Ca pe vremea lui Ceauşescu: peste 160.000 de hunedoreni sunt în pericol să îndure frigul iernii

1 decembrie bate la uşă, iar termocentralele de la Mintia şi Paroşeni au stocuri de cărbune suficiente doar pentru câte trei – patru zile. Autorităţile locale şi judeţene sunt în alertă, dar primesc răspunsuri suspect de relaxate din partea conducerii Complexului Energetic Hunedoara, de genul “Nu-nţelegem de ce vă agitaţi aşa! Staţi liniştiţi, se rezolvă!”. La Brad, “polul celui mai scump frig din lume”, iarna începe cu o veste bună şi una rea: se ieftineşte gigacaloria, dar Primăria nu mai primeşte pomană de la guvern ca să încălzească oraşul.

130.000 de locuitori ai Văii Jiului cărora li se adaugă peste 20.000 din Deva şi încă 10.000 din Brad riscă să rămână fără căldură, la iarnă

Angajaţii termocentralelor de la Mintia şi Paroşeni nu-şi amintesc ca, vreodată, cele două unităţi să aibă stocuri de cărbune atât de reduse, la mijlocul lunii noiembrie. Minele din Valea Jiului produc în jur de 4.000 de tone de huilă, pe zi. Termocentralele au nevoie de 5.000 de tone de cărbune zilnic pentru a furniza agent termic la temperaturi acceptabile, inclusiv în zilele geroase. Apare astfel un deficit zilnic de 1.000 de tone, accentuat de faptul că minerii nu lucrează sâmbăta, duminica şi în sărbătorile legale.

Relaxare suspectă

Luni, directorul Termocentralei Mintia, Nicolae Codreanu, răspundea pe un ton liniştit întrebărilor noastre legate de stocul de cărbune: “La acest moment nu avem toate stocurile necesare, dar aceste stocuri sunt într-o continuă mişcare. Divizia minieră are un grafic de livrare, iar în opinia mea va fi nevoie, până la urmă, de un import de cărbune. E nevoie de cel puţin 100.000 de tone de cărbune (pe lună – n.red.). Noi am cerut începerea demersurilor pentru importuri încă din vară, iar problema se discută acum la cel mai înalt nivel”. Au fost cam singurele date concrete furnizate de Nicolae Codreanu, care a refuzat să spună exact care era stocul de cărbune existent în termocentrala Mintia la începutul săptămânii, invocând “confidenţialitatea acestor date”.
În aceeaşi zi, la Petroşani, reprezentanţi ai Primăriei Deva şi ai localităţilor din Valea Jiului au avut o primă discuţie cu responsabili din cadrul Complexului Energetic Hunedoara. Directorul general Emil Floruţ a lipsit de la discuţie. Totuşi, a apărut o jumătate de soluţie pentru rezolvarea crizei, culmea, propusă de un primar (Tiberiu Iacob Ridzi): minerii să lucreze şi în zilele libere.
A doua zi, la Prefectură au fost convocaţi din nou reprezentanţi ai CEH, ai Consiliului Judeţean şi ai primăriilor oraşelor ce pot fi afectate de un blocaj al termoficării. De data aceasta a fost prezent şi Emil Floruţ. Presa nu a avut acces la discuţii, însă, conform unor participanţi la întrevedere, Floruţ a dat răspunsuri suspect de liniştitoare. Emil Floruţ nu a putut fi contactat pentru comentarii. Într-o scurtă intervenţie la un post local de televi­ziune acesta a declarat că cei peste 20.000 de locuitori ai Devei, care locuiesc în apartamente conectate la sistemul centralizat, dar şi locuitorii Văii Jiului vor avea căldură, fără să dea însă detalii concrete despre cum va fi rezolvată problema stocurilor de cărbune.

Soluţii neviabile

Pentru importuri de cărbune nu prea mai este timp. De la data semnării contractului până la livrarea efectivă trec între 60 şi 90 de zile. Dacă administraţia CEH s-ar fi ţinut de cuvântul dat la finalul lunii septembrie, când a afirmat că va face demersurile necesare în acest sens, acum cărbunele “de completare” venit din import ar cam fi trebuit să se afle în vamă. Nu e aşa, probabil şi din cauză că ultimele importuri de cărbune făcute de CEH au intrat în colimatorul procurorilor DNA. Mai mult, CEH nu reuşeşte să-şi plătească la termen principalul furnizor extern de huilă, Societatea Naţională de Închideri Mine Valea Jiului, la care are datorii de 40 de milioane de lei, aşa că este din ce în ce mai clar că nu are lichidităţile necesare unui import.
Se avansează, în ultimele zile, ideea ca CEH să cumpere cărbune de la Anina, însă liderul sindicatului “Muntele”, Petre Nica, spune că ar fi vorba doar de o altă afacere bănoasă făcută în detrimentul Complexului: “Interesant cum anali­zele făcute pe cărbunele de la Anina ies aşa cum doreşte cineva. În ia­nuarie, când s-a propus din nou soluţia asta, s-a spus că analizele arată că acel cărbune nu e bun. Acum, alt set de analize arată că e, totuşi, bun pentru Mintia şi Paroşeni. Acolo e vorba, de fapt, de o groapă de gunoi minier. Sunt rezi­duuri rămase în urma exploatării miniere, în urma procesului de sortare, adunate într-o groapă, iar proprietar este primăria localităţii. Mă tem că asta este doar o altă afacere bănoasă care se-ncearcă a fi făcută”.

