Pentru că poate ceea ce unui simplu cetăţean îi este interzis, Nistor se ascunde de Justiţie sub „fusta” Parlamentului.

Dacă mâine, 11 martie 2016, magistraţii îl declară pe Laurenţiu Nistor vinovat că s-a aflat în conflict de interese, deputatul PSD se poate întoarce lăcătuş de întreţinere la fabrica de ciment de la Chişcădaga, ultimul loc de muncă deţinut de demnitar înainte de a ocupa funcţii politice. Nistor încearcă să scape de sentinţa judecătorească cu ajutorul Parlamentului, prin modificarea legii conflictului de interese.  

Spre sfârşitul anului trecut, Agenţia Naţională de Integritate (ANI) i-a comunicat lui Nistor că a încălcat legea conflictului de interese în mandatul 2008 — 2012, când a încheiat două contracte civile prin care şi-a angajat fiica şi ginerele în funcţii de expert la biroul său parlamentar. „În baza contractelor civile încheiate, fiica sa a obţinut venituri salariale în cuantum total de 34.171 lei, iar ginerele acestuia a obţinut venituri salariale în cuantum total de 45.771 lei”, se arată în comunicatul ANI.

Jocuri politice la intimidarea magistraţilor

Deputatul Laurenţiu Nistor a semnat, alături de alţi patru demnitari, o petiţie înregistrată la Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor cu care să demoleze soluţiile inspectorilor ANI. Actul îşi propune modificarea legii în aşa fel încât să le permită demnitarilor să-şi angajeze rudele la cabinetele lor parlamentare. Ini­ţiativa lui Nistor a apărut săptămâna trecută, exact atunci când magistraţii Curţii de Apel Alba Iulia erau în termenul de pronunţare a sentinţei în dosarul său. Preşedintele PSD Hunedoara invocă – în Parlament, nu la „bară”, ca toţi muritorii – ope­rarea prescripţiei extinctive în favoarea sa. Sentinţa în dosarul deputatului Laurenţiu Nistor nu s-a mai pronunţat la data de 4 martie (cum era afişat pe portalul Curţi ), ci a fost amânată pentru 11 martie 2016. În cazul în care va fi găsit vinovat, Nistor dispare din politică cel puţin trei ani şi se întoarce lăcătuş de întreţinere la fabrica de ciment de la Chişcădaga. Legea îl obligă pe angajator (cimentiştii, în cazul pesedistului) să reprimească angajatul la fostul loc de muncă, după ce a scăpătat din funcţia obţinută electoral. După Revo­luţie, a lăsat fabrica şi s-a instalat primar la Şoimuş, iar mai apoi deputat în două legislaturi, fiind lefegiu la stat în toată perioada democraţiei originale din România.