Închiderea Institutului Cantacuzino ia spitalelor din bani care ar fi putut merge la investiţii. Costurile medicaţiei au crescut şi de 12 ori!

Spitalele sunt într-o situaţie de criză fără precedent: au terminat dozele de vaccin antitetanic și antirabic de import, aşa că pacienţii riscă să fie trimişi acasă, fără tratament. Dispariţia vaccinurilor româneşti a scumpit enorm cheltuielile cu achiziţia lor din import. O analiză REPLICA arată ce dotări s-ar fi putut face cu banii cheltuiţi în plus din cauza închiderii sursei româneşti de vaccinuri.

Lipsa unui producător intern de vaccinuri aruncă spitalele în haos: de frică să nu pericliteze viaţa pacienţilor, administratorii spitalelor sunt dispuşi să plătească oricât pe medicamente de import

După închiderea Institutului Cantacuzino în 2011, din cauza unor nereguli existente la nivelul circuitelor de producţie, după cum au anunţat autorităţile, România a rămas fără unicul ei producător de vaccinuri. Problema, deşi de reală siguranţă naţională, nu a fost rezolvată nici până astăzi. La aproape cinci ani, Institutul rămâne închis, iar România încă dependentă de importuri. Mai mult, acum managerii spitalelor susţin că ne aflăm în pragul unei crize fără precedent: de câteva luni lipsesc vaccinurile antitetanic şi antirabic. Distribuitorii îl au în depozite, dar nu îl pot vinde spitalelor pentru că nu au convenit asupra unui preţ cu Ministerul Sănătăţii.

Hunedorenii consumă anual mii de doze

Medicii hunedoreni recunosc că soluţia optimă în acest caz ar fi fost reabilitarea Institutului Cantacuzino, astfel încât acesta să corespundă standardelor impuse de autorităţile sanitare din Uniu­nea Europeană. În absenţa acestui demers, însă, spitalele hunedorene au cheltuit miliarde de lei în plus (!) din bugetele alocate special de Ministerul Sănătăţii, plătind pe vaccinuri obţinute de la producători externi chiar şi de 12 ori mai mult! Mana­gerul Spitalului Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” din Hunedoara, Nicuşor Ştefan, spune că, dacă în 2012 instituţia pe care o conduce plătea doar 3,9 lei pentru o doză de vaccin antitetanic, ulterior costurile au crescut până la 39 de lei pentru o doză, adică de zece ori mai mult! „Consumul anual la spitalul din Hunedoara este de aproximativ 1.800 de doze de vaccin antitetanic, iar un calcul simplu ne arată că, odată cu costurile mai mari, am ajuns la cheltuieli de aproximativ 63.000 de lei. La acestea se adaugă cam 1.000 de doze de vaccin antirabic, al cărui preţ a crescut şi el – e drept, doar de la 48 la 56 de lei, plus imunoglobulina antirabică, folosită mai rar (doar 200 de doze pe an), însă mult mai scumpă: preţul ei a ajuns, de la 140, la 230 de lei”, explică directorul Spitalului Municipal „Dr. Alexandru Simionescu”. Mana­gerul recunoaşte că, oricum, acestea sunt doar o parte din costurile suplimentare, pentru că spitalul mai cumpără şi alte tipuri de vaccin.

Ce se putea face cu banii cheltuiţi în plus

Nicuşor Ştefan

„O estimare grosieră ne arată că închiderea Institutului Cantacuzino a costat numai spitalul de la Hunedoara, şi doar pentru cele trei tipuri de vaccin  amintit, cheltuieli de aproximativ 100.000 de lei (un miliard în lei vechi!). Cu banii aceştia am fi putut cumpăra două incubatoare mobile performante,  pentru transferul nou-născuţilor cu probleme grave de sănătate la clinicile din oraşele mari, am fi putut lua un ecograf performant pentru secţia de  pediatrie sau am fi putut face investiţii de reamenajare într-una dintre secţiile cele mai solicitate: Unitatea de Primiri Urgenţe”, adaugă directorul  spitalului. Nicuşor Ştefan mai spune că hunedorenii au avut de pierdut nu doar la capitolul finanţe, când vine vorba de vaccinuri. Medicii spun că  vaccinurile româneşti erau mult mai bune şi, în plus, Institutul Cantacuzino era singura instituţie abilitată să creeze vaccinuri personalizate, în baza  unor analize detaliate, în funcţie de tipurile de virus care atacau organismul uman.