Dispuşi să muncească, dacă sunt plătiţi corect

Petre Nica mai spune că minerii din cadrul CEH ar fi dispuşi să asigure un program de lucru care să acopere şi zilele libere, astfel încât cantitatea de huilă livrată termocentralelor să fie majorată. Liderul sindical pune însă condiţii: “Pentru decembrie erau programate 10 zile libere, pentru mineri. Cred că putem face un grafic de lucru în urma căruia să crească producţia de cărbune. Asta cu condiţia ca minerii să fie recompensaţi onest. Am ajuns bătaia de joc a unor directori numiţi politic. De unde, în vara lui 2013, eram trimişi forţat în concedii de odihnă, pentru că stocul de la Mintia ajunsese la 600.000 de tone, acum suntem puşi să renunţăm la zilele libere pentru că nu e destul cărbune. Iarna nu vine pentru prima dată în România, iar asigurarea stocului de cărbune pentru sezonul rece ar fi trebuit să aibă aceeaşi importanţă ca respec­tarea condiţiilor de mediu, sau chiar ca plata la timp a salariilor. Situa­ţia actuală atrage o răspundere extrem de gravă”.

La Brad, căldura vine pe datorie

Imagine surprinsă în Urgenţa Spitalului din Brad, în 2011, când Florin Cazacu făcea greva foamei. Mare lucru nu s-a schimbat aici, doar că primarul nu mai protestează.

În noiembrie 2011, primarul municipiului Brad, Florin Cazacu (PSD), puncta politic declarând greva foamei pe motiv că Guvernul (PDL – de atunci) refuza să mai aloce bani, sau cantităţi de păcură, pentru încălzirea oraşului. Reprezentanţii locali şi naţionali ai guvernării de atunci îi spuneau, printre rânduri: “Domnule Cazacu, eşti primar din 2004, de ce nu ai rezolvat problema asta?”

În anii următori, Florin Cazacu nu a mai intrat în greva foamei (doar nu era să-şi facă de ruşine şeful de la partid, pe Victor Ponta), dar tot cu mâna întinsă a mers la Bucureşti şi de primit a primit, cu titlu de împrumut, de dat înapoi a dat parţial. Este vorba despre cantităţi de păcură luate cu împrumut de la rezervele de stat, dar nereturnate niciodată integral. În 2015, Primăria Brad a cerut, din nou, un ajutor de la Guvern în valoare de 5 mi­lioane de lei. N-a mai primit. Una dintre ultimele decizii ale cabinetului Ponta a fost ca toate localităţile care au nevoie de ajutor pentru încălzire să se împrumute din Trezorerie, perioada maximă de returnare a creditului fiind de zece ani, cu o dobândă constituită din indicele Robor plus trei puncte procentuale. “Deocamdată, ne
descurcăm cu resurse proprii. Totuşi, cred că va fi nevoie să contractăm un împrumut în Trezorerie. Probabil vom cere 2 milioane de lei, pe care-i vom returna în cinci ani. La anul, cred că bugetul va fi construit în aşa fel încât să nu mai fim nevoiţi să luăm un alt credit, adică prioritară va fi producerea energiei termice”, spune viceprimarul oraşului, Aurel Circo.

O ieftinire care te cam lasă rece

La Brad, centrala oraşului, după ce că se află la 7 kilometri distanţă de urbe, mai este şi depăşită fizic şi moral. Mai rău, reţeaua de distribuţie a agentului termic e reabilitată doar parţial. Aşa se face că, pentru un apartament cu trei camere, doar căldura pentru o lună de iarnă costă 600 de lei. Sunt sute de cazuri în care oamenii plătesc pentru căldură, dar trebuie să mai bage şi câte un radiator electric în priză ca să aibă, totuşi, mai mult de 18 grade Celsius în apartamente.
Anul acesta cădura s-ar putea să coste mai puţin. Preţul tonei de păcură a scăzut în ultima vreme, aşa că gigacaloria produsă la Brad se ieftineşte cu mai bine de 20 la sută. Conform lui Aurel Circo, în această iarnă, o gigacalorie va costa 703 lei (cu 250 mai puţin decât în 2014), sumă din care be­neficiarul casnic va achita 233 de lei, restul fiind subvenţionat de la bugetul local.