Propagandişti amatori ai comunismului! Prizonierii sovietici, „răsfăţaţi” în lagărele Hunedoarei

Prizonieri ruşi lăsaţi liberi să cutreiere barurile oraşelor din Valea Jiului, ostaşi evadaţi din lagărele de muncă deveniţi haiduci în pădurile Hunedoarei sau deţinuţi sovietici plătiţi şi hrăniţi bine, pentru a îndeplini planurile de producţie ale conducerii minelor de cărbune. Sunt câteva dintre episoadele prin care s-au remarcat prizonierii sovietici aduşi în judeţul Hunedoara, între anii 1941 şi 1943. 

O serie de note informative de la începutul anilor 1940, păstrate la Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara, prezin­tă episoade neobişnuite din viaţa sovieticilor care au ajuns, ca prizonieri, în judeţul Hunedoara. Ruşii aflaţi în lagărele din Valea Jiului au fost trataţi cu omenie de români, arătau documentele Poliţiei Deva, chiar dacă unii dintre localnici au fost acuzaţi de excese de mărinimie faţă de prizonieri. Între 1941 şi 1943, ani în care România era aliata Germaniei în Al Doilea Război Mondial, circa 5.000 de sovietici au fost tri­mişi în lagărele înfiinţate în judeţ. Cei mai mulţi, peste 3.000, au fost deţinuţi în lagărul de la Vulcan şi în sublagărele de la Petroşani şi Lupeni, şi au lucrat, în principal, în minele din Valea Jiului. Mulţi dintre ei au fost aduşi în Valea Jiului din Germania.

Lăsaţi să cutreiere prin baruri

Mai multe note informative ale Poliţiei Deva, păstrate de Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara, arătau că sovie­ticii aduşi în Valea Jiului au primit un tratament omenos din partea românilor. O notă informativă din 16 octombrie 1943, provenită dintr-un dosar al Poliţiei Deva, arăta că prizonierii erau lăsaţi să intre în barurile din oraşele miniere, chiar şi neînsoţiţi. “Suntem informaţi că la sfârşitul lunii august a.c. doi prizonieri ruşi din sublagărul Petroşani au intrat în restaurantul Schmidt din localitate. În local au găsit pe locotenentul de jandarmi Buligă Traian, care întrebându-i ce caută în local, prizonierii i-au spus că sunt însoţiţi de santinela care aşteaptă afară. Au fost îndrumaţi să plece în lagăr. Cazuri similare se întâmplă foarte des, când prizonierii însoţiţi de santinele se dedau la consumul băuturilor, până se îmbată. În societatea lor intră şi persoane civile, iar prizonierii posedând limba română se dedau la diferite discuţii cu caracter politic şi despre mersul războiului. În unele localuri, prizonierii ruşi intrau chiar şi neînsoţiţi de santinele şi cereau băutură gratuit”, arăta nota informativă, păstra­tă la Arhivele Judeţului Hunedoara.

Muncitorii sensibili la propagandă

Libertinajul sovieticilor a creat o anumită stare de spirit (favorabilă ideilor marxist-leniniste – n.red.) şi o diminuare a loialităţii muncitoreşti, afirmau reprezentanţii Poliţiei Deva, iar conducerea lagărului era mustrată că este prea permisivă cu prizo­nierii. „Rugăm a se interveni la comandantul lagărului ca aceşti prizonieri să nu fie îngăduiţi în a intra în localurile publice şi a lua contact cu lumea particulară”, completa colonelul Albu, comandant al Poliţiei De­va, în 1943, în acelaşi document.

