O hunedoreancă luptă pentru aventura arctică

Articolul a fost vizualizat de 1,676 ori

Cristina Bucureştean, economistă fără loc de muncă, din Hunedoara, „se bate” să reprezin­te România într-o cursă dură de aventură, în apropierea Cercului Polar. Totul a pornit de la Victoriţa, vulpiţa din Retezat, care s-a împrie­tenit cu Cristina şi a făcut înconjurul Internetului.

Cristina şi prietena ei, Victoriţa, vulpea singuratică din Retezat

Cristina şi prietena ei, Victoriţa, vulpea singuratică din Retezat

„Sunt Cristina, din România. Am 39 de ani. Sunt economist, însă fără un loc de muncă în momentul de faţă”. Cam aşa sună descrierea pe care Cristina însăşi şi-o face, pe scurt, pe site-ul competiţiei de aventură Fjällräven Polar. După ce fotografia ei cu Victoriţa, vulpea din Retezat, a fă­cut înconjurul… Internetului, printr-o întâmplare Cristina s-a înscris în „nebunia” asta care n-a lăsat-o să mai doarmă vreo patru zile. Zice că mai întâi a vrut să susţină un prieten care tocmai se înscrisese şi el. Apoi, au urmat voturile. Multe. Neaşteptat de multe, aşa că Cristina a urcat mult în top, ajungând pe locul pa­tru în clasamentul general şi pe locul al doilea la ca­tegoria specială a competiţiei – „Celelalte ţări”.

„Limpede nu vezi decât cu inima”

Logodnicul ei, Alin, cel „nu prea visător”, cu care bate munţii, din pasiune, a fost surprins să vadă că hunedoreanca şi-a luat foarte în serios candidatura pentru aventura polară. De fapt, cu toate ieşirile lor cu tot, el nu era de acord cu aşa o năzbâtie nemaiau­zită! Până la urmă, când a văzut că treaba asta devi­ne din ce în ce mai serioasă, a hotărât să o susţină pe Cristina. „Care a fost povestea cu vulpea? Păi… noi ne îndreptam către Bucura pe un traseu pe care mai fuse­sem, că Retezatu’ e muntele nostru de suflet, doar că de această dată era ceaţă şi nu vedeam nimic. Ei bine, vulpea asta… Victoriţa, cum i-am zis eu, ne-a ghidat, pur şi simplu, până la refugiu. Mergea în faţa noastră câţiva paşi, apoi se oprea să ne aştepte… Nu vedeam nimic, decât ochii ei fosforescenţi, când îndreptam frontalele spre ea. Aşa ne-a dus până la Bucura, unde am şi campat. Şi vulpea asta venea foarte aproape de oameni. Unii au zis că e o miloagă, cum stă aşa şi cerşeşte mâncare de la toată lumea. Însă… ce pot spune… eu am admirat-o, că ea ar fi putut oricând să coboare, dar alesese să rămână singură acolo, lângă lac… La un moment dat, stătea la jumătate de metru de mine şi ne uitam amândouă spre luciul apei, în linişte deplină..”

Vând antichităţi, caut serviciu

Cristina zice despre ea că e o fată normală, care umblă mult prin munţi. Acum şase ani s-a lăsat de carieră, a lăsat tot şi… şi-a dedicat viaţa pasiunii: „Am lucrat ca economist, într-o farmacie, operator calculator, apoi am mai muncit, dar nu conform pregătirii mele… Am vrut să fac ce-mi place. Şi pe vremea lui Ceauşescu visam să merg acolo, acolo… Ei, acum în cele mai multe dintre locurile visate am ajuns, iar cât priveşte Fjällräven Polar am vrut să ajut un prie­ten, la început. Am crezut că e foarte scump şi eu nu-mi permit foarte mult, financiar, însă dacă organizatorii plătesc tot, atunci e altceva. Pe moment vând antichităţi şi mă descurc, iar în paralel îmi caut şi serviciu… Acum… cu voturile pe care le-am adunat… competiţia nu este între mine şi prie­tenul pentru a cărui susţinere intrasem, ci între ţări. Am mai câştigat şi alte concursuri… Unul l-am câştigat cu Parângul, pe care au l-am postat chiar între vârfurile din Himalaya. Iar fotografia cu Parângul nostru a câştigat!”.

Mă duc cu steagu’ după mine!

Cifrele cresc, iar clasamentul oscilează: 1.000. 1.500. 2000 de voturi. „Vă rog să mă susţineţi în continuare, mai ales voi, oamenii muntelui. Au început să mă susţină şi politicienii, pe lângă ziare şi televiziuni. No, mulţam fain! Lumea nu mi-a dat nicio şansă, iniţial. Iar ca să vă daţi seama cam care e nivelul competiţiei, vă spun că anul trecut s-a ajuns la 80.000 de voturi. O mongoleză a intrat în competiţie în ultimele două zile şi a ajutat-o preşedintele. Pe locul întâi era un pakistanez, sprijinit de americani, iar el avea vreo 60.000 de voturi. Ei, când a intrat mongoleza, l-a făcut praf, în numai două zile. Într-un fel, îmi dau seama că nu sunt pregătită pentru cursa voturilor, dar… nu se ştie niciodată. N-am mai dormit şi n-am mai mâncat de patru zile”, recunoaşte, emoţionată, hunedoreanca.

300 de kilometri în tundra din Laponia

Fjällräven Polar este o cursă de aventură care se întinde pe 300 de kilometri lungime în tundra arctică din nordul Scandinaviei. Participanţii vor conduce sănii cu câini plecând de la Signaldalen, Norvegia, prin pădurile din zona Jukkasjärvi, din Laponia Suedeză. Cursa de aventură va fi una dură, având în vedere că aceasta se va desfăşura în luna aprilie, dincolo de cercul arctic. Organizatorii de la Fjällräven Polar oferă, astfel, şansa unor oameni obişnuiţi de a descoperi viaţa în sălbăticie şi doresc să demonstreze că oricare dintre noi poate trăi aventura vieţii, atâta timp cât avem echipamentul adecvat şi cunoştinţele necesare. O jumătate dintre participanţi au fost selectaţi prin vot, pe internet, unde şi-au postat aplicaţiile şi au concurat, în funcţie de ţări. Participanţii rămaşi vor fi aleşi de organizatorii competiţiei. Aplicaţiile pentru Fjällräven Polar 2016 sunt deschise până în 10 decembrie. Cine vrea să se înscrie ar trebui să încarce un scurt video sau o fotografie însoţite de o motivare pentru a fi aleşi. De asemenea, o parte dintre participaţi vor câştiga echipament pentru expediţiile în zona arctică.

Dacă doriţi să o sprjiniţi pe hunedoreanca Cristina Bucureştean daţi click aici: http://www.fjallravenpolar.com/UserProfile/304

About Ada Beraru