Ascuns în cârnaţ de porc sau în sân, Aurul – „fructul interzis” din trecutul hunedorenilor

Arhivele Naţionale – judeţul Hunedoara păstrează numeroase documente din deceniile trecute, care dezvăluie necazurile pricinuite hunedorenilor de goana după aur. O mulţime de oameni au fost anchetaţi şi au ajuns în puşcăriile anilor 1950, pentru simplul motiv că au deţinut sau au făcut tranzacţii cu bijuterii şi monede de aur. Strălucirea metalului i-a făcut pe alţi hunedoreni să se expună la riscuri mult mai mari, chiar la cel de a-şi pierde viaţa. 

Într-un ţinut cum este cel al Hunedoarei, în care aurul are o istorie milenară, iar exploatarea metalului preţios a fost de-a lungul timpului un element reprezentativ pentru comunităţile care l-au po­pulat, nici chiar cele mai drastice măsuri luate în primii ani ai regimului comunist nu au putut opri „goana după aur”. La începutul anilor 1950, numeroşi hunedoreni au fost trimişi în închisori pentru deţinerea de me­tale preţioase, pe care nu le-au declarat autorităţilor, tocmai de teama de a fi sechestrate. Dacă înainte cu câţiva ani se puteau mândri cu bijuteriile pe care le aveau în posesie, noul regim a decis confiscarea bunurilor lor în favoarea Băncii de Stat. „În timp ce marea majoritate a oamenilor muncii din cuprinsul acestei Republici sunt călăuziţi de noul climat socialist construit, înţelegând să îşi asigure existenţa din rezultatul propriei lor munci consacrate binelui obştesc, în vederea ridicării continue a standardului de viaţă, unele elemente cu reminiscenţe burgheze înţeleg să parvină la câştiguri uşoare, spe­culative din manipularea obiectelor şi bijuteriilor de aur, fără a le predea Băncii de Stat, sustră­gându-se de la obligaţia predării, în profit personal şi în dauna întăririi puterii noastre valutare”, se arăta într-un rechizitoriu din 1951 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Deva, prin care a fost trimis în judecată comerciantul Izidor Perlmutter, acuzat de trafic de aur şi de bijuterii.

Aurul lui Izidor

În urma unei percheziţii domicilia­re, bijuteriile deveanului au fost confiscate, iar bărbatul a fost trimis în închisoare. „Astfel, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în ziua de 30 iunie 1951, de către organele de Miliţie Hunedoara – Deva, la locuinţa inculpatului, i s-au găsit următoarele bijuterii în aur: 1 brăţară de aur de 15 grame, 1 lănţişor pentru ceas de 16 grame, 1 medalion de 3 grame, o pereche de cercei, pe care inculpatul le-a cumpărat de la numita Purst Ghizela, la plecarea acesteia în statul Israel, 1 inel de aur de 8,5 grame, 1 inel de aur cu piatră Bordeaux, 1 inel de aur cu piatră albastră, o pereche de cercei de aur, un stilou marca Wehl, cu peniţă de aur, un medalion din argint, suflat cu aur”, informa procurorul Ioan Tincu, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Deva. Obiectele au fost confiscate ca fiind corpuri delicte, iar fostul lor posesor a fost arestat sub acuzaţia de comerţ de aur, fără autorizaţie.

