Se întoarce Daniel Dăian, poetul rebel al Cetăţii

Deşi mai puţin cunoscut în oraşul natal, poetul Daniel Dăian revine la Deva cu primul său roman – “Plimbare cu şobolani”. Caracterizat ca un roman liric, cartea este desti­nată celor care cred că pot savura o altfel de scriitură – deşteaptă şi provocatoare: “E introspecţia vieţii unui om care trăieşte într-un oraş utopic, un Paris himeric, unul transformat. E Parisul meu!”. 

Este o lectură a realităţii spusă franc, aspru şi fără ocolişuri. Aşa cum este viaţa. Daniel este poetul care te învaţă că peste tot în jur există măcar o fărâmă de poezie. Îmbrăcat lejer, cu părul lung strâns în coadă şi încheieturile mâinilor apărate de brăţări de piele precum străvechii războinici, Daniel a dat autografe pe genunchi, aplecat îngrijit deasupra cărţilor sale. I-au fost alături prieteni, iubitori de vers, dar şi fotografii, pentru că Daniel face poezie până şi cu aparatul, surprinzând inedit momente şi colţuri de lume. Departe de mulţi dintre colegii din judeţ, Daniel şi-a găsit prieteni în ţară care îi recunosc talentul. Unul dintre ei este “bardul poeziei ardelene contemporane”, Aurel Pantea, preşedintele filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor Români. “Îl iubesc pe Daniel pentru că este un poet talentat, un prieten foarte bun, este o natură poetică foarte puternică. El face parte dintr-o generaţie poetică al cărei retorism nu-l res­pe­­ctă pentru că 2000-ştii sunt determinaţi spre surprinderea cotidianităţii, a mizerabilismului vieţii. El însă este un estet care ţine la expresivitatea aristrocrati­că a poeziei, el nu înţelege să-şi democratizeze discursul, nu înţelege că poezia – aşa cum fac colegii lui de generaţie – trebuie să coboare în stradă. Pentru el, spiritul poetic are ceva ireductibil la viaţa imediată. Cum să nu-l iubeşti pe Daniel?”, provoacă Aurel Pantea. Editat în alte oraşe, Daniel a decis să îşi consolideze cetatea poeziei la Deva, unde a pus bazele unui edituri şi are o mulţime de proiecte: “Daniel trebuie citit şi ne bucurăm că a făcut o lansare şi la Deva, ne bucurăm că s-a întors până la urmă în oraşul natal, pentru că nu este normal să fii un autor devean şi să faci lansări doar în alte oraşe, şi nu în Deva. Ne bucurăm că lansăm acum romanul “Plimbare cu şobolani”, sperăm să mai scrie, chiar dacă el excelează în poezie. Este un poet pe care cei de la Alba Iulia vin să-l sprijine. La Deva, sperăm să activăm cultura, să activăm scriitorii din Deva să facă astfel de evenimente de cultură”, declară Dana Ţiplic, cola­boratoare a poetului şi reprezentantă a noii edituri “Punctul pe azi”.

Cu sufletul, în plimbare

“Plimbare cu şobolani” a ieşit de sub tipar în septembrie 2015 şi, până la momentul evenimentului din Deva, volumul avea deja două lansări şi două premii importante: “Cartea anului” din partea Centrului de Cultură “Nichita Stănescu” din Mehedinţi, primit în cadrul Festivalului internaţional de poezie “Sensul Iubirii”, dar şi premiul pentru debut în proză “Călătorul”, decernat de către USR, filiala Alba-Hunedoara. Este o carte la care poetul a scris şi a rescris vreme de cinci ani, o carte fără sfârşit. La propriu. Au trecut cinci ani de când Daniel a îndrăznit să tulbure apele lumii literare autohtone cu prima sa lansare. Acum revine pentru a rămâne: “La prima lansare, am venit cu gânduri foarte paşnice, acum vin cu gânduri foarte ostile. Aş vrea să pot recita coerent oamenilor din romanul meu poetic. “La plimbare cu şobolani” este o introspecţie a eului, o prospecţie a mea în subteranele propriului meu fel de a fi. Mă gândesc că toată lumea are un ascunziş sau un secret pe care nu vrea să-l scoată la iveală. Eu îl scot la iveală – romanul asta presupune: este un limbaj oarecum dur, oarecum licenţios a zilnicului acela, întâlnit în fiecare zi, pe stradă.
Romanul meu este povestea unui om care a plecat din şanţuri, care a trăit în subterane, care a trăit pe stradă şi care a intrat într-o biserică – l-a transformat pe Dumnezeu într-un om, a vorbit cu el, s-a sinucis şi a ieşit afară pe picioare. I-a dăruit sufletul. Lui Dumnezeu”.

Copil crescut în poezie

Alături de roman, Daniel şi-a prezentat şi cel mai recent volum de poezie “Poeme de buzunar. Distanţa dintre tine şi centrul lumii are exact 1.76”. Versurile sale te rup din timp şi te fac să te întorci către propriul suflet, să-i dai răgaz să înţeleagă şi să prindă acordurile poeziei: “Îmi place foarte mult opera lui Daniel Dăian şi am considerat că este un autor tânăr care trebuie neapărat promovat, neapărat cunoscut şi trebuie neapărat citit. Este un autor care poate că nu va fi pe placul tuturor, dar este un autor care trebuie să facă parte din cultura românească. Este unul dintre cei mai buni poeţi contemporani 2010-işti – consider eu şi mulţi alţii pe lângă mine. Eu, ca cititor, sunt foarte încântată, criticii literari sunt şi ei încântaţi de opera lui”, spune Dana Ţiplic. Daniel scrie de mic şi, din gimnaziu, a fost remarcat, la Concursul Naţional de Proză, de către scriitorul Mircea Sântimbreanu. A avut parte nu doar de har, ci şi de părinţi care au ştiut să-i încurajeze versul: „E foarte greu să creşti un poet, mai ales că, la mine în familie, şi fetiţa a fost tot pe linia asta. Acum e medic oftalmolog, dar a făcut şi Conservatorul şi a fost în toată lumea cu pianul. Daniel a făcut Istoria, masterat, doctorat. De când era mic, din clasa a II-a, a început să scrie poezie şi a rămas cu pasiunea asta. Eu ştiu că, după cum spunea Maria Rilke, un muzician adevărat tot timpul se gândeşte la muzică, asta face tot timpul. Daniel, 24 din 24, scrie, noapte şi zi. Asta e pasiunea lui şi cât am putut l-am ajutat să poată să-şi împlinească visul. A fost foarte greu – nici acum nu are serviciu, deşi a muncit ca profesor. Pasiunea asta, pentru scris şi poezie, l-a ţinut. A ajuns în Uniunea Scriitorilor pe munca lui şi sper în continuare să îl ţină mintea, să rămână la fel de pasionat şi să poată să creeze în continuare, să progreseze mult”, spune dr. Isăilă Dăian, tatăl poetului. Daniel nu este comod, nu are rimă şi acord romantic, dar are tumult şi verb puternic care provoacă: “Şi ce păsări grăbite să-şi prăpădească specia/ prin tunelele unei lumi greşite”. Şi, pentru că poetul preferă realitatea în alb şi negru, cele două alegeri se regăsesc şi pe coper­ţile elegante ale cărţilor sale.