Oferta extra a hanurilor imperiale ale Devei de altădată. De la bătăi cu parul, la trafic cu aur şi tratamente stomatologice

În urmă cu aproape două secole Deva era un orăşel nu mai mare decât o comună a zilelor noastre. Cu toate acestea, aici se regăseau o sumedenie de localuri: birturi, hanuri, cârciumi, iar mai târziu chiar şi două ştranduri primitive, menite să-i răcorească pe deveni. Toate se datorau renumitelor târguri devene, „unde puteai să mânânci ca-n târg la Orăştie, dar şi să vezi o bătaie cu parii ca la Dobra”.

Târgul din centrul Devei, înainte de anul 1900, aduna pe tarabe cele mai felurite mărfuri, dar şi o mare amestecătură de oameni

Dezvoltarea târgurilor devene s-a datorat amplasării oraşului pe Valea Mureşului, acolo unde se face legătura între Valea Streiului, Ţara Haţegului şi Valea Cernei. Dacă iniţial singurul târg din Deva s-a ţinut în Piaţa Unirii, ulterior oraşul s-a îmbogăţit şi cu alte pieţe, dintre care una, mai importantă, în colonia ceangăilor. Târgurile ofereau o varietate de produse şi mărfuri, dar şi veşti de pretutindeni, plus ocazia ca feciorii şi fetele din sate să se cunoască, să joace în horă, iar unii dintre ei chiar să se căsătorească.

Oraş mic cu multe localuri

Este foarte greu de spus care au fost primele hanuri şi câr­ciumi din Deva. Primele cunoscute, însă, au aparţinut până la 1848 de Domeniul Cetăţii, administraţia oraşului care avea monopolul vânzării băuturilor şi obţinea venituri consistente din exploatarea unor asemenea localuri, fie ele locuri de găzduit, petrecere sau consum. Domeniul stăpânea târgurile Deva şi Dobra, plus alte câteva zeci de sate. După desfiinţarea lui, localurile Devei au fost păstrate de statul austro-ungar. Noul administrator le-a exploatat prin arendare până în 1889, când le-a vândut oraşului Deva, cu suma de 55.000 de florini, potrivit publicaţiilor vremii. Până la sfârşitul Primului Război Mondial Deva era un oraş însemnat, dar mic, atât ca număr de case, cât şi de locuitori. Astfel, în 1.869 Deva nu era mai mare decât o comună medie a zilelor noastre: avea 3.300 de locuitori şi puţin peste 600 de case. La trecerea dintre secole, însă, populaţia se dublase, iar numărul de case crescuse şi el, conside­rabil: oraşul număra acum peste 1.200 de imobile. Sta­tisticile din arhive şi monografii arată că extinderea Devei s-a datorat colonizării bulgarilor (pe la 1.700) şi ceangăilor, care au venit la Deva în trei „valuri”: 1888, 1892 şi 1910.

„Când vii bade de la Deva, să-mi aduci şi mie ceva”

Istoricii susţin că numărul mare de birturi, hanuri şi cârciumi din Deva se datora economiei acelor vremuri: pe de o parte, aici se găsea cartierul general administrativ al zonei, iar târgurile devene erau faimoase în zonă. Ele reuneau ţărani, negustori, slujbaşi ai domeniului, meseriaşi, calfe, nobili şi argaţi. Negustorii veneau la Deva chiar şi de la sute de kilometri, din Moldova, ba chiar şi din zona Armeniei de astăzi, iar toţi cei veniţi la târg aveau nevoie de mâncare şi găzduire. Principalul han al oraşului era „Hanul mare al Devei”, construit în secolul al XVIII-lea şi aşezat la Drumul ţării sau Drumul poştei, artera principală a Devei astăzi. Clădirile cuprindeau camere pentru dormit, odăile-birt, unde cei veniţi la târg puteau mânca şi bea adălmaşul, dar şi încăperi-bazar, care dădeau înspre curte, bucătării, cămări, grajduri şi şoproane, cocini şi coteţe. Într-o atmosferă specifică hanurilor medievale, forfota mulţimii pestriţe se ostoia abia noaptea târziu, când adormeau cu toţii – drumeţi obosiţi, ţigani potcovari, dar şi slugile hanului. La „Hanul mare al Devei” trăgeau, potrivit presei de la începutul secolului trecut, cei mai mulţi negustori şi meşteşugari, iar rolul oraşului a crescut în timpul cât Deva a devenit una dintre localităţile în care statul încasa „tricesima” (vama).

