Furnalul Govăjdia, Tehnologia impusă de austrieci ca să ridice economic Hunedoara

Multă lume a aflat câte ceva despre furnalul de la Govăjdia, despre care se spune că ar fi furnizat oţel inclusiv pentru faimosul turn Eiffel. Cu toate acestea, cei care ştiu când, cum şi de ce a fost construit furnalul pot fi număraţi pe degete. Tocmai de aceea REPLICA a descoperit pentru dumneavoastră isto­ria neştiută, dar adevărată, a furnalului şi v-o dezvăluie în primul număr din acest an. 

Mini-uzina de la Govăjdia aşteaptă astăzi un om providenţial care să o repună în valoare şi să o transforme în obiectiv turistic de prim rang pentru Ţinutul Pădurenilor

Majoritatea hunedorenilor şi turiştii care aleg pensiunile din apropierea Hunedoarei sau a lacului Cinciş ştiu că rui­nele furnalului de la Govăjdia mai pot fi văzute şi astăzi. Aproape nimeni, însă, nu mai știe astăzi că ridicarea furnalului Uzinei de la Govăjdie s-a făcut la dorinţa Tezaurariatului austriac de revigorare a producţiei de fier pe domeniul fiscal Hunedoara şi de recâştigare a unei poziţii mai importante pe piaţa Imperiului. Nevoia construirii furnalului de la Govăjdia a apărut şi ca urmare a creşterii cererii de metal pe piaţa transilvăneană, într-o perioadă când fierăriile clasice au început să piardă în cursa cu tehnicile nou apărute. Romulus Ioan, autorul volumului „Isto­ria uzinei de fier – Hunedoara, Eisenmarkt, Vajdahu­nyad” şi fostul director al Combinatului Siderurgic Hunedoara, susţine că la Govăjdia a funcţionat nu doar un furnal care producea fontă, ci o adevărată mini-uzină siderurgică. Aceasta avea un furnal de preîncălzire a aerului pentru insuflat în furnal, o turnătorie cu agregate specifice de topire, un sector de pregătire prin prăjire a minereului de la Ghelari, un altul energetic cu baraje, aducţiuni şi turbine pentru producerea energiei electrice, staţii pentru transmisia e­nergiei, dar şi un sector de transporturi pe căile ferate.

Furnal cerut de Tezaurariatul din Sibiu

Potrivit lui Romulus Ioan, administraţia domeniului Hunedoara, sub denumirea originală şi integrală „Eisenwerkes und Herrschafts Administration”, primeşte instrucţiuni din partea Tezaurariatului din Sibiu pentru reducerea activităţii atelierelor de pe valea râului Cerna. Autorităţii în domeniu la acea vreme i se cere să găsească o soluţie pentru prelucrarea minereului de fier aflat din abundenţă în zonă, ţinându-se cont de lemnul atât de necesar pentru topire şi prăjire, dar şi de apele necesare pentru baraje, aducţiuni şi turbine. Astfel, într-un ordin din februarie 1802, Tezaurariatul din Sibiu cerea Admi­nistraţiei din Hunedoara „să înceapă imediat un studiu pentru rezolvarea problemei sporirii producţiei de fontă, prin construirea unui nou furnal”. Conform ordinului, autorităţile ar fi trebuit să amplaseze furnalul în aşa fel încât alimentarea cu minereu de cea mai bună calitate, în cantitate suficientă, dar şi la un preţ bun, să fie rezolvată pentru o perioadă îndelungată.

Govăjdia „bate” Topliţa

Celebrul furnal şi podul de încărcare, într-o carte poştală veche, din colecţia hunedoreanului Romulus Ioan

În urma dispoziţiei Tezaurariatului, şeful Oficiului de forje şi inspectorul Atelierelor Domeniului Hunedoara fac o analiză a geografiei, resurselor locale, dar şi a posibilităţilor de transport şi vin cu două recomandări: fie furnalul modern care se vroia a fi construit să fie ridicat la Limpertul Vechi, la confluenţa văilor Runc cu apa Govăjdiei, pe locul unui atelier de fierărie deja existent, fie pe Valea Cernei, în apropierea furnalului de la Topliţa, pe locul unde se găsea atelierul cunoscut la acea vreme de localnici sub denumirea de Baia Cerna. În urma analizei, Administraţia din Hunedoara a avizat prima variantă, având în vedere că Govăjdia era mai aproape de resursele de minereu de fier de la Ghelari, decât furnalul de la Topliţa. Pe de altă parte, la Topliţa aprovizionarea cu mangal era, la acea vreme, aproape compromisă, din moment ce împrejurimile împădurite ajunseseră să fie decimate în urma exploatării intense, vreme de mai bine de 50 de ani. Avizul Administra­ţiei Hunedoara este aprobat şi de Tezauriatul Sibiu, iar astfel se pun bazele unuia dintre cele mai importante furnale hunedorene, celebrul, de acum, furnal de la Govăjdia.

