Editorial: Alegeri cu soluţii imorale

Dacă dosarele penale tot nu mai sunt motiv de jenă electorală, mi-ar fi plăcut măcar o luptă politică, „bărbătească”, doar între cei care cu adevărat contează. Un duel „total” PSD – PNL, lepădat de partidele balamală, ar fi fost o treabă mai cinstită, de preferat competiţiei corcite cu UNPR şi ALDE. Nu ştiu cum se face, dar la noi, partidele astea mici au fost mereu cele mai toxice, cu lideri mai frecventabili la Moscova, decât la Bruxelles.
De la PUR-ul (PC) lui Voiculescu, la UNPR-ul lui Oprea şi ALDE Tăriceanu, firul roşu uneşte metehnele pereche ale unei culturi politice de tip Gheorghe – Gheorghiu Dej. O politică a abuzului, a emfazei cazone fără miez, a îmbuibării ilicite, cu o viziune în care cetă­ţea­nul e un mujic bun de prostit ca să-l jecmăneşti ele­gant între două candidaturi.
Despre domnul profesor Voiculescu nu mai are rost să vorbim, subiectul e judecat şi condamnat deja. Reţinem doar celebrul avertisment pentru penali în care domnul profesor atrăgea atenţia că absenţa Justiţiei din panoplia de vasali ai politicii pune corupţia în pericol. A avut dreptate!
Abuzurile domnului Oprea sunt deja mostre clasice de satiră. Dincolo de dependenţa lui ilegală pentru coloana oficială, pe care o împrumuta la interes, să ne amintim doar cum ministrul Apărării, Gabriel Oprea, onora cu prezenţa şedinţele de partid de la Deva folosind elicopterul Armatei, sau cum domnul general „boteza” cu grade militare primari ca să-i convertească la credinţa une­peristă. Omul are evident o problemă, cu potenţial dovedit de agravare pe măsură ce urcă în schemă.
În fine, domnul Tăriceanu este un caz tipic de guşter politic. Că şi-a trădat la greu partidul care l-a făcut premier e o chestie soft. Că are un palmares matrimonial extrem nu-i treaba noastră. Priviţi-l însă atent atunci când atacă Justiţia. În timp ce afuriseşte de DNA, liber­tăţi, abuzuri, Bruxelles şi tribunal, faţa îi încremeneşte instant într-o mimică de şopârlă ofensată a cărei glandă tocmai a început să secrete otrava. Domnul Tăriceanu ştie însă ce face! Oferta lui politică e cântec de sirenă în toate partidele unde se încearcă schimbarea din mers a angrenajelor sparte de DNA.
Asta a fost şi este oferta micilor partide! Nu vă supăraţi, dar cine s-ar alia cu asemenea specii politice? Am sperat un moment că PSD-ul înţelege contextul şi, din motive pur cerebrale, va evita mărul otrăvit al alianţei nefericite cu UNPR şi ALDE. Legea firii însă a fost mai tare! Ca şef al social-democraţiei româneşti, domnul Dragnea se poate justifica invocând calculele hârtiei: PSD + UNPR + ALDE egal victorie. Să fim serioşi! Scopul nu scuză mij­loacele într-o manieră atât de compromiţătoare nici măcar în politică! Ce victorie mai poate fi şi asta?! O victorie a imunităţii corupţilor la anchete penale? Sau poate o victorie a conservării privilegiilor? Coagularea asta politică de slabă calitate umană şi morală la vârf arată că PSD-ul nu are nicio intenţie să se lepede de vechile năravuri, atrăgând în continuare, ca un magnet, forţele politice cele mai dubioase din spectru. Nu ştiu la alţii cum e, dar mie o Românie cu Dragnea, prim-ministru, Oprea, ministru de Interne şi Tăriceanu, şef la Senat, după alegeri, mi-ar da senzaţia supărătoare că m-am întors în timp, fără scăpare, la regimul Ponta. Halal izbândă!