Atracţie pentru „Stonehenge”-ul României. Turiştii parcurg kilometri pe jos, iarna, ca să vadă Sarmizegetusa Regia

Zeci de turişti au ajuns în ultimele zile la Sarmizegetusa Regia. Chiar dacă ultimii patru kilometri ai drumului spre aşezarea dacică sunt închişi traficului rutier, efortul parcurgerii pe jos a unui traseu de cel puţin o oră a meritat, susţin vizitatorii sitului
UNESCO. În următoarea perioadă, administratorii Sarmizegetusei Regia se aşteaptă ca numărul turiştilor să crească, iar odată cu redeschiderea drumului de acces, monumentul să înregistreze noi recorduri de vizitatori.

Cea mai dificilă parte a traseului spre Sarmizegetusa Regia este urcuşul de la poalele Dealului Grădiştii, pe Valea Albă, până la poarta străvechii capitale a Regatului Dac. Pe timp de iarnă, drumul de patru kilometri este închis traficului rutier, iar în anii trecuţi, în aceeaşi perioadă, cei care se încumetau să parcurgă traseul pe jos se afundau în zăpezi care ajungeau chiar şi până la jumătate de metru. De această dată, iarna s-a dovedit mai blândă, zăpezile aşternute în luna ianuarie s-au topit la primele zile însorite, iar drumul spre Sarmizegetusa Regia este mai curat ca niciodată. Un strat de asfalt acoperă ultimii kilometri ai noii şosele, însă, la fel ca în anii trecuţi, din motive de siguranţă şi din cauza unor lucrări încă nefinalizate, accesul cu maşinile nu este permis până la situl UNESCO.
Nimic nu pare să îi descurajeze însă pe turiştii care se îndreaptă, pe jos, spre Sarmizegetusa Regia. În ultimele săptămâni, zeci de oameni au străbătut traseul de cel puţin o oră, prin pădure şi pe şosea, până la ruinele aşezării antice. „Drumul a fost destul de dificil, chiar dacă l-am parcurs pe şosea, pentru că nu am mai făcut mişcare de mult timp. La început, mi s-a părut obositor să merg patru kilometri, văzând mai ales că după fiecare curbă şi după fiecare urcuş urmau altele. Însă, în final, când am ajuns în Sarmizegetusa Regia, am simţit că energia consumată la urcare mi-a revenit”, a relatat Raluca, o tânără din Hunedoara, venită cu un grup de prieteni în vizită la Sarmizegetusa Regia.

Turişti din întreaga ţară

Nu doar călătorii din zonele apropiate aşezării au ajuns în aceste zile la Sarmizegetusa Regia. „Am venit din Bucureşti, profitând de câteva zile libere. Sunt încântat de istoria acestui loc şi de misterele sale şi de aceea mi-am dorit să îl vizitez din nou. În anii trecuţi, urcam cu maşina până la Sarmizegetusa, pe un drum foarte prost şi mă plângeam continuu de el. Acum, drumul este închis şi pentru prima dată am parcurs aceşti patru kilometri la pas şi am putut să mă minunez de frumuseţea locurilor. Experienţa de a merge pe jos la Sarmizegetusa este mult mai puternică decât cea a confortului oferit de maşină”, a relatat Dumitru, un alt călător.
Vladimir Brilinsky, administrator al sitului Sarmizegetusa Regia, a precizat că în ultimele săptămâni cetatea dacică a avut zeci de vi­zitatori. Cei care vor să viziteze aşezarea antică trebuie să ştie că în această perioadă accesul este mai dificil, din cauza porţiunii închise traficului rutier şi a vremii, iar vizitele se fac cu aprobarea prealabilă a Serviciului Public de Administrare a Monumentelor Isto­rice din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara. Practic, grupurile de turişti care vor să ajungă la Sarmizegetusa Regia se angajează să respecte regulamentul şi programul de vizitare al sitului arheologic. Formularele şi informaţiile despre Sarmizegetusa Regia se pot obţine de la sediul administraţiei monumentului istoric, aflat în Grădiştea de Munte, la intrarea pe ultima parte a traseului. „În perioada următoare ne aşteptăm ca numărul celor care vor ajunge la Sarmizegetusa Regia să crească. De asemenea, se va modifica şi programul de vizitare, pentru ca turiştii să poată petrece mai mult timp la monument”, a declarat Vladimir Brilinsky.
Administratorii sitului UNESCO susţin că, odată cu redeschiderea drumului spre Sarmizegetusa Regia, numărul de vizitatori al aşezării va explo­da. În prezent, drumul se află în şantier, dar lucrările sunt suspen­date pe timp de iarnă. Reluarea lucrărilor presupune construirea unui tunel prin care va curge pârâul din Valea Albă, a unei parcări, acoperirea cu piatră cubică a ultimei părţi a traseului, precum şi asigurarea versantului, pentru a preveni alunecările de teren. Până la 1 mai 2016, potrivit preşedintelui Consiliului Judeţean Hunedoara, Adrian David, proiectul va fi finalizat, iar turiştii care vor dori să viziteze parcul arheologic vor circula pe o şosea modernă, în care s-au investit circa 18 milioane de lei din fonduri de la Uniunea Europeană şi de la Consiliul Judeţean.

