Lecţia de viaţă. Alexandra Marcu: „Aconcagua m-a învăţat ce înseamnă să pierzi”

Am învăţat să pierd, spune acum alpinista Alexandra Marcu. Tânăra crede că a primit o adevărată lecţie de viaţă în cea de-a 12-a expediţie la care a participat. Alături de tatăl ei, a plecat în expediţie pe Aconcagua, către al doilea mare vârf al lumii. După opt zile pe munte, la o altitudine de 6.600 de metri, la două ore de vârf, cei doi deveni au fost nevoiţi să abandoneze din cauza alpiniştilor neexperimentaţi care le puneau viaţa în pericol.

Alexandra Marcu a ajuns renumită după ce a îndrăznit să abordeze cei mai înalţi vulcani ai lumii. Până la următoarea ţintă, Vulcanul Sidney, din Antarctica, Alexandra şi tata ei s-au gândit să abordeze Aconcagua din Argentina. Drumul nu le-a fost uşor, spune Alexandra, care s-a filmat pe munte, îndurând valuri de vânt teribile, în timp ce tatăl ei topea zăpadă pentru a obţine apă: “A fost o experienţă inedită, ceva ce nu am mai văzut până acum – a fost un munte foarte “co­mercial”. Munţii Anzi sunt dife­riţi de Carpaţii noştri, dar sunt frumoşi şi merită o expediţie acolo”. La experienţa lor, al doilea vârf al lumii nu ar fi trebuit să le facă probleme. Şi totuşi, în Anzi, au dat peste un munte extrem de aglomerat, plin de turişti nepregătiţi pentru un traseu atât de dificil. “Era plin de lume, în special oameni care nu au foarte multă experienţă, deşi muntele este cel mai înalt, în afara Himalayei, şi se vede că toţi îşi doresc să ajungă pe vârf. Ei bine, după o lungă perioadă de vreme proastă în care foarte mulţi nu au reuşit să înainteze din cauza climei, dar şi a durerilor provocate de altitudine, au fost două zile de fereastră, urmate apoi de alte zile cu vreme rea. Am făcut tot posibilul ca în cele două zile să reuşim să ajungem pe vârf. În opt zile noi eram deja la peste şase mii de metri, un efort enorm, am tras de noi, am împins cât am putut şi până unde am rezistat. Totul până când am ajuns la o traversare, care ar fi trebuit să fie o simplă traversare de grohotiş şi care acum, din cauza vremii, se transformase într-un gheţar”. Alexandrei nu îi este uşor să povestească despre experienţa Aconcagua, unde au plătit 1.600 de dolari doar ca să intre pe un munte unde au urcat “concurând” cu “alpinişti de lux” a căror bagaje erau cărate de porteri la un preţ de 60 de dolari per kilogram, după ce erau aduse cu măgarii până în tabăra de bază, la 4.300 de metri.

“Am plâns!”

Alexandra spune că i-au întrebat pe cei responsabili de salvarea montană, dacă au ne­vo­ie de echipament în plus, dar nimeni nu le-a spus că se vor confrunta cu o porţiune de urcare pe gheaţă: “Am întrebat şi alţi alpinişti – Avem oare nevoie şi de altceva? Piolet, coarde, ceva cu care să ne asigurăm şi toţi au spus că nu! Când am ajuns acolo însă… Tata a spus că oprim expediţia”. După 11 expediţii reuşite, acolo, la 6.600 de metri, tatăl Alexandrei a avut de făcut o alegere grea – continuă necugetat expediţia sau îşi protejează fiica de zecile de alpinişti care făceau cale întoarsă pe poteca de gheată şi o foloseau pe tânără ca punct de sprijin. “I-am spus Alexandrei că nu ea a renunţat, ci eu am aruncat prosopul. E o decizie pe care mi-o asum. Am şi o mândrie în chestia asta, că am putut să depăşesc adrenalina pe care o simţeam, de cântecul de sirenă al muntelui, care efectiv ne striga, că am putut să ne retragem. Traversarea aceea de gheţar în sine era extrem de periculoasă şi momentul acela în care ne-am văzut înconjuraţi de clienţi ai expediţiilor internaţionale, care coborau şi se agăţau efectiv de Alexandra, încercând să depăşească. Atunci am simţit că îmi explodează creierul şi am zis gata! Până aici! A fost un moment când parcă s-a încetinit timpul, după care ceva a început să urle în mine: “Ce faci?! Ce vrei?! Muntele rămâne tot aici, te întorci altădată. Şi atunci am zis stop.” Decizia tatălui a fost iniţial greu de înţeles pentru Alexandra. Parcă nici acum nu-i vine să creadă că a abandonat la două ore de vârf: “Mi-a părut rău, am plâns şi ştiu că mi-ar fi plăcut foarte mult să ajung pe vârf, să vin înapoi, să arăt fotografia de pe vârf, acum e ciudat: am o fotografie cu un vârf în spatele meu, dar mă bucur că am reuşit să ne întoarcem cu bine. Noi credem că fiecare lucru se întâmplă cu un scop şi mama spunea: “Alexandra şi asta trebuie să fie o lecţie pentru că tu nu ştii să pierzi”. Trebuie să învăţ şi lecţia asta”. Şi totuşi familia Marcu se va întoarce cât de curând pe munte. “Peste două luni sperăm să plecăm cu un grup organizat în Maroc şi, în iarna viitoare, ne vom întoarce pe Aconcagua. Nu a devenit o obsesie, dar ne dorim să ajungem acolo, sus, în vârf”, spune Dan Marcu. Înainte de “lecţia Aconcagua”, la doar 17 ani, tânăra Alexandra escala­dase deja unii dintre cei mai grei vulcani ai lumii şi cucerea până şi cel mai înalt vulcan din Lume, Ojos del Salado, din Chile, de 6.893 de metri. Curajul şi determinarea ei i-au adus titlul de „Exploratorul anului”.