Au aruncat aurul din tren

Aceeaşi soartă cu a deveanului Izidor au împărtăşit-o şi Achim Grama (52 de ani) şi iubita sa, Iudita Braia (41 de ani). Cei doi hunedoreni, din Teliuc, au fost acuzaţi că deţineau împeună, fără autorizaţia Băncii de Stat a Republicii Populare Române, 37 de monede de aur mici, 10 mo­nede de aur mari şi o brăţară din aur. Bijuteriile au fost moştenite de Achim de la soţia sa decedată, iar în 1947 bărbatul a decis să le dăruiască noii sale iubite. Femeia a fost reţinută în urma unei percheziţii, însă o parte din bunuri le-a aruncat pe fereastra trenului. „Inculpata Iudita Braia a deţinut aceste monede până la data de 3 noiembrie 1951, fără nicio autori­zaţie, când fiind escortată la Direcţia Miliţiei Generale, a aruncat în timp ce mergea cu trenul 10 bucăţi monede de aur şi o bucată de brăţară de aur, iar restul de 37 de monezi le-a ascuns în sân, fiind găsite apoi cu ocazia percheziţiei ce i s-a efectuat. S-a apărat cu aceea că acestea erau destinate pentru a le purta ca salbe, deşi conform legii ele nu puteau fi purtate decât de pro­prie­tar sau de membrii lui de familie şi numai podoabă şi nicidecum ascunse. Apărarea inculpatului Achim că era în drept să deţină aceste monede nu poate fi luată în considerare, atât timp cât ele nu erau purtate ca salbe, ci deţinute ca simple mo­nede”, se arăta într-un rechizitoriu al Parchetului de pe lângă Tribunalul Deva. Cei doi au fost trimişi în închisoare, iar mone­dele le-au fost confiscate.

Şapte „contrabandişti”, arestaţi pentru 70 de grame de aur

Un bijutier din Orăştie şi alţi şase tineri din Orăştie, Cugir şi Roşia Montană au fost arestaţi, la rândul lor, în 1951, după ce au tranzacţionat câteva zeci de grame de aur, provenite din Roşia Montană. „Inculpaţii Trifu Nicolae, Trifu Elvira, Păun Maria şi Păun Mihalache, în cursul lunii iulie 1950, s-au dus toţi împreună în comuna Roşia Montană, locul de origine al celor două inculpate, Trifu Elvira şi Păun Maria, şi centru de afaceri pentru toţi şapte inculpaţi. În Roşia Montană, inculpatul Trifu Nicolae a dus tratative cu Szekely Ştefan şi Szekely Maria, de la care a cumpărat cantitatea de 70 de grame de aur de la mină, plătindu-i în schimb 200 de lei per gram de aur. Cu această ocazie au stabilit de comun acord ca aurul să fie expediat prin poştă şi anume ascuns în diferite alimente sau în alte materiale împachetate pe adresa inculpatului Păun Mihalache, care în acel timp deţinea funcţia de paznic la Uzinele Cugir şi astfel dădea mai puţin de bănuit, decât în cazul în care ar fi fost expediate pe numele inculpatului Trifu Nicolae, ce îndeplinea funcţia de ceasornicar în Orăştie. La un interval de o săptămână după reîntoarcerea inculpatului de la Roşia Montană, Szekely a expediat prin poştă pe adresa lui Păun Mihalache cantitatea de 20 de grame de aur ars, ascuns într-o bucată de săpun. Păun Maria a scos pachetul cu cantitatea de aur de la poştă şi l-a predat inculpatei Trifu Elvira, care venise special în Cugir pentru aceasta. Aurul a ajuns la Orăştie, unde soţul femeii l-a predat inculpatului Kniesel Ernest pentru a-l prelucra, făcând din el două inele cu măsura pentru Păun Maria şi Păun Mihalache”, a fost una dintre infracţiunile reţinute în rechizitoriul Parchetului

În următoarele luni, au urmat alte tranzacţii similare. În cursul lunii octombrie, inculpatul Szekely Ştefan şi soţia sa au mai expediat prin poştă cantitatea de 20 de grame de aur ars de mină pe adresa inculpatului Trifu Nicolae, la Orăştie, ascunse într-un pachet, introduse fiind bobiţele într-un cârnaţ de porc”, arătau documentele păstrate la Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara. Anchetatorii au percheziţionat casa bijutierului Ernest Kniesel, unde au găsit câteva zeci de grame de aur, au confiscat me­talul preţios şi l-au arestat pe acesta pe motiv că nu trecuse aurul în registrul Băncii de Stat şi nu a marcat bijuteriile. Ceilalţi şase tineri au fost şi ei trimişi în închisoare.