Lipsesc şi vaccinurile pentru alergii

Medicul Ioan Demeter, directorul medical al Spitalului Judeţean Deva, confirmă importanţa Insti­tulului Cantacuzino, vorbind despr­e existenţa acestuia ca despr­e o problemă de „strategie naţională”. Doctorul recunoaşte că remedierea insuficienţelor de la Institut, în locul deciziei de a sista producţia de vaccin românesc, ar fi fost cea mai bună alegere. El adaugă că, deşi nu cunoaşte cu exactitate care ar fi costurile suplimentare generate Spitalului Judeţean de închiderea Institutului, fără îndoială şi spitalul din Deva, cu o adresabilitate chiar mai mare decât spitalul din Hunedoara, a înregistrat în aceşti ani cheltuieli suplimentare cel puţin similare, la nivelul sutelor de mii de lei (miliardelor, în lei vechi). „Vaccinul antitetanic era produs de Sanofi (n.r. companie franceză), iar depozitul era Polisano. E o discuţie în legătură cu preţul. Nu ştiu de ce s-a retras autorizaţia de punere pe piaţă. Noi am cumpărat de la ei până anul trecut, în octombrie, însă acum, distri­buitorul nemaiavând documentele necesare, nu au mai putut face aprovizionarea. Ultimul preţ, în septembrie, a fost aproape 46 de lei. Vă daţi seama că în locul acestor cheltuieli suplimentare, cu banii respectivi am fi putut cumpăra nişte monitoare pentru secţia de cardiologie, electrocardioscoape, un tub de endoscopie digestivă sau am fi putut să facem investiţii la ginecologie sau pediatrie”, precizează Ioan Demeter. Medicul mai declară că spitalul din Deva nu mai are vaccinuri nici pentru pacienţii alergici: „Histaminoglo­bulina, vaccinuri pentru polen, pentru gândacul de casă… ele au dispărut de pe piaţă. Pe toate acestea le cam cumpără pacienţii, pentru că spitalul nu prea îşi permite. E păcat că Institutul acesta apreciat, care a avut o tradiţie, să dispară aşa… peste noapte.”

Spitalele mici, în afara urgenţelor

Ioan Demeter

Administratorii spitalelor mici, pe de altă parte, susţin că nu au fost afectate de această situaţie, pentru că nu au statut de spital de urgenţă sau secţii de pedia­trie ori infecţioase. „Nu ne-a afectat, deoarece consumul de vaccin antitetanic pe care îl avem la camera de gardă este foarte mic, spitalul din Simeria nefiind spital de urgenţă. Nu suntem incluşi în sistemul 112, în consecinţă aici apelează doar urgenţe minore, să spunem. Pe parcursul anului trecut, spre exem­plu la spitalul din Simeria s-au consumat 50 de doze de vaccin antitetanic, iar antirabicul noi nu îl putem nici măcar achi­ziţiona, pentru că nu avem structură de boli infecţioase”, precizează directoarea instituţiei, Liliana Stolnicu.

2016, anul reluării activităţii la Cantacuzino?

Potrivit Ceciliei Birău, coordonatoarea activităţilor de promovare şi educaţie în sănătate din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Hunedoara (DSP), „Ministerul Sănătăţii nego­cia­ză preţul cu producătorii de vaccin”. Medicul adaugă că, atât vaccinul antirabic, cât şi vaccinul antitetanic reprezintă un tratament şi nu o medicaţie de prevenţie. Există însă şi o rază de speranţă! Cecilia Birău spune că unele surse anunţă că anul 2016 este anul în care România ar putea relua producţia de vaccinuri, astfel încât Ministerul Sănătăţii să plătească incomparabil mai puţin pentru aceste tratamente.