Cultură reală prin mediul virtual. Un preot face rost pe Facebook de cărţi pentru o bibliotecă

Un preot tânăr din Haţeg a avut o iniţiativă cel puţin ine­dită: s-a apucat să strângă cărţi pentru o bibliotecă a bise­ricii şi a cerut ajutor în demersul lui pe Facebook. De la doar câteva volume, biblioteca micului paraclis de pe Drumul European 79 a ajuns la peste 200 de cărţi şi este în permanentă extindere. 

Preotul Radu Bacter

Bisericuţa e mică, îngustă, de fapt, mai degrabă un paraclis care la începuturile sale arăta aproape ca o hală de fabrică, recunoaşte chiar părintele Radu Bacter. E preot de 12 ani încheiaţi. Şapte la Galaţi, în comuna Pui şi alţi cinci ani la Haţeg, imediat după înfiinţarea Episco­piei Devei şi Hunedoarei. La venirea lui, cele două parohii ortodoxe existente în Haţeg s-au împărţit, aşa că acum oraşul are patru parohii, două biserici mari şi două paraclise mai mici. Preotului cel tânăr, Radu, nu i-a fost uşor: venea dintr-un sat unde oamenii aveau o statornicie, o tradiţie, aveau un fel de rost al lor şi cunoşteau exact care e programul slujbelor. Haţeganii, în schimb, s-au trezit debusolaţi. Cei din noua parohie se întrebau de ce nu pot rămâne ei la vechea lor biserică. În cele din urmă, s-au adunat. “Pâinea” şi “peştii” noului părinte le-au ajuns tuturor, ba au şi prisosit, iar oamenii, împreună, au înfăptuit primul “miracol”.

Paraclis unic în România

Mai nimeni, în afara enoriaşilor, nu ştie că biserica este unică în ţară: singurul lăcaş din România care poartă numele unui sfânt de aici, din Ţara Haţegului, sfântul Ioan de la Prislop. De altfel, părintele e convins că mica bise­ricuţă provizorie în care slujeşte s-a ridicat printr-o minune adevărată: pornită de la fundaţie, fără niciun ban pus deoparte, lăcaşul de cult a fost finalizat în numai patru luni! Pentru a-i schimba înfăţişarea, enoriaşii au adăugat construcţiei un pod. Iar, odată cu podul, biserica a devenit mult mai încăpătoare: un plus pentru încă 50 de suflete, în căutare de împlinire şi adăpost. Au primit haţeganii şi ceva bani de la autorităţi, dar “grosul” sumelor necesare pentru construcţie şi braţele de muncă le-au oferit, cu dragă inimă, chiar oamenii. Aşa s-a făcut că în ziua sfinţirii bisericii, ziua în care aici s-a ţinut prima slujbă, biserica nu avea nicio datorie, nici către furnizorii de materiale, nici către constructori. Mai mult, enoriaşii, împreună cu preotul lor, s-au apucat să zidească, chiar lîngă paraclis, o biserică în adevăratul sens al cuvântului, mai mare şi suficient de încăpătoare pentru toate sufletele din parohie.

Bibliotecă, de pe Facebook

Părintele aşteaptă donaţii pentru a îmbogăţi biblioteca bisericii pe care o păstoreşte

Cu iniţiativa ca enoriaşii din parohia “Sântul Ioan de la Prislop” să aibă o bibliotecă ad-hoc chiar în biserică a venit nu părintele, ci unul dintre tinerii oraşului, Ştefan. Preotul a fost imediat de acord. Iar băiatul cu iniţiativa a lansat în scurt timp anunţul şi pe Facebook. Reprezentanţii bisericii haţegane nu fug de cele mai moderne mijloace de comunicare. Atâta timp cât preotul îşi atinge scopurile, iar prin asta îşi împlineşte menirea, Facebook este crainicul perfect. “Parohia Haţeg IV, cu Hramul “Sfântul Ioan de la Prislop”, a întocmit un proiect prin care doreşte reali­zarea unei biblioteci parohiale la care să aibă acces publicul iubitor de carte. Dorim ca în timp să putem realiza un fond de carte cât mai vast şi divers, pentru ca apoi să putem pune la dispoziţia cititorilor cărţile dorite pentru lecturi cu rost. Dorim să avem în cadrul acestei biblioteci cărţi pe diverse teme, domenii şi subiecte, fondul nu este dedicat exclusiv cărţilor creştine. Atunci când mergeţi spre Mănăstirea Prislop sau când treceţi prin oraşul Haţeg şi aveţi cărţi pe care vreţi să le donaţi pentru biblio­tecă, puteţi să-l contactaţi pe părintele Radu Bacter”. Cam aşa suna anunţul postat pe Facebook. E drept că oraşul are o bi­bliotecă, unde haţeganii pot găsi şi de unde pot împrumuta litera­tu­ră beletristică. Cu toate astea, credincioşii de la noua parohie au vrut să aibă volumele lor de şi pentru suflet: carte religioasă. Sau orice alte cărţi ziditoare de spirit. De la numai câteva volu­me, parohia a ajuns acum să aibă peste 200 de cărţi. Unii haţegani au ajuns de-a dreptul împătimiţi: citesc mult şi repede. “Noi suntem o parohie nou înfiin­ţată, la început de drum – mărturiseşte părintele. Vin oamenii la biserică, fiecare cu nevoile lui, pentru că fiecare are nevoie de ajutor, iar printre sfaturile pe care noi le dăm, îi îndrumăm pe oameni să şi citească. Mai ales că sunt persoane în vârstă, care timp au, dar nu au la îndemână cărţile. Şi atunci, de la cunoscuţi sau chiar din biblioteca perso­nală, am început să dăm cărţi la oameni. Unii dintre ei, care au citit volume de la noi, au adus la rândul lor alte două sau trei cărţi din biblioteca lor.”

