Potenţial turistic redutabil. Hunedoara are un adăpost antiatomic vechi de 50 de ani

Adăpostul antiatomic din Hunedoara, reţeaua de tuneluri subterane în forma literei “H” înfiinţată în vremea Războiului Rece, este puţin cunoscut hunedorenilor şi, mai ales, vizitatorilor Hunedoarei, dar ar putea deveni un obiectiv turistic reprezentativ pentru municipiu. 

Adăpostul antiatomic din Hunedoara a rămas, la peste jumătate de secol de la crearea lui, unul dintre cele mai misterioase locuri din municipiu: un obiectiv fascinant prin secretele și imensitatea sa, care în viitor ar putea deveni o atracție turistică importantă. Reprezentanții Primăriei Hunedoara au propus includerea municipiului pe lista destinaţiilor culturale europene în cadrul proiectul ATRIUM (Arhitectura Regimurilor Totalitare în secolul al XX-lea în Managementul Urban), iar adăpostul antiatomic se va afla pe lista locurilor de vi­zitat.
Adăpostul are o poveste fascinantă. A fost săpat într-o stâncă de calcar dolomitic, în vecinătatea Castelului Corvinilor, însă a rămas aproape necunoscut localnicilor. Cei care ajung în dreptul stâncii unde se află intrarea în adăpostul antiaerian pot vedea doar o ușă de fier, vopsită în verde, încuiată cu lacăt. Ușa me­talică dă spre un coridor subte­ran, un fel de anticameră la capătul căruia o ușă blindată păzește intrarea în rețeaua de tuneluri a adăpostului. Acestea au în total peste 500 de metri lungime și formează un imens “H”, care se afundă în măruntaiele pământului. În adăpost exis­tă un centru de comandă și o cameră de comunicații, iar câteva zeci de lăzi goale, în care se aflau în trecut măști de gaze, amintesc de Războiul Rece. Aerul din tuneluri este greu, siste­mul de ventilație nefiind funcțional în prezent. Constantin Trăilă, hunedoreanul care are în grijă imensa construcție subtera­nă, explică rolul rețelei de ventilație din tuneluri. “Prin conductele din tavan venea aerul proaspăt, iar cele de jos captau aerul cu impurități, pentru a asigura ventilația”, a povestit inspectorul de Protecție Civilă.

Mega-construcţia din anii 1960

Adăpostul antiatomic a fost construit în anii 1960, când Hunedoara atrăgea atenția marilor puteri ale lumii, datorită combinatului siderurgic care producea peste un milion de tone de oțel anual. În 1962, însuși liderul sovie­tic Nikita Hrușciov vizitase Hunedoara, iar orașul a cărui populație crescuse de la 5.000 la peste 50.000 de locuitori devenise unul dintre locurile strategice din România, datorită industriei siderurgice. Aproape un deceniu a durat construcția adăpostului antiaerian și antiatomic, afirmă Constantin Trăilă.
“A fost o unitate de geniu și a avut ca scop adăpostirea populației în caz de conflict armat. Peste 1.000 de persoane se puteau adăposti în el. Scopul acestor adăposturi, cum este și cel de la Hunedoara, a fost de a proteja populația de bombardamentele aeriene și de protecție în cazul unui atac cu arme chimice. Tunelurile sunt dotate cu uși blindate, cu instalație de ventilație și de filtro-ventilație. De asemenea, exista posibilitatea să se branșeze aici un generator de curent, în cazul în care rețeaua electrică nu funcționa, avea toalete care se scurgeau în fose exterioare și vane care se puteau închide din interior, pentru a nu pătrunde aerul viciat”, a relatat Constantin Trăilă, inspector de Protecție Civilă. Din fericire, susține reprezentantul Primăriei Hunedoarei, nu a fost nevoie ca adăpostul să fie folosit vreodată.
Adăpostul a aparținut inițial fostului Combinat Siderurgic Hunedoara, iar când acesta s-a privatizat o parte din bunuri a revenit Primăriei Hunedoara, printr-o hotărâre de Consiliu Local Hunedoara. În anul 2007 admi­nistrația locală din Hunedoara a ini­țiat un proiect ce privea reabili­tarea lui completă, conform standardelor actuale, dar din lipsa finanțării, destul de ridicate la vremea respectivă, investiția nu a mai fost realizată.