Cum era furat aurul din exploatările miniere ale Hunedoarei

Furtul de aur din exploatările miniere a fost aspru pedepsit de-a lungul timpului, însă nu i-a descurajat pe cei care doreau să se îmbogăţească de pe urma lui. Una dintre anchetele răsunătoare privind infracţiunile miniere din judeţul Hunedoara datează din 1930 şi a scos la iveală modul cum goana după aurul din minele Apusenilor a transformat zeci de hunedoreni în hoţi. În dosarul păstrat la Arhivele Naţionale – Hunedoara erau cercetaţi peste 30 de mineri, cu toţii fiind acuzaţi că au participat la numeroase furturi de aur din minele şi cămările de aur ale exploatărilor miniere din zona Bradului, care au prejudiciat cu aproape 10 milioane de lei Socie­tatea minieră Mica. Capul hoţilor era Gheorghe Muntean, zis „papa”, un bărbat de 36 de ani, căsătorit şi cu opt copii. A furat zeci de kilograme de aur atât din galeriile minelor, cât şi din cămara de aur a societăţii. Omul a recunoscut toate acuzaţiile. „Muntean Gheorghe, zis papa, principalul autor, a confecţionat personal chei false, în atelierul său propriu, cu ele intrând pe uşile principale în cămara societăţii, de unde a furat cantităţi mari de aur, pe care l-a prelucrat la dânsul în pivniţă. Recunoaşte totul, personal ne-a dus la un anumit loc din pădure, de unde a scos din pământ unele chei, iar dintr-o claie de fân a scos un revolver automat, pe care îl purta asupra sa la comiterea faptelor. Din al treilea loc, de lângă un gard, a scos alte sigilii false, folosite la furturile din cămară şi mină, iar din grădină, a adus sigiliile false. Ne-a predat cântarul cu care a cântărit minereu aurifer, scos din sacii sigilaţi din cameră, şi a mai cântărit piatra pe care a pus în locul minereului aurifer, ca funcţionarii de la mină să nu observe lipsă sau un plus la cântărirea sacilor”, informau anchetatorii.

Bărbatul a relatat cum şi-a început cariera infracţională. „În anul 1928, prin noiembrie – decembrie, am venit în contact cu straja de la gura minei Musariu. Discutând cu el diverse chestii, a început a mi se plânge că trăieşte în mizerie. Eu i-am făcut propunerea să îmi dea forma cheii de la intrarea principală, prin coşconeţ (culoar), unde intră minerii în mină. Straja a acceptat propunerea mea, eu am cumpărat o bucată de săpun, iar el a frecat cheia de săpun, predându-mi forma. Aceasta nu era însă de ajuns. În acel timp am mai intrat în contact cu Galea Ilie, care cunoştea acele locuri. Acestuia i-am dat o cutie cu ceară de stupi, iar el s-a dus la străjer şi l-a convins să îi dea forma cheii de la a doua intrare în mină”, relata Gheorghe Muntean. Câteva luni mai târziu, acesta a reuşit să convingă un miner să lase ferestre­le nezăvorâte în imobilul unde era depozitat aurul brut. De mai multe ori, hoţul a reuşit să descuie uşile şi ferestrele şi să fure apoi cantităţi impresionante de aur neprelucrat, nu mai puţin de 500 de grame, de fiecare dată.
„Papa” era şi unul dintre cei care coordonau acţiunile hoţilor care intrau în galeriile miniere. Peste 30 de hunedoreni au fost anchetaţi pentru participarea la furturie din minele Apusenilor, numai în acest dosar. Se organizau în grupuri şi intrau ilegal în galeriile minelor, apoi cu ajutorul frânghiilor coborau în puţurile adânci, de unde furau bulgări care conţineau aur. Materialul era pisat în pivniţele unor localnici din Ormindea, iar aurul obţinut era vândut cu 50 – 70 de lei gramul.

Cei mai mulţi dintre cei 30 de hunedoreni anchetaţi în dosarul furturilor de aur au fost arestaţi, iar ulterior, dosarul a fost înaintat Tribunalului Hunedoara, care i-a condamnat la închisoare.