Meniul unui prizonier sovietic

Prizonierii care munceau în minele din Valea Jiului primeau aceleaşi salarii ca muncitorii, se arăta într-o notă din 5 ianuarie 1943. În privinţa hranei, sovie­ticii primeau slănină, în loc de carne, arată documentul Subinspec­toratului Muncii. „Hrana prizonierilor se dă astfel, dimineaţa: cafea cu pâine şi 60 de grame slănină zilnic pentru prizonierii care merg la lucru, la amiază, o ciorbă cu pâine sau mălai, ciorba fiind compusă din 200 de grame fasole sau 300 de grame varză sau cartofi, seara se dă aceeaşi ciorbă. Este adevărat că se distribuie pentru muncitori de şase ori carne săptămânal, a câte 100 de grame zilnic. În tot cazul, un muncitor al socie­tăţii poate mai bine să se alimenteze şi să nu râvnească la ciorba zilnică şi mereu aceeaşi care se distribuie prizo­nierilor. Se afirmă că la sosirea lor din Germania, prizonierii erau îmbrăcaţi cu haine bune, dar încălţaţi cu saboţi de lemn şi că pâinea cu care au venit aceştia era slabă în compoziţie, însă bine fabricată. Întreprinderea ne mai declară că are tot interesul ca prizonierii să fie relativ bine hrăniţi, pentru a putea munci cu mai mult efort”, informează un raport al Subinspectoratului muncii, din 23 ianuarie 1943, păstrat la Arhivele Judeţului Hunedoara.

Haiducii sovietici „făceau achiziţii” din satele Hunedoarei

Dintre prizonierii ruşi, unii au evadat şi s-au ascuns în pădurile din munţii Hunedoarei. 12 prizonieri se ascundeau în pădurile satului Lelese, se arăta într-o notă informativă, din 2 octombrie 1942. Sătenii nu se temeau de ei. „Acei prizonieri ruşi trăiesc din furturile de alimente pe care le comit la domiciliile ţăranilor din comuna Lelese, pe timpul nopţii. Ţăranul Judele Gheorghe din comuna Lelese, care a fost prizonier în Rusia şi ştie vorbi limba rusă, chiar a vorbit recent în acele păduri cu un prizonier rus, căruia i-a zis că pentru că a evadat şi s-a ascuns în pădure, va fi rău de el dacă îl vor prinde jandarmii sau armata. Prizonierul i-a răspuns că tot una va fi de capul lui. Prizonierii ruşi fac foc în pădure şi se adăpostesc lângă foc”, informa Poliţia Deva, într-un document păstrat la Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara. O altă notă informativă despre fugarii din lagăr arăta că sătenii se obişnuiseră cu prezenţa lor. „Avem onoarea de a vă raporta că în ziua de 15 octombrie a.c., locuitorul Costa Aron Tilă din comuna Lelese, plasa Hunedoara, ne-a informat că soţia sa a văzut de câteva zile patru prizonieri ruşi, care apar dimineaţa şi seara la fântâna din apropierea locuinţei lor din comuna Lelese şi transportă apă în pădure cu căldarea. Susnumitul ne-a mai informat că în ziua de 12 octombrie a.c. a găsit în pădurea Lelese urmă de foc, resturi de cartofi şi porumb şi urmele lor unde dorm în pădure”, informa şeful biroului Siguranţei, Nicolae Muntean.

Lagărul morţii

Dacă în lagărele din Valea Jului, prizonierii ruşi s-au bucurat de un tratament omenos din partea românilor, în lagărul de la Crăciuneşti, care a funcţionat între anii 1941 şi 1942, sovie­ticii au luat parte la una din marile tragedii ale acelor ani. Sute de oameni au murit în vremea în care lagărul a fost condus de comandantul Nicolae Stavrescu, din cauza condiţiilor mizere în care erau ţinuţi şi a tratamentului inuman la care au fost supuşi, se arată într-o notă informatovă din 1943. Lagărele de muncă au fost desfiinţate după 23 august 1944, când noul regim a dispus eliberarea prizonierilor. Potrivit cercetătorului Dan Simion Grecu, actele oficiale privitoare la regimul prizonierilor sugerează în general o atitudine corectă, în spiritul convenţiilor internaţionale. „Din păcate, corupţia şi necinstea responsabililor direcţi au reuşit uneori să întunece acest tablou optimist, existând şi indicii ale unei mortalităţi destul de ridicate printre prizonieri, fără a se putea face însă o apreciere pe bază de date certe. Astfel s-au petrecut faptele şi la Crăciuneşti, unde abuzurile comandantului au creat condiţii inumane de viaţă prizonierilor şi nemulţumiri subordonaţilor”, informează istoricul.