Editorial: Războiul slugilor

Dacă s-ar fi născut la timpul potrivit, ar fi fost poate nişte nazişti perfecţi. Le place să lovească numai în zonele moi, juisează atunci când îţi pot pune piciorul pe gât şi au un fel de retenţie la zâmbet, care, la ei, degenerează permanent spre un rânjet rău-prevestitor. Sunt primii torţionari în slujba oricărei puteri, oricât de corupte, care are grijă să le hrănească cu prinos burta şi setea de putere.

Poţi recunoaşte mai mulţi politicieni în această specie. Mă gândesc, pentru un exem­plu, aşa, rapid, la doamna Firea-Pandele, care, în cel mai greţos sluj pe care poate să-l facă un purtător de cuvânt al cuiva, aici Victor Ponta, a degradat lupta politică la mizeria ata­cului „la familia” contracandidatului. O belea de caracter, un tip de politician în fustă a cărei lipsă de empatie pentru tot ce-i uman a promovat-o acum candidatul PSD la fotoliul de primar al Capitalei ţării.

Dar nu pe politicieni şi metodele lor de răfuială vreau să pun accentul aici. E vorba de o josnicie mult mai mare! E vorba de războiul slugilor lor! Emanaţia epistolară a gazetarei Oana Stancu din redacţia Antenei 3 e „şcoală” în materie de canibalism mediatic. La fel ca în cazul doamnei Firea, doar o minte de mafiot sau de nazist atacă „la familie”. Şi Oana Stancu a dovedit că are acelaşi calapod! Cum să apelezi la fiica minoră de 10 ani a jurnalistului Tapalagă, ca să-i linşezi mediatic tăticu? Ce treabă are copilul acela cu circul stupid de la Antene şi cu opinia lui Tapalagă despre el? Cât de jos te poate duce ipostaza de tonomat de presă ca să ajungi din jurnalist un gâdea gata să-ţi vinzi sufletul la schimb cu un purcoi de bani pentru o cauză evident strâmbă? Oamenii de genul acesta ajung la revoluţii să fie primii linşaţi, dacă n-au norocul unui George Marinescu să scape doar cu scuze după 20 de ani de manipulare la Telejurnal.

Isteria mediatică de la Antene privitoare la evacuare arată cât de greu e să impui statul de drept într-o socie­tate în care zeci de ani s-a funcţionat deasupra legii. Şi orice ar spune domnul Gâdea & Co., la Antene nu avem nici pe departe o si­tuaţie de abuz al statului asupra mass-media. E chiar invers! Suntem, de fapt, martori la o eliberare a statului român din sfera unor interese oculte. Pentru că, apropo de sistemul corupt, dacă lumea politică i-a fost corpul, acolo sus, la vârful lor, antenele i-au fost permanent glasul.

Şi dacă cumva, dincolo de dimensiunea provincială a acestei opinii, vă trece totuşi prin gând vreo ripostă, vă avertizez: lăsaţi-mi copilul în pace!