Deşi are doar vreo 11 kilometri, drumul care urcă de la Costeşti spre Târsa şi, mai departe, spre Prihodişte, este spectaculos, atât pe porţiunea “închisă”, de pe valea care se apropie până lângă primele case din sat, cât şi pe culmea situată la aproape 1.000 de metri altitudine. Oamenii se declară mulţumiţi, dar nu pe de-a-ntregul, iar primarul spune că mai are şi alte planuri pentru zona amintită.
Ca să ajungi la Costeşti ai două variante: ori prin Orăştie, apoi Căstău şi Orăştioara de Sus, ori prin Călan – Chitid – Ocolişu Mic, apoi “peste deal” pe prima “mică transalpină” a judeţului Hunedoara. A doua variantă e mult mai frumoasă decât prima, pentru că e vorba de un drum cu serpentine, care urcă pe un platou deluros şi coboară brusc în Ludeştii de Jos. De aici faci dreapta spre Costeşti, iar când dai să ieşi din sat ai face bine să opreşti la “Popasul dacilor”, să intri în alimentara de lângă barul din aceeaşi clădire. Ai şanse mari să nimereşti pâine aburindă tocmai scoasă din cuptor, făcută după reţeta bunicii. Şi, dacă tot mergi în satul în care se spune că mănânci o pâine de la o casă până la cealaltă, ar fi bine să chiar ai ce mânca.
Pe valea multicoloră
De la brutăria cu reţete din străbuni, se merge tot în sus preţ de încă un kilometru, iar când ajungi în dreptul panoului mare de prezentare a Sarmizegetusei Regia, faci dreapta. Oricum, drumul spre capitala Daciei Libere e închis până când se termină asfaltarea lui aşa că… Aşa că treci podul peste apa Sargeţiei (râul Grădiştei îi zic localnicii), te îndrepţi spre tabăra şcolară, o laşi în dreapta ta şi apuci pe un drum nou, destul de îngust, dar asfaltat şi marcat pe margini. Drumul are cel mult patru metri lăţime pe prima sa jumătate, urcă pe o vale îngustă, aşa că e bine să mergi cu grijă. De la tabăra şcolară nu trec nici 600 de metri pe sub roţile maşinii că încep să şi apară pereţii de stâncă, iar valea începe să se strângă şi mai tare şi să fie şi mai umbroasă. Într-o zi de octombrie, pădurea de foioase îţi arată ultimul ei spectacol pe anul ăsta. După vreo 2 kilometri şi jumătate drumul începe să urce şi mai accentuat, dar, din cauza spectacolului vizual în centrul căruia te afli fără să vrei, nici nu-ţi dai seama când ajungi într-o serpentină la dreapta, apoi încă 200 de metri de urcuş şi, gata, eşti sus pe platoul Târsa – Prihodişte, în capătul vestic al acestuia. Momentul este marcat de un “ac de păr” foarte “ascuţit”. Pentru cine ştie cum arăta drumul înainte, e mare minune, totuşi.
Unii sunt tot nemulţumiţi
De aici drumul merge tot pe patru metri lăţime încă vreo 500 de metri, apoi se lăţeşte la şase metri. Două benzi în toată regula, despărţite de o linie mai mereu continuă. “Acul de păr” de care aminteam mai devreme pare să fie, totuşi, o nemulţumire importantă pentru unii localnici: “Păi n-or respectat proiectu’. Io m-am dus şî mă mai duc cu sesizarea la Consiliu’ Judeţan. Nici nu poţ’ să iei curba, dacă vii cu o maşînă mai mare. În rest, îi binie că l-or făcut, numa’ să nu-l ţână închis tătă iarna, cum o fost iarna trecută (când drumul era încă în construcţie – n.red.), c-atunci l-or făcut degeaba”, spune Ion Alionesc (40 de ani), proprietarul singurului magazin din sat. Pare să fie singurul “semi-mulţumit” din Târsa. Bătrânii sunt cei mai încântaţi: “Oh Doamnie, cât o fo’ de greu pân’ să vină ăşcia cu asfaltu’. Nu biruiai să vii ori să pleci di la Târsa fără maşînă 4X4. Acuma ş-or mai luat p’in sat, da năinte, iarna, meream la Boşorod numa’ cu calu’ ori cu pasu’. Când o fost mama beteagă, Dumnezău s-o ierte, acu-s v’o 20 de ani, am dus-o la ambulanţă, jos, la Boşorod, cu sania trasă de cal”, spune Maria Romoşan (65 de ani).
Planuri pentru viitorul apropiat
De la “acul de păr” drumul merge doar pe culme, la peste 1000 de metri altitudine, şerpuieşte pe lângă ogrăzile oamenilor, mai urcă şi coboară câte puţin, din când în când, şi e cam… enervant, pentru că, pe de o parte te tot îndeamnă să-l urmezi mai departe şi mai departe, iar pe de altă parte priveliştile pe care ţi le oferă-n toate direcţiile te-ndeamnă să te opreşti din 200 în 200 de metri. Într-un final, asfaltul se termină în dreptul vechii şcoli din Prihodişte (cătun aferent satului Târsa). De aici, mai departe, drumul ar duce, preţ de 7 kilometri, până în “Poiana Omului”, un loc minunat, în care sătenii din Târsa spun că Decebal îşi aduna supuşii pentru marile şi importantele consfătuiri. În acelaşi loc se spune că ultimul rege dac şi-a luat viaţa pentru a nu fi umilit de Traian pe străzile Romei antice.
“E practicabil drumul spre Poiana Omului. Nu ştiu când îl vom asfalta, dar avem grijă de el pentru că duce spre un viitor obiectiv turistic. Deocamdată, vrem să asfaltăm drumul comunal ce duce direct din Boşorod spre Târsa. Sunt 250 de oameni care locuiesc acolo. Mai sunt vreo 6 kilometri de asfaltat. Am pus asfalt pe 3 kilometri. Vrem să facem un inel rutier. De când a apărut asfaltul până-n Târsa, au început să crească preţurile proprietăţilor şi am semnale că mai mulţi localnici tineri se întorc la casele părinteşti. În plus, în următorii doi-trei ani vom avea cel puţin trei pensiuni ridicate la Târsa”, spune primarul comunei Boşorod, Ioan Grecu.
Drumul Costeşti – Târsa – Prihodişte a fost asfaltat de Consiliul Judeţean, în urma unei decizii luate în 2011. Investiţia se ridică la 2,2 milioane de euro, iar lucrarea a fost finalizată în septembrie, anul acesta.
Pe toată lungimea lui nu am văzut nici măcar un şerveţel aruncat pe margine. Deocamdată.
Ma bucur forte mult,de ce ati realizat,vreau sa fac si eu o vizita.