Împăratul Austriei, cazat la Crucea Albă

Vadul bun al Hanului Mare, aşezat lângă actuala Piaţă a Unirii, era susţinut şi de traficul intens, care, înainte de apariţia căilor ferate, se făcea pe drumuri, dar şi pe Mureş. În ciuda importanţei sale, Hanul mare al Devei a luat foc şi a ars de mai multe ori, dar a fost restaurat de fiecare dată. După 1850 hanul s-a modernizat şi s-a transformat în hotel, cu restaurant şi cafenea. Numele său avea să fie acum „Hotelul mare al Devei”, dar mai era cunoscut şi sub denumirea de hotelul Schusnek, după arendaşul sloven care îl administra. Până la naţionalizare, hotelul avea să poarte numele „Crucea Albă”, iar ulterior – Hotel Bulevard. Potrivit lui Victor Şuiaga, în volumul „Deva – contribuţii monografice”, însuşi împăratul Austriei, Iosif, a fost primit aici în 1783, când a vizitat Transilvania, iar Avram Iancu a fost şi el oaspete în acest han. Mai târziu, Alexandru Ioan Cuza şi soţia sa, Elena Doamna, au fost găzduiţi în Hotelul mare al Devei, în drumul lor spre exil, iar în 1914, tânărul principe Carol al României ar fi făcut aici un chef de pomină.

Hanul cu grinzi: negustorie clandestină cu aur

Al doilea han ca importanţă era „Hanul Vămii”, cunoscut şi sub denumirea de „Hanul cu grinzi”, pentru că avea tavanul aşezat pe grinzi foarte mari din lemn. Acesta era căutat mai ales de călătorii şi cărăuşii din Ţara Zarandului, din Banat, dar şi de cei din zona Dobra. Hanul avea o faimă deosebită, pentru că era locul de întâlnire clandestin al „gozarilor” (negustori clandestini de aur), care făceau aici multe vânzări, dar şi multe înşelătorii. Chefurile cu femei şi beţiile care ţineau zile de-a rândul, erau marca hanului. Dintre toate localurile numeroase ale Devei, de-a lungul timpului, Crucea Albă şi Casina Naţională s-au remarcat drept cele mai luxoase: prima avea inclusiv hotel, nu doar restaurant şi cafenea, dar ambele erau căutate pentru încăperile largi şi bine îngrijite, plus calitatea mâncărurilor şi a serviciilor.

Ştranduri primitive, la Mureş şi pe Cerna

Vara, cele mai căutate erau bodegile-ştrand, iar Deva avea două. Prima dintre acestea era „Bodega Ştrand de la Mureş”. Desigur, după cum îi spune şi numele, ea se găsea pe malul Mureşului, iar la ştrand se mergea pe drumul Hărăului. Instalată în 1928, bodega-ştrand avea 40 de cabine, bufet cu muzică şi pod de scândură până la apă. Distrusă de o inundaţie, bodega de la Mureş a fost refăcută, însă şi-a pierdut din farmecul iniţial, iar apoi a căzut de tot în uitare. Al doilea „paleo-ştrand” al Devei era „Bodega Ştrand la Cerna”. Ea a fost înfiinţată de un negustor pe nume Burs pe canalul Cerna şi era foarte căutată de deveni, dar şi de precupeţii veniţi la târg pe timp de vară şi care căutau să scape de mizeria, praful şi de zăpuşeala zilelor toride ale lui Cuptor.

Cârciumi, scandaluri şi bătăi

Printre birturile vremii se numărau „Birtul din ţigănime”, „Birtul Doboly”, „Restaurantul Reias”, „Birtul din Şvabi”, „Birtul Mureşului”, situat în vechiul cartier Greci, dar şi „Birtul Steaua”, aşezat faţă în faţă cu vechea cazarmă a jandarmilor şi care şi-a luat numele de la stelele de pe uniformele oamenilor legii. Un alt birt foarte căutat era „Bistro”, unde trăgeau dentiştii ambulanţi, într-o vreme în care la Deva nu existau cabinele stomatologice. Cârciumile erau şi ele numeroase, iar călătorii de pe la 1.700 amintesc acest lucru. Cârciuma „Rotunda” (cu o şură închisă, în formă de cerc) era renumită pentru horele ţărăneşti care se încingeau aici, pentru balurile de târgoveţi, dar şi pentru scandalurile cu răsunet şi pentru bătăile sângeroase ale cuţitarilor. Băuturile consumate în localurile devene erau produse în „Casa vinărsăriei” şi casele de berărie, dar şi în fabrici de ţuică, lichior şi rom. Pentru răcirea băuturilor şi, îndeosebi, a berii, existau depozite de gheaţă, aduse de la Mureş cu căruţele şi săniile.