Nea’ Ion, hunedoreanul care poartă pe el toată România

De vreo trei-patru ani, este o prezenţă obişnuită a manifestărilor publice importante din judeţul Hunedoara. Se remarcă de fiecare dată purtând costum popular “din cap până-n picioare”. Nu lipseşte niciodată tricolorul, ba chiar e afişat din abundenţă: steag, eşarfă, cocardă la piept, plus una pe căciulă. Se numeşte Ion Băşcuţ şi are 77 de ani.

Ioan Băşcuţ şi-a cumpărat straie populare de peste tot de prin ţară şi, de cele mai multe ori, le combină în aşa fel încât să poarte cel puţin câte un element din fiecare zonă istorică a României

Ion Băşcuţ s-a născut în Hunedoara, într-o casă situată la nici 100 de metri distanţă de Castelul Corvinilor. “Eu reprezint a opta generaţie de hunedoreni din familia mea. Când eram copil, oraşul era o amestecătură de români, unguri, saşi şi evrei. Ne-nţelegeam tare bine. Nu erau certurile care sunt azi, mai ales prin alte părţi din ţară”, povesteşte bătrânul.
Viaţa lui a curs oarecum normal. A muncit în combinatul de la Hunedoara ca electrician, s-a pensionat şi, după ce şi-a văzut cei cinci copii aşezaţi la casele lor, s-a apucat să călătorească, ajutat fiind de excursiile oferite de organizaţiile de pensionari din oraş. Cu mai mulţi ani în urmă şi-a cumpărat un prim costum popular, din Ţara Moţilor, despre care spune că e “Costumul original al lui Avram Iancu”. Apoi l-a îmbrăcat pentru prima dată la “Zilele Hunedoarei”. S-a făcut remarcat. “Mă-mbrac aşa pentru că mă simt român. În zilele noastre toate lumea se-mbracă cu haine din China ori din Occident. Eu vreau să aduc aminte de strămoşii noştri ai tuturor îmbrăcându-mă aşa”, explică Ion Băşcuţ.

Un “mix” vestimentar pur românesc

Nu s-a limitat la un singur costum popular. După cel “al lui Avram Iancu” şi-a cumpărat un costum pădurenesc, apoi unul de “oşan”, plus unul specific zonei centrale şi de sud a Transilvaniei, după care unul de muntean “luat tocmai de la Horezu”. “Am şi costum moldovenesc, da-i cam amestecat aşa, nu-s toate straiele dintr-o zonă anume. Sunt şase costume populare, cinci straiţe şi trei perechi de opinci. Una e luată chiar de la Muzeul «Ion Creangă» de la Humuleşti. Aş mai fi vrut şi un costum din Dobrogea. Am fost la Sulina pentru asta, dar n-am găsit decât o cămaşă din zonă. Şi-aş mai vrea un costum de căluşar. Îmi mai lipsesc zurgălăii şi alte câteva accesorii. Nu iau orice: totul trebuie să fie original. De exemplu, am o cămaşă veche de 150 de ani. Nu vă speriaţi, că nu-i asta ce-o port acuma”, glumeşte bătrânul care, la întâlnirea cu noi, s-a prezentat într-un “mix” vestimentar: opinci moldove­neşti, iţari pădureneşti, cămaşă muntenească, cojoc maramureşean, traistă din zona Si­biului şi căiţă de blană făcută la Orăştie.

I-a onorat pe austrieci

În aceeaşi variantă vestimentară, Ion Băşcuţ s-a prezentat şi pe 1 Decembrie, la parada de la Alba Iulia, de unde a revenit la Hunedoara pentru a asista la spectacolul folcloric din faţa Casei de Cultură. “N-am cum să ratez aşa ceva!”, spune hotărât bătrânul.
Nea’ Ion spune că are, în total, nouă costume: şapte populare şi două fracuri. Când merge în excursii în străinătate şi le ia pe toate cu el. “Am fost în Viena, la Târgul de Crăciun. Prietenii ziceau că, dacă or să mă vadă îmbrăcat aşa, poliţiştii or să mă aresteze. Io nu m-am lăsat. M-am dus aşa, acolo, în piaţa aia faină ş-or venit poliţiştii austrieci la mine şi ce credeţi că s-o întâmplat?! Mi-or strâns mâna şi mi-or zis că le onorez ţara. Nu mi-o venit să cred”. Alte excursii recente făcute în special în Grecia, s-au lăsat cu alte amintiri: “La început, grecii or cam râs de mine, da’ dup-aia ne-am împrie­tenit. Într-o seară de-aia grecească de-a lor, m-or pus să joc pă masă, cu două grecoaice. Uite-aşa lenvârteam pe sub mână pe-amândouă. După ce-am jucat, m-am schimbat în frac. M-am dus iară pă ringrul de dans şi s-o dansat tango. Ei, la asta chiar că nu m-o luat nimeni. Tare fain o fost”.

Moş Crăciun de ocazie

Pe lângă fracuri şi costume po­pulare, Ion Băşcuţ mai are un costum la care ţine foarte mult: cel de Moş Crăciun. Anul ăsta plănuieşte să-l îmbrace şi să se posteze la Castelul Corvinilor unde, din banii lui (şi nu sunt mulţi, având o pensie de 1.500 de lei), să ofere copiilor nevoiaşi aduşi aici în excursie bomboane. Până la Crăciun însă, sâmbăta şi duminica, se-mbracă într-unul dintre costume şi merge tot la Castel, unde se lasă fotografiat cu turiştii fără să aibă absolut nicio pretenţie: “Fac asta pentru Hunedoara. Nu iau niciun ban, Doamne fereşte! Vreau să duc mai departe două însuşiri ale tatălui meu: cinstea şi omenia”.