Stonehenge-ul României

Unul dintre evenimentele cele mai aşteptate la Sarmizegetusa Regia se va petrece peste mai puţin de o lună, în 20 martie. În ziua echinocţiului de primăvară, aşezarea antică va fi invadată de pasionaţi de astronomie şi de fenomene cereşti. Unii dintre turişti îşi fac din timp rezervări la pensiunile din zonă, pentru a fi siguri că ziua echinocţiului îi va găsi în vechile locuri sacre ale dacilor.
În ultimii ani, Sarmizegetusa Regia a ajuns să fie comparată cu Stonehenge, monumentul preistoric din Anglia, vizitat anual de peste 1,2 milioane de oameni. Ca număr de vizitatori, aşezarea din Munţii Orăştiei nu se poate compara cu Stonehenge, însă şi-a căpătat şi ea un număr tot mai mare de „clienţi fideli”.
„Solstiţiul şi echinocţiul, sărbătoarea de Sânziene şi Sfânta Maria aduc un număr mare de turişti la Sarmizegetusa Regia. Unii dintre aceştia aseamănă Sarmizegetusa Regia cu Stonehenge, şi el monument UNESCO, şi consideră aşezarea dacică un centru spiritual şi energetic important. În interiorul sitului nu sunt însă permise activităţile şi ritualurile care i-ar putea deranja pe ceilalţi vizitatori. Regulamentul este foarte strict în această privinţă şi, deşi unii dintre cei care au urcat în Sarmizegetusa Regia ne-au solicitat să le lăsăm mai multă libertate în a se manifesta, acest regulament nu va deveni mai permisiv”, a punctat Vladimir Brilinsky, administratorul sitului.

Povestea Sarmizegetusei Regia

Sarmizegetusa Regia a fost centrul economic, religios şi politic al Daciei, până la războaiele daco-romane din jurul anului 100. Cetatea antică, înconjurată de zidurile ce pot fi văzute şi în prezent, se întindea pe o suprafaţă de trei hectare, susţin istoricii, iar aşezarea civilă de pe Dealul Grădiştii cuprindea peste 200 de terase. Mai mult, pe vârfurile munţilor care înconjurau Sarmizegetusa Regia, dacii au ridicat cetăţi de apărare, iar în vremurile de restrişte, populaţia îşi găsea adăpost în aşezarea din munţi. Templele din Sarmizegetusa Regia au fost dispuse pe două terase, iar isto­ricii au stabilit că au fost ridicate unele din vremea regelui Burebista, iar altele în vremea lui Decebal, în care capitala Regatului Dac s-a aflat în apogeul dezvoltării sale economice. În zona Sarmizegetusei au fost desco­perite în ultimii ani mai multe tezaure de bijuterii şi monezi antice, obiecte de aur, argint şi bronz, considerate unice. Printre cele mai preţioase piese găsite în situl UNESCO sunt mai multe brăţări spiralice din aur masiv, cu greutatea între 500 de grame şi un kilogram şi jumătate, dintre care 13 se află la Muzeul Naţional de Istorie a României. Edificiile sacre au fost construite cu materiale aduse de la zeci de kilometri distanţă, susţin unii isto­rici. Sarmizegetusa Regia a fost devastată, potrivit istoricilor, de legiunile romane. A fost incen­diată, iar templele ei au fost distru­se şi abandonate în cele din urmă.

Situri UNESCO din 1999

Cetatea dacică Sarmizegetusa Regia a fost inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură) din 1999, alături de cetăţile antice Piatra Roşie, Blidaru, Costeşti, Băniţa şi Căpâlna. Conform standardelor UNESCO, cele trei criterii care au stat la baza deciziei de a introduce, în anul 1999, în Patrimoniul Mondial aşezările din Munţii Orăştiei au fost: cetăţile dacice reprezintă sinteza unică a unor influenţe culturale externe şi a unor tradiţii locale în privinţa tehnicilor de construcţie şi a arhitecturii militare antice; cetăţile dacice sunt expresia concretă a nivelului de dezvoltare excep­ţional al civilizaţiei regatelor dacice de la sfârşitul mileniului I înainte de Hristos; cetăţile dacice sunt monumente exemplare pentru fenomenul evoluţiei de la centrele fortificate la aglomerările proto-urbane, caracteristice sfârşitului Epocii fierului în Europa.