiri în care faptele fantastice sau miraculoase pot avea un suport istoric real, însă fără ca interpretările sau reinterpretările istorice propuse să fi fost dovedite ştiin­ţific. Astfel, ipotezele istorice şi lingvistice prezentate sunt doar teorii ale autorului, care menţionează printr-o atenţionare plasată chiar înaintea legendelor că lucrarea sa nu are pretenţia că ar fi una ştiinţifică, ci mai degrabă una de popularizare a unor poveşti, cunoscute de unii haţegani şi transmise, fie din tată-n fiu, fie prin intermediul unor înscrisuri de arhivă.

Ciciroanie – strigoania şi bunicul lui Zorro

Una dintre poveştile pe care le găsiţi în carte este aceea despre „strigoania” (femeie care fură laptele vacilor) Ciciroanie, cea care „mulgea” cearşaful din care curgea lapte curat, iar o altă poveste este cea pe care romancierul maghiar Jokai Mor a făcut-o celebră, cea a baronului Hatszegi, aristocrat de seamă al nobilimii maghiare, care noaptea îmbrăca straie negre, de lotru, şi deveane renumitul tâlhar haţegan Faţă Neagră. Romanul lui Jokai Mor a devenit celebru în Europa, iar la Haţeg, Vasile Nopcsa a fost imediat asociat cu tâlharul. Pentru a-şi apăra onoarea, Nopcsa l-a dat în judecată pe autor, însă a murit cu câteva zile înainte de ultimul termen al procesului. Dacian Muntean susţine că, indiferent cine ar fi fost în realitate Faţă Neagră, el este, printre altele, şi „bunicul” personajului Zorro. Ema Orczy, inspirată de aceste poveşti auzite în copilărie, a scris la maturitate un roman despre un lord englez, numit Scarlet Pimpernel, care se transforma noaptea într-un spadasin de excepţie şi venea în sprijinul celor condamnaţi pe nedrept. Ani mai târziu, inspirat de aceste poveşti, Johnston
McCulley scrie „Blestemul lui Capistrano”, unde povesteşte incredibilele aventuri ale lui Don Diego Vega, care noap­tea devenea arhicunoscutul şi iubitul justiţiar Zorro.

Sultanul Mehmed Fatih, văr cu Matei Corvin

Toate aceste poveşti, dar şi legende despre uriaşa comoară a lui Decebal, îngropată în Istros, şiretlicurile regelui dac, cel iscusit în războaie, legenda neamului Kendeffy (Cândea), dar şi poveşti depre originea lui Iancu de Hunedoara, ori a sultanului Mehmed Fatih, care ar fi fost, nici mai mult, nici mai puţin, decât văr cu Matei Corvin, regele Ungariei, le găsiţi în volumul nou apărut la Deva: „De la Poarta de Fier la Înalta Poartă”. O carte atractivă, scrisă de Dacian Muntean în spiritul vremurilor demult apuse, cu har de scenograf şi ochi de regizor. Cel de-al doilea volum lansat ieri, „Li­ricum Legendarium”, este o carte semnată de Gabriel Popescu. Hunedoreanul s-a născut în 1967 la Haţeg şi a crescut în satul General Berthelot. A fost întotdeauna pasionat de istoria locurilor natale şi de literatură, învăţând singur arta versificaţiei. La 16 ani a scris primele sale poezii, dar ulterior s-a specializat în pamflete politice, balade, epigrame şi elegii. Cartea pe care o semnează acum Gabriel Popescu a fost tipărită cu sprijin financiar din partea comunei General Berthelot. Evenimentele relatate de hunedorean nu reflectă, neapărat, adevărul istoric, ci sunt inspirate din legende ale locului. Şapte poveşti versificate, cu iscu­sinţă şi umor, care comple­tează istoriile despre minu­na­ta Ţară a Haţegului la Salonul Hunedorean al Cărţii.