Editorial: Vedere dinăuntru! Cine sunt vulturii negri care se învârt deasupra CEH?

Salariaţii CEH nu cred în lacrimi! Dar nici în restructurare! Dacă stai de vorbă cu “simpli” salariaţi de la Mintia, afli imediat planul fiecăruia de supravieţuire după închiderea Complexului. Unii au câte ceva aranjat pe la firmele rudelor, alţii învaţă intensiv engleza, pregătiţi să-şi ia apoi lumea în cap, iar alţii, pur şi simplu, se gândesc să se recalifice în alte meserii. În prima fază ţi se pare o nebunie toată această pregătire de naufragiu, când de la nivelul cel mai înalt al ministerului Energiei s-a spus clar că “falimentul nu e o opţiune pentru CEH”.
Oamenii din interior au însă viziunea lor. Ei au fost martori la multe, ştiu multe şi chiar dacă în poveştile lor sunt inserate inevitabilele picanterii, tabloul general se trasează într-un pronostic rea­list şi sumbru.
Spre deosebire de şefii lor, simplii salariaţi se tem să li se facă publică identitatea, tocmai pentru că adevărul spus de ei, de cele mai multe ori, contravine declaraţiilor fabricate ale administraţiei sau sindicatului. Să spunem aşadar că Florin (nume inventat) lucrează de peste 15 ani la Termocentrala Mintia. Poziţia ocupată în firmă i-a permis să ia contact cu anumite aspecte care îl fac astăzi să nu mai creadă într-o relansare la Mintia. “Suntem la finalul unui drum al risipei, furtului şi incompetenţei, iar însănătoşirea după o boală atât de lungă netratată mi se pare imposibilă”, spune Florin.

Ce e de salvat? Şi cum?

Toate procesele de retehnologizare schiţate la termocentrală în ultimii 20 de ani au fost atât un fiasco financiar, cât şi, culmea, un eşec tehnologic. La grupul energetic 3, singurul modernizat, se vorbeşte despre electropompe noi doar pe hârtie, dar în realitate recondiţionate, caza­ne şi mori cârpite, turbine nerulate decât în laborator înainte de a fi puse în operă. Grupul unu a sfârşit dezafectat după o tentativă eşuată de re­struc­turare cu ruşii. La fel, modernizarea grupurilor 4 (planificată cu finali­zare în 2009) şi 5 (planificată cu finalizare în 2012) a fost amânată de managementul termocentralei din motive obscure. Aşa se face, spune omul din interior,  că,  astăzi, costul de producţie al unui MW la Mintia este de 423 de lei, marfă pe care termocentrala o vinde pe piaţă cu 230 de lei în medie. Adică, la fiecare MWh livrat în sistem, Termocentrala Mintia pierde peste 40 de euro. Dacă ar exista o şansă pentru Mintia, în opinia lui Florin, asta ar sta într-o reorganizare a întregului sistem cu prinderea termocentralei într-un holding cu producători hidro. Ar rezulta un preţ mixt al MW-ului,  competitiv pe piaţă. În această formulă, care ar readuce producţia energetică de la CEH mai aproape de adevărul economic, s-ar justifica, apoi, investirea unor milioane de euro în reînnoirea grupurilor energetice, montarea staţiilor de desulfurare a instalaţiilor şi de slam dens. Din păcate, în actuala formulă care cuprinde şi minele din Valea Jiului, şansele ca turbinele să se mai învârtă mult timp la Mintia sunt vecine cu zero.

Samsarul de fier vechi, partener de afaceri încă din vremea lui Iliescu

Dacă nu se întâmplă realmente o minune, Complexul Energetic Hunedoara este condamnat la dispariţie, crede Florin. Şi nu oricum, ci pe rutele consacrate ale samsarilor de fier vechi din România. “Ei sunt încă din 1995 în relaţii cu noi. Au fost aduşi de prin Strehaia de directorul co­mercial de atunci, Aurel Niculescu (PSD). Ani de zile ne-au luat armăturile şi fierul vechi. Au două depozite imense în zonă şi, mai nou, ne fac permanent vizite să evalueze situa­ţia. Ce te şochează la ei sunt ghiulurile imense de pe degete”, explică omul din interior. El crede că CEH va fi până la urmă tăiat cu flexul şi vândut la fier vechi. „Se mişcă extrem de iute. Samsarul are sudori şi lăcătuşi pe care îi plăteşte cu 500 de lei pe zi. Lucră în trei schimburi. Cred că în maxim o lună pe locul unde stă acum Termocentrala Mintia nu ar mai rămâne niciun fir de fier. O taie, o încarcă în vagoane şi gata!, rămân 7000 de oameni fără serviciu”, spune Florin. Surse din piaţă au făcut public faptul că, evaluat ca fier vechi, CEH valorează circa 100 de mi­lioane de euro. Pentru suma asta, unii ar ucide!
Aşa că Florin se pregăteşte de naufragiu! „Plec în lume şi nu mai privesc niciodată înapoi! Situaţia mă face să mă simt şi eu vinovat într-un fel!. Am primit salariu pe drept, dar dintr-o firmă jefuită de şefime sub ochii mei. Am întrezărit demult cu toţii finalul, dar n-am făcut nimic! Acum e prea târziu!”.