Cum accesăm banii europeni în 2016. IMM-urile ar putea avea o singură şansă

Un sistem mai flexibil, mai puţină birocraţie, evaluarea rapidă a proiectelor şi acoperirea totală a costurilor – acestea sunt avantajele pe care le aduce noul an la capitolul accesarea fondurilor europene. Pe de altă parte, banii sunt mai puţini, iar pentru oraşe e posibil ca sumele să se aloce într-o singură sesiune.

Zeci de hunedoreni care vor să-şi deschisă sau să extindă o afacere deja existentă au participat la conferinţa „Totul despre fondurile nerambursabile 2014-2020 pentru IMM”. Evenimentul a fost organizat de compania Goodwill Consulting la restaurantul Casina din Deva, iar participarea la conferință a fost gratuită, fiind condiționată doar de înscrierea online. Reprezentanţii companiei au oferit informațiile esențiale despre oportunităţile de finanţare nerambursabilă pentru întreprinderi. Hunedorenii au aflat care sunt condiţiile de eligibilitate, liniile de investiţii care pot primi finanţare (Producţie, servicii, meşteşuguri), care sunt cheltuielile eligibile, valorile finanţărilor, criteriile de selecţie, dar şi condiţiile de implementare şi de plată a fondurilor europene. Specialistul în accesarea de fonduri europene şi directorul regional al companiei care a organizat evenimentul, Zoltan Kiss (medalion), a prezentat hunedorenilor Programul Ope­raţional Regional (POR), Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), Programul Operaţional Competitivitate (POC), Programul Operaţional Infrastructura Mare (POIM) şi Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR).

Alocările financiare s-au înjumătăţit

Potrivit specialistului în accesarea de fonduri europene, Zoltan Kiss, este esen­ţial pentru hunedoreni să înţeleagă că pentru IMM, în acest exerciţiu bugetar, s-au înjumătăţit alocările financiare faţă de 2007-2013. Mai mult, pentru mediul urban, finanţările se vor derula, probabil, printr-o singură sesiune. „Asta înseamnă că banii se vor pune la bătaie printr-o singură sesiune în 2016, până în 2020, iar, ulterior, finanţările europene pentru IMM din oraşe vor lipsi de pe calendarul acestei perioade. În legătură cu cei care se gândesc să-şi deschidă o afacere în viitorul apropiat, le recomand să se orienteze şi către programele naţionale de dezvoltare rurală, unde putem să ne aşteptăm la alocări financiare, până în 2018, cel puţin. Aici avem, oricum, o alocare mult mai mare, în comparaţie cu disponibilul pentru mediul urban. De altfel prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală autorităţile încearcă să finanţeze o mulţime de activităţi interesante, atât pe partea de servicii şi producţie, cât şi pe partea de turism şi alte acti­vităţi”, explică Zoltan Kiss.

Proiectele, evaluate în 37 de zile

Experţii în accesarea de fonduri europene mai spun că perioada de evaluare a proiectelor este mult mai scurtă şi, pe unele linii de finanţare, aceasta va fi făcută de autorităţi, cel puţin teoretic, în doar 37 de zile. Astfel, în timp ce în exerciţiul bugetar trecut am putut să asistăm la nişte evaluări care au durat foarte mult, în unele cazuri chiar şi un an şi jumătate, în noul exerciţiu bugetar autorităţile încearcă să remedieze acest neajuns. În perioada imediat următoare se va lansa Programul Opera­ţional Regional (POR), în condiţiile în care, spun consultanţii, ar fi trebuit să existe, deja, o lansare a ghidului pentru POR 2.1, care se adresează microîntreprinderi­lor. Imediat după închiderea acestui program putem să ne aşteptăm la deschiderea programului POR 2.2, care se adresează întreprinderilor mici şi mijlocii, din mediul urban. După aceea, în luna martie va urma lansarea programelor naţionale de dezvoltare rurală, care probabil vor rămâne deschise până în luna octombrie. Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) a avut o sesiune de depunere şi în 2015, dar acesta va continua şi anul acesta, până în 2018.

În Ungaria se obţin banii mai uşor

Deşi birocraţia se menţine, consultanţii pentru accesarea şi implementarea de proiecte europene spun că hunedorenii nu ar trebui să fie reticenţi la posibilităţile de finanţare. Ei adaugă că, an de an, lucrurile se schimbă în bine. Cu toate acestea, o comparaţie cu vecinii unguri arată că siste­mul maghiar de accesare a fondurilor europene este mult mai flexibil. Astfel, în Ungaria proiectele se pot depune în aşa fel încât, dacă sunt necesare completări, acestea să fie aduse pe parcurs. În România, în momentul în care este depus un proiect, pentru a fi eligibil el trebuie să fie complet, iar în perioada de eva­luare nu mai pot fi aduse nici completări, nici modificări.

Principala problemă: cofinanţarea

Din experienţă, consultanţii spun că cele mai mari dificultăţi de care se lovesc beneficiarii sunt legate de sursele de cofinanţare slabe sau inexisten­te. Astfel, în foarte multe dintre cazuri, beneficiarul câştigă proiectul, dar nu poate să-l implementeze, pentru că nu are partea lui de finanţare. „Mai nou şi acest lu­cru este, însă, oarecum rezolvat, pentru că sunt şi pro­iecte care pot obţine o fi­nan­ţare europeană care să acopere în întregime proiectul: finanţare de 100%. Acest tip de finanţare este o noutate pentru perioada 2014-2020, faţă de 2007-2013, când nu au existat finanţări de 100 la sută. Totuşi, aplicanţii trebuie să ţină cont de faptul că banii se acordă, în acest caz, în tranşe, iar acordarea celei de-a doua tranşe se face numai după îndeplinirea anumitor parametri legaţi de proiect”, precizează Zoltan Kiss. Consultanţii spun că acestea sunt unele dintre cele mai atractive linii de finanţare. În plus, sunt accesibile şi pot fi accesate de oricine, chiar şi printr-o societate nou înfiinţată în mediul rural.

Cel mai bun sfat: Nu renunţaţi!

Pentru hunedorenii interesaţi să aplice, dar care renunţă încă înainte de a începe de teama birocraţiei, consultanţii vin cu sfatul de a nu se lăsa descurajaţi. Potrivit acestora, o categorie dintre aplicanţi nu reu­şesc să obţină finanţările
respective, din cauza unor gre­şeli. Din cauza acestor greşeli, proiectele sunt respinse de autorităţi şi rămân nefinanţate. În urma nereuşitei personale unii beneficiari ajung să fie convinşi că, deşi au făcut tot ce se putea, sistemul nu funcţionează. Ei nu doar că renunţă, ci încearcă să-i determine şi pe alţii să facă acelaşi lucru, în ciuda faptului că posibilitatea de a implementa un proiect, dacă există interes, este una reală.