Editorial: Noţiuni elementare de prim ajutor în caz de manipulare

În timp ce soarele răsare re­gu­lamentar, cafenelele se des­chid la ora fixată, pe­deapsa cu moartea e abolită, iar pacea firii are liber să străbată relaxată prozaicul cotidian, nu pot să spun că sunt cu desăvârşire liniştit. Aş fi dacă natura mea ceva mai curioasă nu m-ar face permanent să trag cu urechea la tot ce mişcă în jur. Iar dacă îţi pui mintea cu ziarele şi televizorul eşti pasibil să dai în cea mai cinstită groază sau deprimare la care te poţi gândi.
Ca să nu ai necazuri, atunci când te pui la televizor, este recomandat să ştii ce vrei şi cum stau lucrurile. Sunt doar trei variante! În funcţie de afinităţile tale politice sau de grup infracţional, poţi alege! Dacă, de exemplu, într-o seară vrei să atingi Nirvana, te uiţi pe un post dedicat votaţilor tăi. Nu ai cum să nu le ştii! Dacă, din contră, ai poftă să dai cu basca de parchet, muţi antena la ceilalţi, la concurenţă. În fine, în cel mai nefericit caz, dacă nu ştii pe ce lume eşti, Dumnezeu cu mila!, eşti în pericol! Poţi ajunge chiar în situaţia de a fi scos de fraier în frig ca să-ţi faci chip cioplit din vedetele postului tv. Totul moca!
Ca regulă de supravieţuire în caz de manipulare, ori de câte ori vedeţi la televizor sau în ziare titluri de genul “dezvăluriri incendiare”, “bombă!”, “declaraţii şoc”, nu lăsaţi pulsul să vă crească! În procent covârşitor este vorba de simple formule de “agăţat” telespectatori sau cititori în număr cât mai mare. Titlurile acestea sunt ceea ce râma din undiţa pescarului înseamnă pentru peşte. Niciodată o “declaraţie şoc” anunţată nu vă va aduce o veste bună. Va urma desigur o informaţie pe care cercul de interese al organului de presă o vrea distribuită angro. De regulă, centrul acela de interese nu coincide deloc cu interesul dumneavoastră de simplu cetăţean, dar nu veţi observa asta şi riscaţi să fiţi fidelizat. Cel mai bine este să vă relaxaţi! Declaraţiile “şoc, incendiare, incredibile” sunt făcute doar să vă întărâte în direcţia electorală trasată de fiecare mogul în parte, cu efecte negative asupra stării dumneavoastră de sănătate mentală. Ca notă generală, veţi auzi vorbe de ocară despre Justiţie, statul de drept, adversari politici, sau, câteodată, mostre de prostie strigătoare la cer. Dacă vă reconfortează, trebuie să ştiţi că cei care le spun, sunt împărţiţi jumi-juma! O parte suferă în general de frustra­rea legitimă a celor care vor să mai fure şi nu mai pot, iar cealaltă jumătate vrea să ajungă la bucate, dar nu poa­te fără votul dumnea­voastră! În general, cei de la putere au primul tip de mesaje, în timp ce opoziţia merge pe al doilea şi vice­versa!
Mulţi ne-am prins de mica şmecherie cu titlurile
“breaking”, dar, firea omului, bat-o vina!, tot ne face să ne lăsăm mereu seduşi de ele. E o dependenţă de tip păcă­nele. Te prinde tare, dar te şi tâmpeşte!
Nu încercaţi sub nicio formă să evadaţi din media pentru a afla adevărul pe Facebook. Ca virulenţă a manipu­lării, FB este mass-media ori 10! Acolo, ceea ce ne-am obişnuit să numim postaci (un fel de WEBmanipulanţi) vă vor bombarda cu şopârle informaţionale mult mai intens. Dacă însă citiţi aceste instrucţiuni simple, veţi recunoaşte imediat diferenţa dintre un mercenar al postărilor şi firile sensibile şi dezinteresate care îşi deşartă viaţa şi pufoşeniile pe Internet. Primul lucru care identifică un postac plătit este aşa-zisa “temă fixă”. Ei scriu mereu şi mereu despre un singur subiect, de regulă, un primar, un deputat sau un senator, pe care au ordin să-l extermine mediatic. Lucrează compulsiv! Postacul ştie că, de regulă, textele lui sunt lipsite de valoare litera­ră şi atunci compensează prin cantitate. Dacă, de exem­plu, cineva postează pe Facebook în fiecare zi peste cinci texte nasoale despre primarul X, puteţi fi sigur că nu el este cel nemulţumit de primar şi că aveţi de-a face cu servicii plătite de defăimare. Ca să nu fiţi prins în acest mecanism de manipulare, recomandarea este să citiţi acest tip de informaţii cu gândul că aveţi în faţă un fel de manifest al PCR de rit nou! Ştiţi, din acelea pe care le plasa Pistruiatul în film! Altfel, fără chiar să vă daţi seama, riscaţi să deveniţi uneltele unor interese neonorabile.
Acestea fiind spuse, vă recomand să apelaţi exclusiv la mintea şi instinctele dumneavoastră ca să delimitaţi corect binele de rău, mani­pularea de informaţia o­nestă, omul bun de omul rău. Dacă nu sunteţi sigur, întrebaţi un prieten mai luminat! Renunţaţi la obiceiul de a privi grupajele de ştiri şi talk-showurile ca pe filmele de capă şi spadă. Dacă moare D’Artagnan în ultima scenă nu vă este afectată viaţa, dar dacă manipularea vă aduce în slujba Frăţiei Ghiulului, riscaţi să vă sabotaţi propria ţară. În fine, nu o să vă mai spun acum că adevărul este întotdeauna undeva la mij­loc! Că acolo îl veţi găsi, dar pentru asta e absolută nevoie să trăiţi conduşi de capul pe care îl aveţi pe umeri!