Nu cărţile, ci oamenii contează

Totuşi, părintele spune că nu şi-a făcut un scop din adunatul căr­ţilor pentru o bibliotecă a bisericii: “Credincioşii nu prea ştiu că fiecare parohie are mica ei biblio­tecă, la care ar putea avea acces, mai ales că sunt foarte mulţi creştini ortodocşi care nu-şi cunosc credinţa. A-ţi cunoaşte, însă, credinţa, vine dintr-o nevoie interioară. Omul are căutările lui, dorinţele lui, iar acela care reuşeşte să găsească răspuns căutărilor sale este un om împlinit. Noi nu dorim să strângem cărţi doar ca să acumulăm volu­me. Nu vrem o bibliotecă de dragul bibliotecii. Vrem să avem cărţi care să fie de folos credincioşilor şi la îndemâna acestora. Ne-am bucurat că oamenii care au împrumutat cărţi pentru a le citi acasă, când le-au returnat, au mai adus şi altele. E vorba despre cărţi care le-au oferit soluţii la diferite probleme sau i-au făcut să gândească altfel”. Părintele este convins că omul fără povăţuitor nu prea poate răzbi în vremurile acestea amestecate. Iar o carte te face să gândeşti. Te face să problematizezi. “De asta noi nu dorim un număr de cărţi. Vrem suflete ajutate, oameni care să ştie că biserica le este alături, prin cărţile acestea şi prin sfaturile pe care, până la urmă, Dumnezeu ni le dă. Noi, preoţii, nu ne gândim niciodată: Oare ce sfat să-i dau omului acesta? Dumnezeu ne pune răspunsul bun în gând. Întotdeauna.”

Donaţie de cărţi, pe E79

Părintele se poartă cu mare grijă, ca nu cumva să facă “sminteală” cuiva “în vremurile astea”. Asta pare a fi cea mai mare temere a sa. O temere de suprafaţă, cumva. Căci el ştie că la temelia bisericii stă credinţa. Iar credinţa este de la Dumnezeu. Mai spune părintele că aşa cum sunt porturile pentru corăbii, aşa sunt bi­sericile pentru oameni. Iar în portul lui părintele vrea cu orice preţ să ţină lumina aprinsă. Zice că fiecare dintre noi e dator să-şi facă munca sa cât mai bine. Şi e convins că datoria lui e să ţină lumina aprinsă în farul său: “Asta trebuie să fie preotul: o lumină pentru oameni. Pentru că oamenii nu pot fără preot, aşa cum nici preotul nu poate fără oameni. Nu şi-ar avea rostul”, adaugă părintele. Între timp, preotul cel tânăr şi enoriaşii săi aşteaptă donaţii de carte: dacă vreţi să le faceţi o bucurie, când intraţi în Haţeg dinspre Călan sau Simeria, imediat ce aţi coborât dealul şi aţi trecut de Lidl, pe stânga, veţi zări zidurile unei bisericuţe, iar alături un paraclis. Puteţi aduce aici volumele dumnea­voastră, împărţind astfel şi celorlaţi merinde de drum pentru călătoria prin noul an şi prin viaţă. Adresa unde puteţi trimite sau aduce cărţile este strada Nicolae Titulescu, numărul 31, din Haţeg, iar părintele Radu Bacter poate fi găsit la numărul de telefon: 0723.907.659.