Editorial: Lăsaţi-ne cu micii şi berea! Vrem şi noi pensii speciale!

Ştiţi de ce s-au dus naibii orânduirile sociale în istorie? Nu s-a respectat principiul contributivităţii. Adică mai marii zilei au căzut mereu în capcana unui concept vicios: „orbu’ de la toţi şi nimeni de la orbu’”! Şi orbiţi, aşa, de lăcomie, boală a firii omeneşti care prosperă hrănindu-se din ea însăşi, şi-au votat rente, privilegii, îndestulări cu mult peste ceea ce au returnat ei concret societăţii. Başca şmenurile de partid şi de stat. Se creează un deficit în evoluţie care se impută întotdeauna poporului prin biruri, dăjdii, cote, taxe, impozite şi sacrificii tot mai mari. Când poporul ajunge la sapă de lemn se răscoală, taie capete, iar sistemul se resetează.
Fireşte, se poate crede că am evoluat, că trăim vremuri moderne şi avem legi. Uite, de exemplu, în Legea Pensii­lor, actualizată (sîc!), se sti­pulează că principiul contributivităţii stă la baza stabilirii cuantumului pensiei. Adică, logic şi de bun simţ, nu poţi primi mai mulţi bani la bătrâneţe decât ai contribuit de-a lungul vieţii la fondul tău de asigurări sociale. Ce se întâmplă însă dacă te ungi singur cetăţean de rang superior şi te blagosloveşti cu mii de lei la pensie peste ce ţi se cuvine? Tehnic vorbind, se creează un deficit. Cui i se impută diferenţa? Nouă! Noi avem de dus în spate o povară dublă şi triplă a contribuţiilor la fondul de pensii. Vom plăti CAS şi pentru pensia noastră ordinară, dar şi pentru cea specială a parlamentarului şi primarului nostru. Se vede clar că „orbirea lăcomiei” nu ţine cont de modernism şi legi?
Dar nu e doar asta! Analizaţi puţin grotescul situaţiei. Suntem puşi să plătim pensii speciale pentru aleşii neamului! Noi, cel mai furat popor din Europa, lanterna roşie a economiilor comunitare, suntem obligaţi să-i răsplătim pe cei care timp de 26 de ani n-au ţinut nici măcar o dată cu românii. Cum să-ţi votezi pensii speciale, când în ţara pe care ai guvernat-o spitalele omoară oameni, şcoala nu are abecedare, firmele de stat cad pe angajaţi sub greutatea căpuşelor, autostrăzile trebuie dărâmate la un an de la inaugurare, salariile sunt coada-cozilor în Europa, iar lanţul slăbiciunilor instituţionale omoară tinerii în cluburi. Unde este meritul aleşilor? Suntem de două ori mai mulţi şi mai mari decât Ungaria, Cehia, Slovenia, Slovacia, dar în 26 de ani nu am reuşit să depăşim nici măcar una dintre aceste ţărişoare vecine decât la indicii de sărăcie şi mizerie! Te poţi mândri cu aşa ceva ca politician român? E posibil să-ţi votezi pensii speciale în Parlament la nici două luni de la tragedia Colectiv, când strada a trimis partidele în şomaj tehnic pentru corupţie şi incompetenţă?
Surzi la of-ul neamului, dar muţi cu siguranţă nu, parlamentarii şi-au justificat privilegiul. De exemplu, preşedintele Camerei De­putaţilor, domnul Valeriu Zgonea, a conferenţiat pe temă spunând că fără această pensie specială, primarilor şi parlamentarilor le-ar fi fost greu să aibă „o anumită integritate”. Adică, cum ar veni, pensiile speciale i-ar încuraja mai substanţial să nu fure. Orice parlamentar al majorităţii ţi-ar spune (cel puţin formal, libe­ra­lii au criticat iniţiativa), dacă l-ai lua la rost, că alesul poporului, el sau primarul, merită respect, merită recunoaştere, iar aceste pensii speciale chiar asta ar face: separă mujicii de Cezarii neamului.
Bun, dacă asta e optica oficială, atunci corect ar fi să extindem principiul. Că niciun parlamentar şi niciun primar nu au aterizat din cer pe funcţie. Ei trec prin vama noastră electorală! Noi i-am făcut ce sunt! Şi nu i-am votat ca să ne bage şi mai adânc mâna în buzunare pentru pensiile lor nesimţite. Şi noi merităm respect, şi noi merităm recunoaştere, şi poate mai mult decât dom­niile lor, care sunt până la urmă creaţia noastră. Aşa că, stimaţi parlamentari, stimaţi primari, onoraţi preşedinţi şi vicepreşedinţi de judeţ, ţineţi cu adevărat şi dumneavoastră o dată cu poporul! La următoarele alegeri nu ne mai aburiţi cu mici, bere şi salariul minim. Dacă parlamentarul şi primarul merită respect, cred că merită şi cei care îi aleg. Daţi aşadar şi neamului care v-a votat pensii speciale!
Şi dacă nu se poate, renunţaţi dumneavoastră la această aroganţă! Poate nu ştiţi, dar odoarea ei vă face şi mai nefrecventabili în stradă!