Mai multe note informative secrete, păstrate în Arhivele fostei Securităţi din timpul regimului comunist, oferă informaţii puţin cunoscute publicului despre împrejurările celei mai mari tragedii miniere petrecute în ultimul secol în România, catastrofa de la Certej, soldată cu 89 de morţi.
O serie de documente păstrate în arhivele CNSAS, desecretizate şi studiate în ultimii ani, prezintă din perspectiva organelor de Securitate împrejurările şi urmările celei mai mari catastrofe miniere petrecute în ultimul secol în judeţul Hunedoara. Dezastrul de la Certej, din dimineaţa zilei de 30 octombrie 1971, s-a soldat cu 89 de morţi şi aproape 100 de răniţi, după ce iazul de steril al exploatării miniere s-a prăbuşit peste un cartier muncitoresc. Peste 300.000 de metri cubi de steril au ras totul în calea lor, în numai un sfert de oră. Valul de zgură toxică a acoperit şi a distrus şase blocuri, un cămin de nefamilişti şi peste 20 de gospodării, au fost afectate sute de familiii, iar valoarea pagubelor a fost de opt milioane de lei.
Catastrofa a fost reflectată în presa vremii, însă autorităţile statului român au încercat să minimalizeze efectele şi cifrele ei pentru a nu spori, potrivit unor ipoteze, neîncrederea în modul în care funcţiona economia României. Deşi au murit 89 de oameni, nu a avut loc niciun proces pentru stabilirea adevărului. Pe lângă dosarul de anchetă întocmit de Procuratura Hunedoara asupra catastrofei de la Certej, disponibil la Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara, s-au păstrat în Arhivele fostei Securităţi mai multe documente secrete care aduc lămuriri asupra evenimentului. Este vorba de o serie de note întocmite de către Secretariatul Ministerului Afacerilor Interne, în perioada 1 – 8 noiembrie 1971. Ele au fost publicate în Caietele CNSAS, sub titlul „30 Octombrie 1971. Catastrofa de la Exploatarea Minieră Certej-Săcărâmb, judeţul Hunedoara în documentele din arhiva PCR şi ale Securităţii”, de Nicoleta Ionescu Gură.
„În rândul populaţiei se discută nefavorabil”
Prima dintre notele informative a fost datată în 1 noiembrie 1971 şi arăta că au fost descoperite 54 de victime, sub avalanşa de steril toxic şi dărâmături. „În ziua de 30 octombrie a.c. în jurul orelor 04,00 în urma ruperii barajului de la lacul Staţiei de flotaţie a minei de aur şi cupru din Certeju – Săcărâmb, judeţul Hunedoara, apele de 2 – 3 metri care pătrunzând în localitate au provocat distrugerea şi prăbuşirea a 40 -50 imobile şi a 6 blocuri de locuinţe cu 2 – 3 etaje fiecare. Până în prezent au fost găsite între dărâmături 56 persoane decedate şi 90 rănite. Nu se cunoaşte situaţia a încă circa 200 persoane. Operaţiunile de salvare a victimelor şi de identificare a decedaţilor continuă sub conducerea unui Comandament constituit în acest scop. Organele miliţiei au luat măsuri pentru paza bunurilor şi de menţinere a ordinii în zona calamitată. Din materialele informative obţinute rezultă că în rândul populaţiei se discută nefavorabil la adresa conducerii exploatării miniere, pe motiv că a amplasat decantorul în loc necorespunzător, deasupra blocurilor de locuit. Cu toate măsurile întreprinse până în prezent nu s-a putut debarasa mâlul din întreaga zonă. Operaţiunea de evacuare se desfăşoară greu, deoarece mâlul este fluid. Comisia însărcinată cu efectuarea anchetei continuă cercetările şi s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate în vederea stabilirii cauzelor catastrofei”, se arăta în nota secretă a Secretariatului M.A.I., aflată la Arhivele CNSAS şi publicată de Nicoleta Ionescu Gură.
Măsuri de combatere a comentariilor negative
În completarea raportului despre catastrofa de la Certej, o altă notă din 1 noiembrie 1971 arăta că au mai fost găsite 10 cadavre, astfel că numărul persoanelor decedate urca la 66. „Dintre acestea 43 au fost predate familiilor pentru înhumare, iar celelalte 23 urmează a li se stabili identitatea. Operaţiunea de stabilire a identităţii persoanelor decedate se desfăşoară greu, deoarece în multe cazuri au murit toţi membrii unor familii, fiind necesar să se stabilească rudele acestora din alte localităţi”, informa Secretariatul M.A.I. Organele Securităţii precizau că „s-au luat măsuri de combaterea comentariilor negative” şi arătau că Miliţia a intensificat paza în zona calamitată pentru a preveni infracţiunile.
Au murit zeci de copii
Cea de-a treia notă secretă întocmită de organele Ministerului Afacerilor Interne cu privire la evenimentele de la Certej aducea alte veşti tragice. „În legătură cu datele raportate anterior referitoare la acest eveniment, Inspectoratul miliţiei judeţului Hunedoara raportează că în ziua de 1 noiembrie a.c. şi noaptea de 1/2 noiembrie a.c. au mai fost găsite încă 8 cadavre, astfel că numărul persoanelor decedate identificate până în prezent este de 74. Dintre aceştia 18 sunt bărbaţi, 21 femei şi 35 minori. După ocupaţie: 17 sunt muncitori, 4 funcţionari, 18 femei – casnice, 15 elevi şi 20 copii de vârstă preşcolară. Din cele 74 persoane decedate, 71 au fost predate familiilor şi rudelor pentru înhumare, iar la 3 urmează a li se stabili identitatea. Pe baza confruntării evidenţelor locale urmează a se mai stabili precis situaţia a circa 21 persoane”, se arăta în nota informativă din 2 noiembrie, păstrată în fondul ACNSAS.