Lucrările au durat şapte ani

Lucrările propriu-zise de construcţie a furnalului de la Go­văjdia au început în anul 1806, pe locul fierăriei Lim­pertul Vechi. Doi ani mai târ­ziu erau ridicate podul de în­cărcare a furnalului şi silo­zurile de materii prime, aşa că se alocă bani pentru construi­rea barajului de la Nădrab şi a unui canal de refulare a apei pe râul Runc, astfel încât lucrătorii şi furnalul să nu fie i­nundaţi, în cazul unor ploi torenţiale. Furnalul a fost terminat în 1910, la patru ani de la începerea construcţiei sale. Producţia de fontă avea să înceapă, însă, abia alţi trei ani mai târziu, odată cu finali­zarea instalaţiilor necesare uzinei şi a anexelor. Furnalul de la Govăjdia era mai mare decât cel de la Topliţa, având o înălţime totală de aproape 10 metri şi un volum util de peste 20 de metri cubi. Două suflante-foale acţionate de roţi hidraulice generau aerul necesar, cu câte 7-8 suflări pe minut.

În şase luni, fontă pentru trei ani

După aproximativ şase luni de la darea sa în folosinţă, furnalul a fost oprit. Aceasta a fost prima campanie de exploatare a furnalului şi, în acest scurt răstimp, lucrătorii de aici au reuşit să producă suficientă fontă pentru atelierele din împrejurimi pentru următorii trei ani. De altfel, o componentă importantă a furnalului, creuzetul, se uzase aşa de tare, încât nu mai putea fi folosit. Furnalul avea să fie repus în funcţiune câteva luni mai târziu, în 1814, însă de această dată a produs, în medie, sub 640 de tone anual, cu mult sub posibilităţile reale şi capacitatea sa, din cauza lipsei de mangal. Calitatea minereului de fier de aici era apreciată, însă specialiştii susţin că rezultatele furnalului de la Govăjdia nu s-au ridicat la nivelul celor obţinute de lucrătorii de la Topliţa, din cauza unor erori de construcţie la suflante, care duceau prea puţin aer, la o presiune prea mică. Acesta este motivul pentru care între 1821 şi 1837 furnalul a fost oprit. O avarie apărută la furnalul de la Topliţa a făcut ca o comisie de specialişti să decidă refacerea interioului furnalului de la Govăjdia şi repornirea acestuia.

Govăjdia intră în istorie

Un an mai târziu, furnalul era reparat, clădirea fusese reno­vată, mini-uzina acope­rită cu şindrilă, iar furnalul căptuşit cu piatră refractară de la Ilia Gruniului. Cuva şi creuzetul au fost rezidite, aşa că volumul a crescut cu mai mult de 25 la sută, au fost montate roţi hidraulice noi, suflante mai mari şi a fost rea­bilitat sistemul de aduc­ţiune a apei. Furnalul produ­cea acum, potrivit călătorilor vremii prin Transilvania (ducele de Ragusa, Auguste Frederic Louis Viesse de Marmont), 160 de chintale de fontă în 24 de ore! În 1839 Tezaurariatul Sibiu a decis extinderea clădirii şi punerea în funcţiune a unei instalaţii de preîncălzire a aerului. Pâ­nă în 1918 furnalul va beneficia şi de alte îmbunătăţiri, în ciuda unor opriri, generate fie de lipsa mangalului, fie de crizele economice. În 1903 furnalul este renovat şi îşi dublează dimensiunile. Anul 1906 este cel în care furnalul a trecut în proprietatea Uzinelor de la Hunedoara. În 1919 Uzina este preluată de statul român, iar furnalul mai funcţionează încă cinci ani, după care este oprit definitiv şi scos din producţie, urmând să fie folosit numai în scopuri experimentale.

Reabilitare în aşteptare

Astăzi, din furnal a mai rămas doar o ruină, vechile instalaţii fiind avariate, iar apoi complet distruse. Primarul comunei Ghelari, Ioan Bulbucan, spune că a pierdut şansa de a obţine o finanţare în mandatul Elenei Udrea, însă consiliul local va depune din nou spre finanţare proiectul la Ministerul Dezvoltării peste aproximativ două luni, când se va deschide o nouă sesiune de finanţare: „Vrem să accesăm 800.000 de euro, bani cu care să reabilităm furnalul, căminul cultural din Govăjdia, unde intenţionăm să amenajăm Muzeul Fierului, dar şi gara veche de aici, care primea atât trenurile cu mangal, cât şi cele cu călători”. Administraţia locală din Ghelari speră ca astfel să repună în valoare unul dintre cele mai importante obiective turistice din judeţul Hunedoara. În cazul în care şi vechea linie de mocăniţă ar fi reabilitată, furnalul de la Govăjdia ar putea fi punctul terminus pentru o călătorie de vis, cu plecare de la Castelul Corvinilor, pe deasupra culmilor împădurite ale Hunedoarei.