Încă de la înfiinţare, despre Complexul Energetic Hunedoara s-a spus că este un alt “colos cu picioare de lut”. Fiinţează “curăţat” de datorii de la 1 noiembrie 2012, iar la finele anului trecut avea deja datorii noi de aproape un miliard de lei. Uniunea Europeană refuză subvenţionarea mineritului după anul 2018. Minele din Valea Jiului despre care s-a considerat că nu au nicio şansă să devină rentabile au fost “scoase din schemă” de la bun început. La CEH au rămas doar patru exploatări, Lupeni, Livezeni, Lonea şi Vulcan, alături de termocentralele Mintia şi Paroşeni. În mine, productivitatea este şi acum extrem de scăzută, iar termocentralele au mari probleme de tehnologie, atât în ce priveşte randamentul cât şi respectarea normelor de mediu. În toţi aceşti trei ani, Guvernul nu a mişcat, practic, niciu deget ca să salveze cu adevărat CEH. Acum noul director al Complexului, Emil Floruţ (medalion), spune că, totuşi, ar mai fi o speranţă. Reprezentanţii sindicatului reprezentativ din cadrul CEH nu îl cred mai deloc.
Referitor la soarta mineritului din Valea Jiului, directorul CEH spune, pe scurt, că “Sfârşitul nu-i aici”. Aceeaşi expresie o folosesc şi sindicaliştii, dar cu un alt sens.
REPLICA a discutat, zilele trecute, cu directorul CEH, Emil Floruţ, pe tema programului de restructurare prezentat pe 23 octombrie la Direcţia pentru Concurenţă din cadrul Comisiei Europene. S-a spus că, în cazul în care programul nu va fi avizat pe 23 octombrie, CEH va trebui să înceapă formalităţile de lichidare. Nu a fost însă aşa. Apoi, la finele săptămânii trecute, unii au susţinut că programul nu a fost avizat şi că sfârşitul e din ce în ce mai aproape. I-am adresat câteva întrebări directorului CEH, iar răspunsurile acestuia par a lăsa loc de speranţă.
Este sau nu este avizat de Comisia Europeană planul de restructurare?
Chestiunea cu a fost sau n-a fost avizat proiectul e de domeniul trecutului din moment ce noi deja lucrăm pe el. Mai trebuie să facem nişte completări. Nu se pune problema că nu a fost avizat. Am trecut la faza numită “cum să facem restructurarea”.
Cum credeţi că trebuie făcută restructurarea, vor fi trecute minele din cadrul CEH pe închidere până în 2018?
Regula Uniunii Europene este să închidem minele până în 2018, dar pe cele cu subvenţii de la stat. Ei merg mai departe cu individualizarea pe centre de profit, centre de cost şi profit, astfel încât ficare unitate îşi va putea dovedi viabilitatea prin aportul implicit al celor care lucrează acolo. Singura soluţie este introducerea tehnologiei de nivelul anului 2015.
Nu s-a reuşit asta în 2013, 2014, în ultimul an amintit fiind şi o licitaţie eşuată pentru achiziţionarea de echipamente moderne pentru mine.
Eu atunci nu am fost aici. Sunt probleme care se rezolvă pe parcurs, pas cu pas. Nu se pot face dintr-o dată. Revenind la centrele de cost, piaţa va fi cea care va decide care dintre unităţi sunt rentabile. Eu îmi doresc să cresc responsabilitatea la nivelul fiecărei unităţi şi să-şi poată dovedi toţi cei care lucrează acolo capacităţile manageriale. În ceea ce priveşte investiţiile şi asigurarea pieţei bineînţeles că o să-i ajut. Nu sunt patru unităţi identice (exploatările miniere – n.red.), fiecare are specificul ei şi un preţ de cost. Cele care vor putea să-şi scadă costurile de producţie, anul ăsta la 70, anul viitor la 60, peste doi ani la 50 de lei pe gigacalorie, vor rămâne. Dacă pot toate patru, rămân toate patru, dacă nu reuşeşte niciuna, nu rămâne niciuna.
Care exploatări credeţi că au şanse să devină viabile?
Ar fi Livezeniul şi Vulcanul unde avem de gând să concentrăm tot ce înseamnă tehnologie existentă. Prin resurse externe şi interne, prin colaborări, vom reuşi să atragem tehnologie aici.
Pe de altă parte, Uniunea Europeană ne-a spus “Dacă aveţi clienţi pentru mine, le puteţi concesiona mâine”. Dacă atragem investiţii, n-au nimic împotrivă. Dar trebuie respectate normele europene în ce priveşte ajutorul de stat. Statul nu va mai putea să subvenţioneze, după 2018, activităţile miniere. Dacă se reduc presiunile salariale, dacă scad costurile, totul depinde de cei care activează acolo.
Închiderea unor mine din cadrul CEH va însemna şi reduceri semnificative de personal?
La unităţile miniere una dintre probleme este tocmai lipsa personalului. Contrar tuturor aprecierilor şi previziunilor pesimiste din presă, am făcut angajări în minerit în ultima vreme.
Totuşi, nu se mai poate merge cu tehnologia de acum 100 de ani. Noi extragem şi steril şi minereu în acelaşi timp. Asta-i cauza lipsei noastre de performanţă.
Noi avem zăcăminte puţin mai proaste decât în Polonia, dar ei merg pe filonul de minereu şi extrag 90 la sută minereu şi 10 la sută steril, pe când la noi sunt situaţii în care e invers acest procent.
Primul pas pe care trebuie să-l facem este o restructurare, o regândire a procedeelor de muncă. Am stabilit cu specialişti în domeniu măsuri adecvate. Încercăm să regândim întregul proces tehnologic.
