Devoratorul de cuvinte

Din Ziarul Hunedoreanului aflăm că: „Detaşamentul de Pompieri Orăştie a intervenit în localitatea Aurel Vlaicu pentru stingerea unui incendiu izbucnit în interiorul unei case particulare. Au ars materiale textile, cauza producerii fiind flacăra.” Până să citesc ultima parte a informaţiei, am crezut că focul s-a manifestat prin nişte jeturi uriaşe de apă, în niciun caz nu m-aş fi putut gândi că focul se manifestă prin flăcări.
Pe site-ul Hunedoaraplus.ro, într-un material despre târnosirea unei biserici în Petrila, citim: „Desigur că mai mult multe de făcut, dar sunt convins că enoriaşii parohiei vor sprijini în continuare terminarea tuturor lucrărilor necesare.” Desigur că va mai dura mult până când jurnaliştii vor scrie doar fraze care au sens.
În acelaşi material mai aflăm: “Ca un arc peste timp între biserica din satul Popi, târnosită în anul 1938 cu hramul „Sfântul Ilie”, hram dat după numele tatălui ctitorului acestei biserici, Nicolae Gavrilescu – director administrativ al Societăţii Lonea, şi biserica târnosită acum cu hramul ”Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” are un Pavel în familia preotului Adrian Boantă, tatăl acestuia.” Altă frază plină de sens…
O ştire din Ziarul Hunedoreanului de la începutul acestei săptămâni (1 februarie 2016) ne spune că: ”Evenimentul de lansare a candidaţilor PNL Hunedoara a avut loc duminică, 31 decembrie.” Cam târziu ajung informaţii­le la jurnaliştii acestui cotidian, dacă ne dau aşa târziu informaţii despre ce s-a întâmplat pe 31 decembrie; nu cred că au fost atât de mult în vacanţă. Sau doar au greşit luna şi era vorba de evenimentul de duminică, 31 ianuarie?
De pe site-ul Hunedoaraplus.ro aflăm că: “Incendiul a fost observat şi anunţat cu întârziere deoarece arderea s-a produs în jurul orei 3, când oamenii dormeau.” Sunt convins că se putea găsi o exprimare mai bună decât “arderea s-a produs”, chiar dacă aceasta se afla în comunicatul primit în redacţie. Iar dacă tot nu s-a pus între ghilimele textul copiat din comunicat, atunci cei din redacţie ar fi putut rescrie părţile unde exprimarea nu era cea mai fericită.
Servus Hunedoara ne informează că: „Ministerul Culturii a primit mai multe cereri din partea minei şi a primăriei, de a veni la faţa locului, de a constata starea în care se află clădirile în acest moment şi de a începe procesul de găsire a unor soluţii, aşa încât, clădirile-monument să fie păstrate şi nu doar ele, ci tot ceea ce este valoros din punct de vedere cultural, dar şi procesul de ecologizare, care să poată continua.” Aminteam mai sus de fraze prost formulate, cea de mai înainte este doar un alt exemplu.
În Mesagerul Hunedorean aflăm câteva lucruri despre proiectata poartă de intrare în situl de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa: “În prezent, în locul respectiv există două construcţii provizorii din lemn care servesc drept spaţii de alimentaţie publică, dar şi spaţiile pentru parcarea autoturismelor nu sunt suficiente.”
În Ziarul Hunedoreanului, într-un text trist, dar care prezintă situaţia din judeţul Hunedoara ignorând faptul că aceasta se încadrează “frumos” în ceea ce se întâmplă la nivel naţional, citim: “… văd cum un spaţiu dăruit de Dumnezeu cu de toate, un spaţiu care ar putea găzdui în pace şi belşug o populaţie cu mult mai mare, este strivit, sterilizat fizic şi sufleteşte de oameni care îl locuiesc.”
Constat şi eu cu tristeţe că pentru unii jurnalişti este încă greu să nimerească numărul de “i”-uri de la finalul unor cuvinte, aici se referă la “oamenii” din judeţul Hunedoara, deci corectă era forma de plural articulată, adică: “… este strivit, sterilizat fizic şi sufleteşte de oamenii care îl locuiesc.”
În continuare autorul afirmă că “Păstrând, fatal, parcă umbra unui blestem, acest spa ţiu cu dăinuiri naturale şi istorice unice este îngropat, de la o etapă la alta, de la o epocă la alta, în răspărul firii, şi nu poţi da vina pentru pentru zădărnicia în care se scufundă decât pe oameni.”
În Servus Hunedoara avem următoarea declaraţie: “<Eu, din momentul în care OK de la SNÎMVJ, în cinci, maximum şase zile, pot alimenta oamenii>, a spus Costel Avram, director general SC Apa Serv VJ.”. Desigur, uneori, aşezarea predicatului în propoziţie este doar un moft, aşa că de ce să se scrie, de exemplu: “Eu, din momentul în care mi se dă OK…”.
În Gazeta de Dimineaţă se află următorul titlu: „La un pas de evadare. Primarul din Buceş spune că nu mai vrea să candideze din partea PNL”. Chiar mi se pare exagerat, mai ales că din foarte scurtul text care însoţea titlul de mai sus nu rezultă că primarul din Buceş ar fi fost reţinut/ închis în vreun fel, pentru a trebui să evadeze.
Servus Hunedoara ne informează că: „Şi asta pentru că, odată cu inaugurarea acestuia, oamenii din acea zonă au fost scutiţi să mai facă un drum lung de aproximativ 50 de kilometri până la Deva, în cazul în care aveau nevoie să îşi schimbe cartea de identitate, să îşi facă alta nouă sau să obţină o viză de flotant.” O singură nelămurire am: atunci când îţi schimbi cartea de identitate, nu îţi faci, de fapt, o carte de identitate nouă? Dacă da, de ce se repetă în altă formulare acelaşi lucru: “aveau nevoie să îşi schimbe cartea de identitate, să îşi facă alta nouă…”?
Ziarul Hunedoreanului încearcă să ne sperie cu titlul: „Şapte incendii au creat panică în judeţul Hunedoara”. Citind articolul, aflăm că, de fapt, nu a fost nicio panică crea­tă în judeţul Hunedoara, în urma incendiilor în discuţie, dar „şocul şi groaza” din titlu este modul jurnaliştilor de a-şi prezenta materialele.
În Mesagerul Hunedorean citim: “Este bine ştiut că în urma proceselor oxidative din organism dar şi din cauza fumatului, a alimentaţiei dezechilibrate, a poluării atmosferei etc., apar aşa zişii radicali liberi (substanţe toxice) care dăunează grav celulelor corpului şi creşte astfel riscul apariţiei unor boli numeroase dar grăbeşte şi procesul de îmbătrânire.” Este bine ştiut şi că dacă scriem despre “aşa-zişii radicali liberi”, atunci aceştia “cresc astfel riscul apariţiei unor boli numeroase, dar grăbesc şi procesul de îmbătrânire”.

Să corectaţi bine!