Editorial: Am protestat faţă de noi înşine

Strada şi-a făcut treaba aşa cum trebuie. A protestat, a cerut capete, după care s-a retras într-o acalmie vigilentă. Orice protest după decartarea lui Ponta, Oprea şi Piedone este sortit căderii în capcana deturnării şi apoi a compromiterii. Pentru că aşa funcţionează corect strada! Ea doar desface ce e rău. Dărâmă guverne, chiar şi dictaturi, dar nu există precedent în istorie în care strada să preia direct puterea guvernând cu succes. De acum, politicienii trebuie să-şi facă treaba!
Şi, la urma urmei, ce este cel mai rău la noi? Clasa politică? Da, dar e doar un sfert din marea noastră problemă! Într-adevăr, în ultima jumătate de secol, acele mii de agramaţi, mincinoşi, hoţi, incapabili care au ocupat diverse funcţii, la nivel naţional sau local, au spoliat România până la prăsele. Dar, nu ăsta e cel mai crunt rău!
Să fie atunci SISTEMUL năpasta cea mai mare? Dacă până în 1989 puteam să judec aşa, după acest moment istoric, nu a mai fost cazul. Nu SISTEMUL e de vină! De data asta, sistemul e croit bine! Ce e cel mai grav şi nu vedem este că toată cloaca asta care ne conduce nu e paraşutată de ruşi sau americani, nu e venită din lună, ci e produsul nostru! Nu ni i-a impus nimeni pe Năstase, pe Voiculescu, pe Ponta şi Oprea, pe Băsescu, Udrea sau Iliescu! Noi i-am trimis acolo, pe SISTEM democratic, cu toate că ştiam că sunt hoţi, incapabili, unii chiar criminali! E adevărat, a contat mult în alegeri lipsa crasă de educaţie, penuria acută de simţ civic, care subjugă mari filoane de electorat în România. Pe aceste slăbiciuni, genericul votant român a căzut permanent prea uşor „carne de tun” pe mâna manipulării unor geambaşi de voturi. În progresie geometrică, de la un scrutin la altul, ne-am prostituat tot mai voioşi dreptul la vot, pentru mize mizerabile şi mărunte, iar rezultatul final a fost o faună politică cu atât mai coruptă, cu cât alegătorul sărăcea mai tare.
Prin urmare, despre această nefericire naţională, care este clasa noastră politică, nu avem de ce a ne plânge. E „lucrul nostru manual” şi a fost de la un capăt la altul expresia democratică a voinţei noastre de alegători. Pe această direcţie SISTEMUL a funcţionat normal. Avem ce am ales!
Bun, i-am ales, nu-s buni, jos cu ei! Corect, dar nu cu toţi, că nu suntem în comuna primitivă şi n-am vrea nici în Comuna din Paris! Cea mai mare eroare spre care ar putea merge protestatarii acum este ideea extincţiei clasei politice. Aşa cum avem nevoie de stradă, aşa avem nevoie şi de politicieni! Ne putem debarasa doar de politicianul „adjectiv”, adică de corupt. Iar aici soluţiile de „resetare” sunt foarte simple. E nevoie de doar câteva măsuri ale autorităţilor şi de o doză rezonabilă de răbdare din partea noastră. Dacă statul „de drept” creşte forţa de operare a DNA-ului, asigură independenţa Justiţie şi impune două măsuri legislative, din care una să abolească imunitatea demnitarilor în faţa anchetelor penale (adică parlamentarii să nu mai poată bloca anchetarea, reţinerea sau arestarea confraţilor suspecţi de corupţie) şi a doua să blocheze, sub presiunea unor sancţiuni, orice promovare a unor candidaţi penali (anchetaţi sau condamnaţi), ar fi prime măsuri strict necesare dacă vrem să ne reechilibrăm metabolismul social.
Stoarse de toată corupţia din ele, PSD, PNL, UDMR, UNPR, ALDE, în timp, ar putea deveni nişte partide frecventabile. Aici cred că este rezolvarea! Bineînţeles, cuplată cu punerea populimii în imposibilitatea de a mai găsi penali pe liste!