Horia Tecău – numărul 1 mondial

Dacă cineva ar fi spus la începutul anului că doi români vor fi prezenţi în finala ”Turneului Cam­pio­nilor” de tenis de câmp de la Londra, l-am fi privit cu îngăduinţă şi i-am fi spus că este un novice în acest sport. Iată însă că acest vis, care părea o utopie, a devenit realitate în această ultimă jumătate a lunii noiembrie, 2015. Un turneu de vis pentru compatrioţii noştri de 30 de ani, constănţeanul Horia Tecău şi craioveanul Florin Mergea. Prieteni vechi, cei doi s-au remarcat pentru prima dată, la vârsta de 14 ani, când, împreună, deveneau campioni europeni de juniori, la San Remo, în proba de dublu. Au continuat, iar în 2002 şi 2003 deveneau campioni la juniori, pe iarba londoneză de la Wimbledon.

Odată cu trecerea la seniorat, cei doi s-au despărţit, urmându-şi fiecare calea, dar au continuat să joace tot ”dublu”. Mult mai cunoscut a devenit Horia, care în 2011, 2012 şi 2013 a disputat trei finale consecutive de ”grand – slam” la Wimbledon, avându-l partener pe suedezul Robert Lindested, dar de fiecare dată au fost învinşi. Românul reuşise totuşi în 2012, alături de americanca Bethanie Mattek-Sands, să se impună în finala de dublu mixt de la Australian Open. În ultimii doi ani, constănţeanul şi-a găsit un alt partener, în olandezul Jean-Julien Rojer, alături de care a cunoscut cele mai mari satisfacţii ale carierei, cu un an 2015 de excepţie. Primul mare succes l-au înregistrat în vară, pe aceeaşi iarbă londoneză, când şi-au adjudecat primul titlu de ”grand slam” la dublu, trecând în finală de cuplul Jamie Murray (Marea Britanie) – John Peers (Australia), cu 7-6, 6-4, 6-4. A fost o încununare a rezultatelor, dar şi a muncii depuse până atunci de Horia Tecău, care a crezut mereu în şansa lui. Bunele evoluţii din acest an i-au calificat pe cei doi, fără nicio pro­ble­mă, în primele opt cupluri pentru ”Turneul Campionilor”. Cealaltă veste bună a venit dinspre Florin Mergea, care de şapte luni îşi găsise un nou partener, în persoana in­dianului Rohan Bopanna. Cei doi au interacţionat destul de rapid, jocul lor a căpătat consistenţă, iar rezultatele înregistrate le-au permis să prindă ultimul loc calificant pentru Londra, acolo unde principalii favoriţi erau creditaţi gemenii americani Bob şi Mike Bryan (37 de ani), care în ultimii 10 ani dominaseră proba de dublu masculin. Mergea şi Bopanna i-au avut chiar în primul meci în faţă pe cei doi, pe care, drept este, îi cam bătuseră în acest an, pe unde i-au prins. Cu un joc solid, chiar dacă au început cu un 0-2, perechea româno-indiană nu s-a dezminţit nici de această dată, reuşind un nou succes, unul destul de facil, în două seturi, 6-4, 6-3, iar speranţele de a merge mai departe începeau să prindă contur. Lucru care avea să se realizeze după următorul meci, din care plecau din nou din poziţia de ”out-sideri ”. Un nou 2-0 (6-3, 7-6) cu Murray-Peers, şi, indiferent de ultimul joc, Florin şi Rohan erau deja în semifinale, dar şi câştigători ai grupei din care făceau parte, acolo unde cei doi americani vor prinde locul secund în extremis. Ultimul meci a fost unul mai mult de relaxare, italienii Bolelli-Fognini impunându-se cu 2-1 (6-4, 1-6, 10-5). În cealaltă grupă, Tecău şi Rojer au început în forţă, trecând cu 2-0 (6-2, 6-4) de perechea Matkowski – Zimonjic. Cei doi au păstrat acelaşi ritm şi în faţa croatului Dodig şi a brazilianului Melo , cărora le-a administrat tot un 2-0 (6-4, 7-6), chiar dacă partida a fost mult mai echilibrată. Succes calificant, dar cei doi nu s-au oprit aici, încheind grupa, aşa cum o începuseră, cu un nou 2-0 (6-4, 7-5), împotriva lui Herbert-Mahut.

Doi români în finală.

Succesele acumulate în grupe vor fi confirmate în semifinale de cei doi români, alături de parte­nerii lor. Spre satisfacţia noastră, primii finalişti au fost desemnaţi Florin Mergea şi Rohan Bopanna. Cei doi au făcut un joc foarte solid împotriva lui Dodig şi Melo, cărora nu le-au dat nicio şansă. În primul set, la 2-2, au făcut break, pe care l-au fructificat până la final. Setul secund a fost mult mai net în favoarea celor doi, chiar dacă şi-au pierdut o dată serviciul, dar au realizat, la rândul lor, trei breackuri. Chiar dacă nu îi învinse­seră până atunci pe cei doi americani, iar calculul hârtiei era de partea liderilor mondiali, Horia şi Julien s-au întrecut pe sine, confirmând forma foarte bună în care se aflau. Cu servicii solide, retururi în forţă şi un joc la fileu fără fisuri, cuplul româno-olandez a produs marea surpriză, impu­nându-se cu un dublu 6-4, astfel că, pentru prima oară în istoria tenisului mondial, la dublu, doi români se calificau în finala ”Turneului Campionilor”. O performanţă colosală pentru tenisul de câmp de la noi. Finala a fost una antrenantă, dar Tecău şi Rojer au fructificat şansele avute, au dat dovadă de mai multă maturitate şi completare în joc, câştigând la capătul unei ore de joc, cu 6-4, 6-3. Un succes al celor doi care vine să completeze anul de excepţie pe care l-au avut. O extraordinară performanţă, care pe lângă acest titlu şi suma consistentă câştigată, îi instalează pe Horia Tecău şi Jean-Julien Rojer pe primul loc în clasamentul mondial, la dublu masculin. Bravo învingătorilor, cinste învinşilor.