Producţia a fost reluată, conducerea de partid şi de stat lăudată
În urma măsurilor luate, şcolile din localitate îşi reiau activitatea în ziua de 2 noiembrie 1971, iar procesul de producţie, atât la exploatarea minieră, cât şi la Staţia de flotaţie se va relua în ziua de 3 noiembrie 1971, informau organele de Securitate. Starea de spirit a populaţiei se îmbunătăţise faţă de primele zile de după tragedie. „Se apreciază în mod deosebit sprijinul acordat de conducerea de partid şi de stat pentru înlăturarea efectelor catastrofei. Se discută în legătură cu cauzele catastrofei, fără însă ca acestea să fie argumentate”, se arată în documentul păstrat în Arhivele CNSAS. Zona continua să rămână împânzită de Miliţie. O notă din 3 noiembrie 1971 oferea date noi cu privire la urmările catastrofei. Alte cinci cadavre au fost descoperite, iar din cele 21 de persoane aflate pe lista celor dispăruţi au fost găsite în viaţă 10, urmând a se stabili situaţia a şase oameni rămaşi dispăruţi. Numărul morţilor urcase la 79.
Cadavre desoperite după o săptămână
Ultima notă a organelor de Securitate, cu privire la tragedia din Certej, data din 8 noiembrie 1971 şi aducea alte veşti sumbre. „Inspectoratul miliţiei judeţului Hunedoara raportează că în cursul zilelor de 6 şi 7 noiembrie a.c., în urma lucrărilor de înlăturare a mâlului, au mai fost găsite două cadavre care după identificare au fost predate rudelor pentru înhumare. Numărul total al persoanelor decedate găsite până la 7 noiembrie a.c. este de 84. După datele probabile ale Consiliului popular local, rămân în continuare dispărute 3 persoane. În timpul lucrărilor de înlăturare a mâlului au fost găsite mai multe obiecte de uz casnic ce au fost depuse la locul de depozitare. Acţiunile pentru înlăturarea mâlului continuă”, se arăta în documentul aflat în arhivele CNSAS, publicat de Nicoleta Ionescu Gură, în volumul Caietele CNSAS.
Imediat după evenimentele din dimineaţa de 30 noiembrie 1971, o comisie guvernamentală s-a deplasat la Certej pentru a stabili împrejurările dezastrului, considerat „catastrofă cu urmări deosebit de grave”. Ancheta penală a durat doi ani, însă nu a fost găsit niciun vinovat. Comisia de cercetare tehnică a tragediei de la Certej a constatat că o posibilă cauză a prăbuşirii haldei a fost pierderea în timp a stabilităţii masivului de steril pe una dintre laturi, datorită creşterii peste limita critică în înălţime. Avaria a avut următoarele faze, susţineau anchetatorii: desprinderea pe oglinda de alunecare a depozitului, împingerea masivului din spate, scurgerea apei din iaz care a lovit cu forţă clădirile din faţă. “Evoluţia evenimentului a avut loc în timp scurt, maximum 10 – 15 minute, fiind însoţit de zgomote puternice, iar în momentul în care a fost prins transformatorul de 6 KW, apa a provocat o explozie”.
Ancheta nu a stabilit vinovaţi
Mai multe ipoteze cu privire la împrejurările catastrofei au fost luate în calcul de anchetatori, potrivit dosarului întocmit de Procuratura Hunedoara. Una dintre ele se referea la faptul că la 15 kilometri de Certej, la cariera de dolomită Băiţa – Crăciuneşti, s-au făcut explozii folosindu-se 14.630 kilograme de trotil. Au fost efectuate studii de geofizică, pentru a stabili în ce măsură suflul unor astfel de explozii ar fi putut determina dislocarea masei de steril umed, dar s-a constatat că influenţa seismică a explozibilului nu avea efect pe o distanţă mai mare de doi kilometri.
În final, procurorii au stabilit că ruperea digului a fost provocată de scăderea rezistenţei, granulaţia diferită a materialelor depozitate, suprafaţa redusă a decantorului, care avea două hectare, în raport cu producţia de steril care era de 400 de tone pe zi. “Deşi aceşti factori erau cunoscuţi, nu s-au luat măsuri, deoarece după regulamentul de exploatare a iazului, această problemă nu s-a pus, deşi iazul ar fi trebuit în mod practic să fie scos din exploatare”, informau specialiştii citaţi de Parchet.
Dosarul a fost soluţionat prin scoaterea de sub urmărire penală a administratorilor unităţii miniere. “Nu se poate reţine vinovăţia vreunei persoane, lipsind răspunderea penală pentru această faptă”, au precizat anchetatorii, în dosarul Certej 1971. A fost un caz fortuit, au completat reprezentanţii Procuraturii. Cu patru ani mai devreme, în ianuarie 1967, iazul se mai rupsese o dată, iar o cantitate mare de steril s-a prăvălit, însă fără a provoca victime. Fiind iarnă, nămolul toxic era îngheţat, astfel că revărsarea lui nu a fost mare.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.