De unde bani pentru asemenea investiţii? E vorba de zeci poate chiar sute de milioane de euro.
Nu e chiar aşa de mult. Depinde. Noi am dovedit că putem să luăm şi de la furnizori autohtoni la preţuri pentru noi. Nu am cumpărat şi n-o să cumpărăm motoare revopsite şi aşa mai departe la preţuri de zece ori. Negociem fiecare produs, termene de plată şi livrare şi aşa am ajuns la preţuri adevărate.
Ce se întâmplă cu termocentrala Mintia? Cea de la Paroşeni e aproape de conformarea la normele de mediu, la Mintia e o problemă mare din acest punct de vedere.
De exemplu, la Paroşeni am rezolvat prin renegocierea condiţiilor de asistenţă, am renegociat cu firma prestatoare, am renegociat şi tarife, am reuşit să obţinem o reducere de 2,8 milioane de lei, în condiţiile în care din resurse proprii noi plătim 4 milioane de lei, TVA-ul care era restant. Am reintrat pe un făgaş normal. Investiţia se continuă
la Mintia, pe proiectul de management, este aceeaşi problemă principală: retehnologizarea prin atragerea de investiţii. Printr-un credit furnizor cred că problema este rezolvabilă.
Mintia va însemna cărbune, energie regenerabilă şi gaz, şi gaz obţinut din gazeificare. Asta este o şansă şi pentru Valea Jiului. Există şi alte tehnologii decât cele clasice. Ne interesăm de implementarea celor mai noi tehnologii.
Emil Floruț
Sindicatul reprezentativ din CEH este destul de pesimist în ce priveşte viitorul Complexului, asta poate şi din cauză că nu prea aţi discutat cu liderii sindicali.
Eu am o abordare nu personală, ci pragmatică. Nu mă interesează un populism gratuit. Am legături cu sindicatele, zic eu, corecte şi mă informez, primesc foarte multe informaţii de la ei. Cred că s-a dovedit colaborarea ca productivă. De exemplu, minerilor le-am asigurat materiale şi echipamente de lucru cât n-au primit în ultimii trei ani, iar asta în 24 de ore. Colaborez cu sindicatele.
La momentul de faţă, care sunt concluziile, în urma acestui tumult de temeri?
Ministerul trebuie să facă o formalitate în care să arate că ajutorul de salvare se transformă în ajutor de restructurare. Uniunea Europeană este dispusă să accepte o majorare a acestui ajutor şi noi trebuie să decidem dacă ajutorul se referă la ştergerea unor datorii faţă de buget, conversia unor datorii, unor acţiuni sau suplimentarea lichidităţilor. Eu aş merge pe investiţii, pentru că trebuie să aducem tehnologia la nivelul anului 2015 în minerit şi- atunci vom fi eficienţi, iar în partea energetică, la fel, nu putem merge pe tehnologii din anii 50 – 60, cu randamente de 30 la sută, când toată lumea foloseşte tehnologii cu randament mult mai mare.
De unde bani? Vă mai întreb o dată.
Din resurse proprii şi din capital atras. Eu aş merge pe ideea unei dezvoltări şi unei consolidări corporatiste. De exemplu o investiţie într-un parc foto-voltaic se poate face prin asociere cu un partener privat. Vine producătorul de tehnologie ca partener şi nu ca client de fier vechi. Avem în vedere firme mari care ar fi interesate să vină aici şi cu care am angajat deja discuţii.
Petre Nica
Liderul Sindicatului Liber şi Independent al Energeticienilor de la Mintia, Mircea Crişovan, s-a abţinut de la declaraţii pe tema apropiatei restructurări a CEH pe motiv că încă nu are date oficiale, menţionând că va face comentarii pe această temă abia după o întrevedere cu directorul general, programată pentru începutul săptămânii viitoare. Liderul Sindicatului “Muntele” (organizaţia considerată drept reprezentativă la nivelul CEH), Petre Nica (foto), a criticat în termeni duri afirmaţiile lui Emil Floruţ: “Domnul director general vorbeşte într-un limbaj politic care nu are nimic în comun cu mineritul. Niciuna dintre entităţile din cadrul CEH nu poate demonstra că este viabilă. Şi dacă lucrăm gratis, toţi angajaţii, nu reuşim să atingem pragul de rentabilitate. Alt exemplu: de mai bine de un an, mina Livezeni are cele mai mari costuri de producţie, iar dumnealui spune că are şanse de viabilizare. Toate minele sunt netehnologizate corespunzător. Nu s-a dorit sub nicio formă ca şi un reprezentant sindical să facă parte din delegaţia care s-a deplasat la Bruxelles. Cred că am fost şi minţiţi: cu şase luni în urmă ni se spunea că momentul 23 sau 24 octombrie va fi cel în care se va decide soarta CEH, iar acum povestea se prelungeşte. În ce priveşte resursele financiare proprii pentru retehnologizare… noi suntem presaţi zilnic de titluri executorii provenite de la furnizori neplătiţi, aşa că să spui că poţi face rost de 20 – 30 de milioane de euro peste noapte înseamnă că eşti căzut din cer. Orice program de restructurare s-ar face nu ar avea efect atâta timp cât România continuă să rămână singura ţară din Uniunea Europeană care se bazează pe producători de energie din sursă unică şi nu implementează mixul energetic. Cred că acum se încearcă doar un discurs care să prevină noi tensiuni sociale în Valea Jiului. Se încearcă o păcăleală. Peste câteva luni va fi un alt ministru al energiei, un alt director general, iar când va veni viitoarea nouă conducere se va ridica din nou din umeri şi responsabilitatea va fi pasată la foştii directori. Din punctul nostru de vedere, pericolul intrării în colaps nu a trecut”.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.