De ce e criza “arbitrată” de agenţiile de rating?

Agenţia americană Standard & Poor’s a retrogradat, vineri, ratingul a nouă state membre ale Uniunii Europene (UE), cu una sau două trepte. Ratingul Franţei, cea de-a doua cea mai mare economiei a UE, şi cel al Austriei au fost retrogradate cu o treaptă, de la nivelul maxim de AAA la AA+.

A fost ştirea economică a ultimei săptămâni. Întrebarea care se pune este cine sunt aceste agenţii de rating şi de ce toată lumea economică se agită atât de mult funcţie de ratingurile lor?

Ce face o agenţie de rating?

În linii mari, o agenţie de rating face la nivel de ţară sau de companii gigant ceea ce face o bancă cu clienţii săi obişnuiţi. De exemplu, înainte de a-ţi acorda un credit, o bancă te verifică pentru a vedea dacă ai posibilitatea de a rambursa banii şi dobânzile aferente. Agenţia de rating face acelaşi lucru pentru statele care vor să ia împrumuturi.

Cel mai rău scenariu este atunci când în urma analizei se constată că ţara care vrea să se împrumute este insolvabilă. Þara respectivă este clasată la categoria “junk” (gunoi – din e.n.). Prin urmare, titlurile de stat emise de respectiva ţară prezintă risc maxim de a nu mai fi răscumpărate la scadenţă. Ca efect, investitorii evită să împrumute respectiva ţară. Este cazul Ungariei în prezent.

Ce este un titlu de stat?

Pentru cei care nu ştiu, un titlu de stat este o obligaţiune emisă de o ţară. Ea se tranzacţionează pe piaţa financiară. Investitorul cumpără acest titlu, iar în momentul scadenţei, statul respectiv îi returnează investitorului preţul titlului plus dobânda la care s-a angajat. Practic, un titlu de stat reprezintă o datorie pe care o ţară o are la un moment dat faţă de un investitor. Câştigul investitorului este dobânda pe care o primeşte în momentul în care statul respectiv îşi achită datoria.

De ce lumea ţine cont de ratingurile agenţiilor?

Pentru că toţi investitorii mari iau în considerare aceste ratinguri atunci când fac plasamente pe pieţele financiare. Pentru guverne, ratingul de ţară este esenţial atunci când doresc să se împrumute prin vânzarea de titluri de stat, aşa numitele bonduri. Dacă o ţară are rating bun, guvernul său poate vinde titluri de stat la preţuri bune. Dacă ţara îşi poate păstra ratingul bun, dobânda pe care trebuie să o plătească ţara respectivă se păstrează la un nivel scăzut. Cu cât ratingul de ţară scade, cu atât guvernul ţării respective găseşte mai greu investitori, vinde bonduri la preţuri mai mici, iar dobânda pe care trebuie să o plătească este din ce în ce mai mare.

Oricine poate să-şi facă o agenţie de rating?

Da. Dar numai calificativele acordate de trei dintre ele sunt cu adevărat importante. Este vorba de Standard&Poor’s, Moody’s Investor Services şi Fitch Ratings.

Sunt agenţiile obiective?

Odată cu recesiunea şi scăderea fără precedent a ratingurilor mai multor ţări, atât administraţia americană cât şi cea din mai multe ţări europene au criticat vehement agenţiile de rating, acestea fiind acuzate că au contribuit la adâncirea crizei în ţări ca Irlanda, Grecia sau Portugalia. Cu toate acestea, ratingurile celor trei agenţii importante au rămas un instrument valabil pentru investitori, aceştia plasându-şi în continuare banii în acord cu indicaţiile acestora.